ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 34 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. - biroul teritorial Timiș, în numele și pentru membri de sindicat M.I.A., L.I.R., C.I.I.D., M.P.I. și A.P.I., în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A., respectiv C.N.A.B.D.E.P. Instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților M.I.A., L.I.R., C.I.I.D., M.P.I. și A.P.I.

sumele datorate cu titlul de prime de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă, precum și a drepturilor bănești cuvenite acestora cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, de la data nașterii efective a acestor drepturi și până la plata efectivă. Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.J. Timiș, respingând în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât și a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocate de M.E.F.

În consecință, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A., obligând M.E.F. să vireze sumele datorate reclamanților. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.J. Timiș, că între această autoritate și reclamanți nu există raporturi de serviciu, astfel încât, acest pârât nu este debitor în raportul de serviciu care impune plata primelor de concediu. Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și la admisibilitatea cererii de chemare în garantei, prima instanță a reținut că, în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce trebuie alocate M.I.R.A.

pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar că prin Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, interpretarea dată fiind incidență în cauză. Totodată, prima instanță a constat că potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 146/2007, personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a acestui act normativ nu i s-au acordat primele de concediu, urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat. Astfel, având în vedere acest act normativ, care confirmă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul existenței dreptului funcționarilor publici la plata primelor de concediu aferente anilor 2001 - 2006, prima instanță a apreciat întemeiată cererea reclamanților.

În ce privește plata sporului de fidelitate, prima instanță a reținut că aplicarea prevederii art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost de asemenea suspendată, refuzul M.I.R.A. de a acorda acest drept fiind justificat de aceleași considerente care au fost invocate în ce privește refuzul plății primei de concediu. În consecință, instanța a dat eficiență interpretării obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu privire la plata acestui spor, apreciind că suspendarea exercițiului dreptului la sporul de fidelitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M.E.F., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a lipsei calității procesuale pasive.

În raport cu acțiunea promovată, recurentul a solicitat constatarea prematurității sau a inadmisibilității, pe fond, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. A opinat recurentul că în raport cu obiectul acțiunii, acordarea de drepturi salariale, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 60 - 63 C. proc. civ. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul a arătat, pe de o parte, că între reclamanți și M.E.F. nu există nici un raport de muncă, iar, pe de altă parte, că această autoritate nu trebuie confundată cu Statul Român sau bugetul de stat. Totodată, a apreciat recurentul, având în vedere că reclamanții nu s-au adresat pârâților cu o cerere în cadrul procedurii prealabile, se impune admiterea excepției prematurității sau a inadmisibilității acțiunii.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Instanța de fond, în mod greșit, a admis cererea de chemare de chemare în garanție a M.E.F., formulată de M.I.R.A. Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ.: „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție, M.E.F. și autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F.

de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui atare raport. Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum este și autoritatea pârâtă) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" (alin. (1)) iar „M.E.F. examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora.

In caz de divergență hotărăște Guvernul". Atribuțiile M.E.F. în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister - ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant și ministerul pârât. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul M.I.R.A. fată de M.E.F. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Timiș în reprezentarea M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 34 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.