ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta E.E. a solicitat

instanței obligarea pârâtului M.I.R.A. la plata drepturilor bănești, constând

în prima de concediu și sporul de fidelitate aferente anului 2005, actualizate conform

ratei inflației.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 37 alin. (2) și art.

6 din O.G. nr. 38/2003, coroborate cu prevederile Ordinului M.A.I. nr. 132/2004,

care diferențiază modul de acordare a sporului de fidelitate de până la 20% în

raport de vechime.

Prin întâmpinare, pârâtul M.I.R.A.

a solicitat respingerea acțiunii, arătând că plata primei de concediu este

lipsită de interes, urmare a adoptării O.U.G. nr. 146/2007 și că în ceea ce

privește sporul de fidelitate invocă suspendarea dispusă prin O.U.G. nr. 118/2004.

Totodată, pârâtul M.I.R.A. a

formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., solicitând obligarea acestuia

să vireze sumele necesare efectuării plăților pretinse, în ipoteza admiterii

acțiunii.

M.E.F. a depus întâmpinare,

în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în

garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.

Prin sentința civilă nr. 1473

din 14 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, precum

și excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F.

A respins, ca nefondată,

cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de pârâtul M.I.R.A.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de

funcționar public cu statut special, adică de ofițer de poliție în perioada de

referință, respectiv anul 2005, pentru a putea beneficia de prevederile art. 37

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 și ale art. 6 din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea

sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost

formulată.

A arătat că prima instanță

nu a manifestat rol activ pentru a clarifica dacă reclamanta are sau nu

calitatea de ofițer de poliție, respectiv de funcționar public cu statut

special și că putea să aprecieze că reclamanta îndeplinește această cerință

atâta vreme cât pârâtul, M.I.R.A. nu a contestat în nici un fel calitatea sa de

ofițer de poliție.

Odată cu recursul, recurenta

reclamantă a anexat Adeverința din 17 iulie 2008 a D.M.R.U. a I.G.P.F. pentru a

dovedi calitatea sa de funcționar public cu statut special.

Examinând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, și din

oficiu, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată

în sensul că va admite acțiunea și va obliga M.I.R.A. la plata către reclamantă

a sporului de fidelitate și a primei de concediu aferente anului 2005,

actualizate în raport cu coeficientul de inflație, având în vedere următoarele

considerente:

Înalta Curte observă că

prima instanță a examinat în mod judicios actele normative pe care se

întemeiază acțiunea reclamantei, respectiv art. 37 alin. (2) teza întâi, și art.

6 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea polițiștilor cu modificările și

completările ulterioare, ajungând la concluzia corectă că acestea conferă temei

legal reclamantei pentru drepturile pretinse: plata primei de concediu și a

sporului de fidelitate aferente anului 2005.

În același timp însă,

instanța de fond a apreciat, că premisa acordării acestor drepturi este

dovedirea de către reclamantă a calității de funcționar public cu statut

special în perioada de referință și reținând că reclamanta nu a dovedit

existența acestei calități de ofițer de poliție, a respins acțiunea ca

nefondată.

Înalta Curte constată că

procedând astfel, prima instanță a încălcat principiul rolului activ al

instanței.

Potrivit art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a proveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.”

Or, în cauză, prima instanță

avea la dispoziție cel puțin două elemente care o obligau să clarifice

calitatea de funcționar public cu statut special a reclamantei.

Pe de o parte, se are în

vedere împrejurarea că în cuprinsul acțiunii reclamanta a precizat în mod

expres că în anul 2005, a fost polițist în cadrul Unității de Management a

Proiectului – Sistemul Integrat de Securitate a Frontierei din aparatul central

al M.I.R.A.

Pe de altă parte, instanța

de fond trebuia să observe că pârâtul M.I.R.A. nu a invocat nici un moment, pe

parcursul procesului, lipsa calității de funcționar public cu statut special a

reclamantei, prezumându-se că pârâtul nu putea să invoce o situație nereală.

De altfel, recurenta a

clarificat pe deplin calitatea sa de funcționar public cu statut special,

depunând la dosarul instanței de control judiciar Adeverința din 17 iulie 2008

a M.A.I. – I.G.P.F. – D.M.R.U.. Din cuprinsul acesteia rezultă că în anul 2005

reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul aparatului central al M.I.R.A.

– U.M.P. – S.I.S.F., în calitate de ofițer de poliție.

În raport cu cele arătate,

Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica în parte hotărârea

atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul M.A.I. (fost M.I.R.A.)

la plata către reclamantă a drepturilor pretinse, aferente anului 2005.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta E.E. împotriva sentinței civile nr. 1473 din 14 mai 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei.

Obligă M.A.I. (fost M.I.R.A.)

la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 conform vechimii și a

primei de concediu pe anul 2005 către reclamantă, sume ce vor fi actualizate în

raport cu rata inflației la data plății.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2009.