ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta E.E. a solicitat instanței obligarea pârâtului M.I.R.A. la plata drepturilor bănești, constând în prima de concediu și sporul de fidelitate aferente anului 2005, actualizate conform ratei inflației. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 37 alin. (2) și art. 6 din O.G. nr. 38/2003, coroborate cu prevederile Ordinului M.A.I. nr. 132/2004, care diferențiază modul de acordare a sporului de fidelitate de până la 20% în raport de vechime. Prin întâmpinare, pârâtul M.I.R.A.

a solicitat respingerea acțiunii, arătând că plata primei de concediu este lipsită de interes, urmare a adoptării O.U.G. nr. 146/2007 și că în ceea ce privește sporul de fidelitate invocă suspendarea dispusă prin O.U.G. nr. 118/2004. Totodată, pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., solicitând obligarea acestuia să vireze sumele necesare efectuării plăților pretinse, în ipoteza admiterii acțiunii. M.E.F. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister. Prin sentința civilă nr. 1473 din 14 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, precum și excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsei calității procesuale pasive a M.E.F.

A respins, ca nefondată, cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de pârâtul M.I.R.A. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de funcționar public cu statut special, adică de ofițer de poliție în perioada de referință, respectiv anul 2005, pentru a putea beneficia de prevederile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 și ale art. 6 din același act normativ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. A arătat că prima instanță nu a manifestat rol activ pentru a clarifica dacă reclamanta are sau nu calitatea de ofițer de poliție, respectiv de funcționar public cu statut special și că putea să aprecieze că reclamanta îndeplinește această cerință atâta vreme cât pârâtul, M.I.R.A.

nu a contestat în nici un fel calitatea sa de ofițer de poliție. Odată cu recursul, recurenta reclamantă a anexat Adeverința din 17 iulie 2008 a D.M.R.U. a I.G.P.F. pentru a dovedi calitatea sa de funcționar public cu statut special. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, și din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga M.I.R.A. la plata către reclamantă a sporului de fidelitate și a primei de concediu aferente anului 2005, actualizate în raport cu coeficientul de inflație, având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte observă că prima instanță a examinat în mod judicios actele normative pe care se întemeiază acțiunea reclamantei, respectiv art. 37 alin. (2) teza întâi, și art. 6 din O.G.

nr. 38/2003, privind salarizarea polițiștilor cu modificările și completările ulterioare, ajungând la concluzia corectă că acestea conferă temei legal reclamantei pentru drepturile pretinse: plata primei de concediu și a sporului de fidelitate aferente anului 2005. În același timp însă, instanța de fond a apreciat, că premisa acordării acestor drepturi este dovedirea de către reclamantă a calității de funcționar public cu statut special în perioada de referință și reținând că reclamanta nu a dovedit existența acestei calități de ofițer de poliție, a respins acțiunea ca nefondată. Înalta Curte constată că procedând astfel, prima instanță a încălcat principiul rolului activ al instanței. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a proveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.” Or, în cauză, prima instanță avea la dispoziție cel puțin două elemente care o obligau să clarifice calitatea de funcționar public cu statut special a reclamantei. Pe de o parte, se are în vedere împrejurarea că în cuprinsul acțiunii reclamanta a precizat în mod expres că în anul 2005, a fost polițist în cadrul Unității de Management a Proiectului – Sistemul Integrat de Securitate a Frontierei din aparatul central al M.I.R.A.

Pe de altă parte, instanța de fond trebuia să observe că pârâtul M.I.R.A. nu a invocat nici un moment, pe parcursul procesului, lipsa calității de funcționar public cu statut special a reclamantei, prezumându-se că pârâtul nu putea să invoce o situație nereală. De altfel, recurenta a clarificat pe deplin calitatea sa de funcționar public cu statut special, depunând la dosarul instanței de control judiciar Adeverința din 17 iulie 2008 a M.A.I. – I.G.P.F. – D.M.R.U.. Din cuprinsul acesteia rezultă că în anul 2005 reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul aparatului central al M.I.R.A. – U.M.P. – S.I.S.F., în calitate de ofițer de poliție. În raport cu cele arătate, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul M.A.I.

(fost M.I.R.A.) la plata către reclamantă a drepturilor pretinse, aferente anului 2005. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta E.E. împotriva sentinței civile nr. 1473 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei. Obligă M.A.I. (fost M.I.R.A.) la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 conform vechimii și a primei de concediu pe anul 2005 către reclamantă, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.