ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3690/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3690/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
București la data de 6 martie 2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., O.R.I. și M.E.F., obligarea
acestora la plata către membrii de sindicat a primei de vacanță pentru anii
2004 - 2006 actualizată cu rata inflației, obligarea la plata către membrii de
sindicat a sporului de fidelitate pentru anul 2005 actualizat cu rata inflației
și obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că dreptul la prima de concediu și dreptul la sporul de
fidelitate se întemeiază pe dispozițiile O.G. nr. 38/2003, iar suspendarea
acordării acestora prin legi bugetare nu era de natură să afecteze decât
exercițiul drepturilor menționate.
Pârâții M.I.R.A. și O.R.I. au
formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe motiv
că acordarea drepturilor invocate de reclamant a fost suspendată prin legile
bugetare.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat
cerere de chemare în garanție a M.E.F.
Chematul în garanție a
formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în
garanție și a lipsei calității sale procesuale pasive. De asemenea, a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la
inadmisibilitatea cererii au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește lipsa
calității procesuale pasive, M.E.F. a arătat că M.I.R.A. are calitatea de
ordonator principal de credite, astfel încât nu se poate pune problema unui
raport al M.E.F. cu ceilalți pârâți sau cu reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 2068
din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei
calității procesuale pasive invocate de pârât, respectiv chematul în garanție M.E.F.,
ca neîntemeiate.
A admis acțiunea formulată
de reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. în contradictoriu cu pârâții
Ministerul M.I.R.A., O.R.I. și chematul în garanție M.E.F.
A admis cererea de chemare
în garanție.
A obligat pârâtul să
plătească reclamanților primele de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 și
sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație.
A obligat chematul în
garanție să aloce sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește drepturile bănești
solicitate, referitoare la prima de concediu, faptul că acordarea acestora nu
poate fi anulată prin legile privind aprobarea bugetului de stat, deoarece
prima de vacanță este un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă.
S-a mai reținut faptul că
suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu
însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost
înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului
de lege ce prevede acest drept.
Aceleași argumente au fost
avute în vedere de către instanță și în ceea ce privește acordarea sporului de
fidelitate pentru anul 2005, reținându-se dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Împotriva sentinței civile
sus menționate a declarat recurs M.E.F., reiterând în cuprinsul motivelor de
recurs excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a respectivei
instituții publice.
De asemenea, O.R.I. a
declarat recurs împotriva Încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2008
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, în cauza de față, încheiere prin care instanța de fond
a respins cererile formulate de către reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A
și de către pârâtul O.R.I. privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.
2068 din 11 septembrie 2007.
Analizând cele două
recursuri declarate în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului și de
normele juridice aplicabile, se constată că recursurile sunt întemeiate.
În conformitate cu
prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă
persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în
pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Având în vedere prevederile
acestui text, precum și obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de
drepturi salariale, este nefondată chemarea în garanție a unei persoane
printr-o cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau
despăgubirea.
Invocarea de către pârâtul M.I.R.A.
ca temei al cererii de chemare în garanție a dispozițiilor art. 4 din Legea nr.
500/2002 nu poate fi reținută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin
O.G. nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale
instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care
reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri
executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.
Obligațiile de plată ale M.I.R.A.
sau ale O.R.I., în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele
aprobate prin bugetele acestor doi pârâți, fără nicio legătură cu competența M.E.F.
în materie de buget. Chemarea în garanție a M.E.F. nesocotește și dispozițiile art.
28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc principiile,
cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și
utilizarea fondurilor publice și responsabilitățile instituțiilor publice
implicate în procesul bugetar.
Este lipsit de relevanță
faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta
se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a
proiectelor bugetelor locale.
Având în vedere cele mai sus
expuse, urmează ca recursul declarat de M.E.F. să fie admis și modificată în
parte sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție
formulată împotriva respectivului minister.
De asemenea, urmează să fie
admis și recursul declarat de O.R.I. împotriva Încheierii de ședință din data
de 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, în aceeași cauză, încheiere prin care au
fost respinse cererile formulate de către reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul
M.I.R.A și de pârâtul O.R.I. privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.
2068 din 11 septembrie 2007.
Înalta Curte apreciază că
respectivele cereri, care au ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței
atacate cu recurs în prezenta cauză, au fost respinse în mod nejustificat de
către instanța de fond, în raport cu prevederile art. 2811 C. proc. civ.
Se constată faptul că se
impunea admiterea cererilor de lămurire a dispozitivului sentinței formulate de
către pârâtul O.R.I. și de reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A., în
sensul solicitat de cele două părți și anume, obligarea pârâților la plata
drepturilor bănești cuvenite membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat
cererii de chemare în judecată.
Având în vedere
considerentele prezentate, urmează ca Înalta Curte să admită recursurile
declarate de M.E.F. și de O.R.I. și să decidă în consecință, în sensul celor
solicitate de cei doi recurenți urmare a recursurilor și motivelor de recurs
formulate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.E.F.
împotriva sentinței civile nr. 2068 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și
recursul declarat de O.R.I. din cadrul M.I.R.A. împotriva Încheierii de ședință
din data de 1 aprilie 2008 pronunțată de aceeași instanță.
Modifică în parte sentința
atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată
împotriva M.E.F.
Modifică Încheierea din data
de 1 aprilie 2008, în sensul că admite cererea de lămurire a dispozitivului
sentinței nr. 2068 din 11 septembrie 2007, formulată de O.R.I., precum și
cererea de lămurire formulată de reclamant.
Lămurește dispozitivul
sentinței în sensul că pârâții sunt obligați la plata drepturilor bănești
cuvenite membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare
în judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2008.