ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 martie 2007, reclamantul G.R. a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților în solidar, la plata sporului de fidelitate pentru anii 2004 și 2005, precum și a primelor de concediu pe perioada 2004–2006, sume actualizate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de polițist, beneficiază de prevederile O.G. nr. 38/2003 aprobate prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Drepturile salariale privind prima de concediu și sporul de fidelitate nu au mai fost acordate începând cu anul 2004, aplicarea dispozițiilor legale incidente fiind suspendată succesiv prin legile bugetului de stat.

Reclamantul a precizat că prin suspendarea succesivă a plății acestor sporuri și prime, drepturile salariale respective au fost îngrădite, polițiștii fiind în mod vădit lipsiți de aceste drepturi subiective stabilite în favoarea lor. Prin sentința civilă nr. 1313 din 21 mai 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant a primei de concediu pe anii 2004–2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit O.G. nr. 38/2003, polițiștii au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază, precum și la un spor de fidelitate de până la 20%. Măsura suspendării acestor drepturi salariale, dispusă succesiv prin legile bugetului de stat, pe anii 2004–2006 pentru prima de concediu și respectiv pentru anul 2005 pentru sporul de fidelitate, nu echivalează cu înlăturarea lor, având ca efect doar imposibilitatea temporară a realizării lor în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea. Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de inexistența oricăror raporturi legale sau contractuale cu reclamantul, ce își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, această instituție având calitatea de ordonator principal de credite și obligația de a reține și vira contribuțiile obligatorii datorate bugetului de stat de angajații săi. Recurentul a mai precizat că el are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, conformându-se legilor bugetului și finanțelor publice, neexistând temei legal pentru a garanta plata unor eventuale sume izvorâte dintr-un raport de muncă.

Un alt motiv de recurs subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că este netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispozițiile privind plata acestora neproducându-și efectele pe perioada suspendării. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea acțiunii față de pârâtul-recurent pentru lipsa calității procesuale pasive. Astfel, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită, reclamantul având calitatea de funcționar public cu statut special – polițist – în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 pct. 2 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit cărora angajații acestei instituții beneficiază de spor de fidelitate și respectiv, primă de concediu. Instanța a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul nu a emis niciun act administrativ de natură să-l vatăme pe reclamant într-un drept al său ori într-un interes legitim. Atribuțiile acordate Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către un angajat al altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Curtea nu se va mai referi și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui analiză a devenit inutilă în raport de admiterea primei critici. Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului-pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1312 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva recurentului, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2008.