ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2007,

reclamantul M.O. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei

Administrative la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și a

sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație până

la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pentru perioadele precizate în cerere nu a beneficiat de

drepturile bănești reprezentând primă de concediu și spor de fidelitate, întrucât

acordarea acestor drepturi prevăzute de art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 a fost suspendată prin legile bugetului de stat pe anii 2004, 2005 și

2006 și prin O.U.G. nr. 38/2003 a fost suspendată prin legile bugetului de stat

pe anii 2004, 2005 și 2006 și prin O.U.G. nr. 118/2004.

Pârâtul Ministerul Internelor

și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor, susținând că în ipoteza admiterii acțiunii, acest minister

care gestionează bugetul de stat trebuie să vireze sumele necesare efectuării plății.

Prin sentința civilă

nr. 1548 din 6 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție, a obligat pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamantului drepturile

bănești reprezentând prime de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și sporul

de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație până la data

efectuării plății și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce ministerului

pârât sumele necesare plății acestor drepturi.

Hotărând astfel, instanța

de fond a avut în vedere că reclamantul, în calitate de funcționar public cu statut

special, are dreptul stabilit prin O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003,

să primească prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării

în concediu de odihnă, precum și sporul de fidelitate.

Cererea de acordare a

acestor drepturi pentru perioadele indicate de reclamant a fost admisă, cu motivarea

că reprezintă drepturi câștigate prin lege și derivate dintr-un raport de serviciu,

astfel încât suspendarea exercitării drepturilor prin legile bugetare anuale din

anul 2004 și până la 31 decembrie 2006 și prin O.U.G. nr. 118/2004 nu a înlăturat

existența lor, afectând temporar numai posibilitatea de realizare.

Cererea de chemare în

garanție a fost admisă față de dispozițiile art. 4 din Legea finanțelor publice

nr. 500/2002 și H.G. nr. 208/2005, avându-se în vedere că angajarea cheltuielilor

din bugetul aprobat ministerului pârât se face în limita creditelor bugetare aprobate

și drepturile bănești cuvenite reclamantului reprezintă cheltuieli din fondul de

salarii și alte drepturi, iar bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei

și Finanțelor.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea sentinței

în baza art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamant.

În primul motiv de recurs,

recurentul a criticat soluția de admitere a cererii de chemare a sa în garanție,

susținând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu se află în raporturi

de muncă sau de serviciu cu reclamantul, iar sumele solicitate de acesta reprezintă

drepturi salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.

Cea de-a doua critică

a fost formulată de recurent pe fondul cauzei și s-a susținut că drepturile bănești

solicitate prin acțiune au fost greșit acordate de instanța de fond, în condițiile

în care a fost suspendată acordarea lor prin acte normative succesive, emise cu

respectarea normelor de tehnică legislativă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 60-61

C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia

ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție

sau în despăgubire și cererea va fi făcută în condițiile de formă pentru cererea

de chemare în judecată.

Aceste dispoziții legale

au fost aplicate greșit de instanța de fond, care a admis cererea de chemare în

garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, deși nu există

un temei juridic pentru stabilirea răspunderii administrative a acestui minister

față de intimatul-reclamant sau față de intimatul-pârât Ministerul Internelor și

Reformei Administrative.

Dispozițiile legale invocate

în cererea de chemare în garanție, art. 4 din Legea nr. 500/2002 și H.G. nr. 208/2005

nu prevăd o asemenea răspundere pentru ministerul recurent și nu constituie temeiul

unor raporturi juridice între această autoritate administrativă și celelalte părți

în litigiu, astfel încât au fost greșit reținute de instanța de fond ca argumente

de drept pentru admiterea cererii.

În consecință, soluția

de admitere a acestei cereri este nelegală și în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmează a fi admis primul motiv de recurs și se va modifica în parte

hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor.

Față de soluția dată acestui

prim motiv de recurs, nu se mai impune examinarea criticii formulate pe fondul cauzei,

astfel încât vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1548 din 6

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție a recurentului.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2008.