ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 12/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373/ PI din 7 iunie 2006, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul N.T.C., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată. În baza art. 81 și 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de un an.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 27 iulie 2005 până la 23 septembrie 2005. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea proceselor verbale întocmite de inculpat, aflate la dosar. S-a constatat că bancnota de 500 lei a fost restituită denunțătoarei D.L. în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii într-un ziar local, la data rămânerii definitive. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în esență că, la data de 27 iulie 2005, inculpatul N.T.C., în calitate de inspector în cadrul I.T.M. Timiș, cu atribuții de control, a primit de la denunțătoarea D.L.

suma de 500 lei pentru a îndeplini un act contrar îndatoririlor sale de serviciu și a reduce amenda contravențională aplicată SC M. SRL Lugoj. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere comportamentul corespunzător al inculpatului anterior săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Inculpatul a declarat apel susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu există astfel încât se impune a fi achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 315/ A din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat și l-a obligat pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că situația reținută este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză iar vinovăția inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, este neîndoielnică. Inculpatul a declarat recurs susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu există și că este victima unei înscenări și a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a arătat că inculpatul nu a solicitat denunțătoarei nici o sumă de bani, că la urmărirea penală nu au fost avute în vedere ciornele proceselor verbale întocmite de inculpat, din care rezultă că acestea au fost discutate cu martora C., căreia denunțătoarea i-a solicitat apărătorul și care i-a cerut inculpatului să nu ia nici o măsură până când nu discută cu ea.

Inculpatul a mai susținut că denunțătoarea l-a întrebat cât trebuie să-i dea, el nu i-a spus nimic și atunci aceasta a scos portofelul și în timp ce era aplecat să ridice o monedă care căzuse, i-a pus în buzunarul de la piept o bancnotă, moment în care au intervenit organele de cercetare penală. În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pena., Curtea constată că recursul nu este fondat. Se constată astfel că situația de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor D.L., R.C., C.C.G., procesul verbal din 27 iulie 2005, planșa foto, fișa postului inculpatului și proiectele de proces verbal.

Susținerea inculpatului că denunțătoarea D.L. a intervenit pe lângă martora C.E., nu este confirmată de nici o altă probă a dosarului. Se reține și faptul că împrejurarea că inculpatul nu a pretins nici o sumă de bani de la denunțătoare este lipsită de relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de luare de mită care s-a realizat prin modalitatea „primirii”. Este cert dovedit și faptul că inculpatul a întocmit două proiecte de proces verbal, unul pentru o amendă de 135.000.000 lei și unul pentru o amendă de 60.000.000 lei. Se mai constată, că așa cum rezultă chiar din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale martorei C.C., între aceștia nu a existat nici o discuție cu privire la cuantumul amenzii menționate de inculpat în procesul verbal cu privire la care a consultat-o pe martoră.

Față de considerentele expuse se constată că în mod corect s-a reținut existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat. Cum fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, corect s-a dispus condamnarea inculpatului, soluția fiind conformă dispozițiilor art. 345 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Curtea constată că nu este fondat nici motivul de recurs care vizează individualizarea pedepsei. Astfel, pedeapsa stabilită se situează la limita minimă prevăzută de lege și din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.C., împotriva deciziei penale nr. 315/ A din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2007.