ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19 martie 2007,

reclamantul G.R. a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative

și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților în solidar,

la plata sporului de fidelitate pentru anii 2004 și 2005, precum și a primelor de

concediu pe perioada 2004–2006, sume actualizate.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, în calitate de polițist, beneficiază de prevederile O.G.

nr. 38/2003 aprobate prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor. Drepturile salariale privind prima de concediu și sporul de fidelitate

nu au mai fost acordate începând cu anul 2004, aplicarea dispozițiilor legale incidente

fiind suspendată succesiv prin legile bugetului de stat.

Reclamantul a precizat

că prin suspendarea succesivă a plății acestor sporuri și prime, drepturile salariale

respective au fost îngrădite, polițiștii fiind în mod vădit lipsiți de aceste drepturi

subiective stabilite în favoarea lor.

Prin sentința civilă

nr. 1313 din 21 mai 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata către

reclamant a primei de concediu pe anii 2004–2006 și a sporului de fidelitate pentru

anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la

plata efectivă.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că potrivit O.G. nr. 38/2003, polițiștii au dreptul

la o primă de concediu egală cu salariul de bază, precum și la un spor de fidelitate

de până la 20%.

Măsura suspendării acestor

drepturi salariale, dispusă succesiv prin legile bugetului de stat, pe anii 2004–2006

pentru prima de concediu și respectiv pentru anul 2005 pentru sporul de fidelitate,

nu echivalează cu înlăturarea lor, având ca efect doar imposibilitatea temporară

a realizării lor în intervalul de timp pentru care s-a dispus suspendarea.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat

lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de inexistența oricăror raporturi

legale sau contractuale cu reclamantul, ce își desfășoară activitatea în cadrul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, această instituție având calitatea

de ordonator principal de credite și obligația de a reține și vira contribuțiile

obligatorii datorate bugetului de stat de angajații săi.

Recurentul a mai precizat

că el are atribuții în elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor

ordonatorilor principali de credite, conformându-se legilor bugetului și finanțelor

publice, neexistând temei legal pentru a garanta plata unor eventuale sume izvorâte

dintr-un raport de muncă.

Un alt motiv de recurs

subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că este netemeinică cererea

de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispozițiile

privind plata acestora neproducându-și efectele pe perioada suspendării.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune modificarea parțială a sentinței și respingerea acțiunii față de pârâtul-recurent

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Astfel, Curtea reține

că situația de fapt a fost corect stabilită, reclamantul având calitatea de funcționar

public cu statut special – polițist – în cadrul Ministerului Internelor și Reformei

Administrative, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 pct. 2 din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit

cărora angajații acestei instituții beneficiază de spor de fidelitate și respectiv,

primă de concediu.

Instanța a soluționat

însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor,

având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală.

Astfel, potrivit Legii

nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios

necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să

nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o

cerere reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim.

Or, recurentul nu a emis

niciun act administrativ de natură să-l vatăme pe reclamant într-un drept al său

ori într-un interes legitim.

Atribuțiile acordate Ministerului

Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică

obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către un angajat al altui

minister, ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv

între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Curtea nu se va mai referi

și la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretențiilor, a cărui analiză

a devenit inutilă în raport de admiterea primei critici.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate împotriva recurentului-pârât pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1312 din 21

mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva recurentului, pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2008.