ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 558/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.G. și D.V. au chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A., I.G.P.R. și M.E.F., solicitând Instanței să dispună obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004 - 2006, precum și la plata sporului de fidelitate de până la 20% pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație. Pârâtul M.I.R.A a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru ca, în cazul în care este admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat să-i vireze sumele solicitate de reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 1643 din 13 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de M.E.F., reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea îndepliniri procedurii prealabile; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., reținând că, întrucât potrivit dispozițiilor H.G. nr. 208/2005, acest minister gestionează bugetul de stat, în ipoteza admiterii acțiunii, are obligația de a vira M.I.R.A. sumele necesare efectuării plăților. Astfel, Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) C.proc.

civ. în privința cererii reclamanților de chemare în garanție a M.E.F. - a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata drepturilor bănești solicitate. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, partea chemată în garanție, M.E.F., în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului. Prin motivele de recurs se susține, în primul rând, că raporturile juridice în temeiul cărora se solicită plata drepturilor bănești nu sunt stabilite între reclamanți și M.E.F. În al doilea rând, recurentul chemat în garanție susține, în esență, că Instanța de Fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale rară a avea în vedere prevederile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și dispozițiile O.G.

nr. 22/2002, care reglementează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în condițiile în care M.E.F. are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, cum este și M.I.R.A. În al treilea rând, recurentul chemat în garanție susține că în mod greșit Instanța a obligat M.E.F. la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, având în vedere că, potrivit Legii nr. 500/2002, în raport cu cheltuielile înscrise în bugetul său, ministerul se află în imposibilitatea de a efectua plata drepturilor bănești cuvenite salariaților altei instituții publice. Analizând cauza, în limita învestirii Instanței de control judiciar prin motivele de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C.proc.

civ. și cu normele de drept aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamanții nu au raporturi de serviciu cu M.E.F., ci cu I.G.P.R. (D.G.) și M.I.R.A. (Dragoș Viorica). De altfel, în jurisprudență s-a reținut că „instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv.

Astfel fiind, în mod greșit Instanța de Fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice, fiind evident faptul că M.E.F. nu are atribuția de a adopta legi. Tot Legea nr. 500/2002 prevede, în art. 28, că M. F.P. are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Atribuțiile ce revin ministerului în privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în actele normative de organizare și funcționare a fostului M.F.P., în prezent, M.E.F., (începând cu H.G.

nr. 208/2005, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și abrogată de H.G. nr. 495/2007; H.G. nr. 386/2007). În consecință, M.E.F. are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget. În aceste condiții, M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât, întrucât nu are nici atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse în bugetul de stat. De altfel, prin O.G.

nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii. Dispozițiile art. 2 din O.G., astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, prevăd expres că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.". Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de M. E.F., va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F.

și va fi respinsă acțiunea reclamanților față de acesta. Având în vedere că recursul a fost admis și a fost respinsă acțiunea reclamanților față de M.E.F., prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu se mai impune analiza motivelor de recurs care vizează fondul cauzei. În privința celorlalte dispoziții ale sentinței, Înalta Curte va dispune menținerea lor în condițiile în care pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. nu au declarat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1643 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de D.G. și D.V. față de M.E.F. pentru lipsa calității procesuale pasive. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.