ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2007 pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

D.G. și D.V. au chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A., I.G.P.R. și M.E.F.,

solicitând Instanței să dispună obligarea acestora la plata primei de concediu

pe anii 2004 - 2006, precum și la plata sporului de fidelitate de până la 20%

pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006, sume actualizate cu

indicele de inflație.

Pârâtul M.I.R.A a formulat cerere de chemare în garanție a

M.E.F. pentru ca, în cazul în care este admisă acțiunea

reclamanților, să fie obligat să-i vireze sumele solicitate de

reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 1643 din 13 iunie 2007, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată

de M.E.F., reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004

referitoare la obligativitatea îndepliniri procedurii prealabile;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

M.E.F., reținând că, întrucât potrivit dispozițiilor H.G. nr. 208/2005, acest

minister gestionează bugetul de stat, în ipoteza admiterii acțiunii, are

obligația de a vira M.I.R.A. sumele necesare efectuării

plăților. Astfel, Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute de art. 60 alin. (1) C.proc. civ. în privința

cererii reclamanților de chemare în garanție a M.E.F.

- a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la

plata drepturilor bănești solicitate.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat

recurs, în termenul legal, partea

chemată în garanție, M.E.F., în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc. civ., solicitând

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a ministerului.

Prin motivele de recurs se susține, în primul rând, că

raporturile juridice în temeiul cărora se solicită plata drepturilor bănești nu

sunt stabilite între reclamanți și M.E.F.

În al doilea rând, recurentul chemat în garanție susține,

în esență, că Instanța de Fond în mod greșit a respins excepția lipsei

calității procesuale rară a avea în vedere prevederile art. 28 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice și dispozițiile O.G. nr. 22/2002, care reglementează

executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în condițiile în

care M.E.F. are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat

pe baza proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite,

cum este și M.I.R.A.

În al treilea rând, recurentul chemat în garanție susține

că în mod greșit Instanța a obligat M.E.F. la plata drepturilor bănești

solicitate de reclamanți, având în vedere că, potrivit Legii nr. 500/2002, în

raport cu cheltuielile înscrise în bugetul său, ministerul se află în

imposibilitatea de a efectua plata drepturilor bănești cuvenite salariaților

altei instituții publice.

Analizând cauza, în limita învestirii Instanței de control

judiciar prin motivele de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C.proc. civ. și cu normele de drept aplicabile,

Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în

continuare.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între

persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus

judecății, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor

drepturi bănești, iar reclamanții nu au raporturi de serviciu cu M.E.F., ci cu

I.G.P.R. (D.G.) și M.I.R.A. (Dragoș Viorica).

De altfel, în jurisprudență s-a reținut că „instituția

chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau

despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un

drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că

obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni

anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv.

Astfel fiind, în mod greșit Instanța de Fond a reținut că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin

lege, rectificarea urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei

actelor juridice, fiind evident faptul că M.E.F. nu are atribuția de a adopta

legi.

Tot Legea nr. 500/2002 prevede, în art. 28, că M.

F.P. are atribuții în elaborarea proiectului

legii bugetului

și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor

prezentate de ordonatorii principali de credite. Atribuțiile ce revin

ministerului în privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în

actele normative de organizare și funcționare a fostului M.F.P., în prezent, M.E.F.,

(începând cu H.G. nr. 208/2005, în vigoare la data introducerii cererii de

chemare în judecată și abrogată de H.G. nr. 495/2007; H.G. nr. 386/2007).

În consecință, M.E.F. are rolul de administrator al

bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele

către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în

buget.

În aceste condiții, M.E.F. nu are calitate procesuală

pasivă, în calitate de pârât, întrucât nu are nici atribuția de a vira

ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea

bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor

ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat.

De altfel, prin O.G. nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de

plată ale instituțiilor

publice, stabilite prin titluri executorii sunt reglementate modalitățile prin

care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor

executorii. Dispozițiile art. 2 din O.G., astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 110/2007, prevăd expres că „dacă executarea creanței

stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de

fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă

demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.".

Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3)

C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de M.

E.F., va fi modificată, în parte, sentința atacată, în

sensul

că, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.E.F. și va fi respinsă acțiunea

reclamanților

față de acesta.

Având în vedere că recursul a fost admis și a fost

respinsă

acțiunea reclamanților față de M.E.F.,

prin

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu se mai

impune analiza motivelor de recurs care vizează fondul cauzei.

În privința celorlalte dispoziții ale sentinței, Înalta

Curte va dispune menținerea lor în condițiile în care pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R.

nu au declarat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței

civile nr. 1643 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea formulată de D.G. și D.V. față de M.E.F. pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

februarie 2008.