ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 12/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373/

PI din 7 iunie 2006, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul N.T.C., la 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

republicată.

În baza art. 81 și 82 C.

pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 5 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de un

an.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de

la 27 iulie 2005 până la 23 septembrie 2005.

În baza art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus desființarea proceselor verbale întocmite de inculpat, aflate

la dosar.

S-a constatat că bancnota de

500 lei a fost restituită denunțătoarei D.L. în temeiul art. 255 alin. (5) C.

pen.

În baza art. 30 din Legea nr.

78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii într-un ziar local, la data rămânerii

definitive.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în

esență că, la data de 27 iulie 2005, inculpatul N.T.C., în calitate de

inspector în cadrul I.T.M. Timiș, cu atribuții de control, a primit de la

denunțătoarea D.L. suma de 500 lei pentru a îndeplini un act contrar

îndatoririlor sale de serviciu și a reduce amenda contravențională aplicată SC

M. SRL Lugoj.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere comportamentul corespunzător al inculpatului anterior

săvârșirii faptei și lipsa antecedentelor penale.

În raport de circumstanțele

personale ale inculpatului s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea acesteia.

Inculpatul a declarat apel

susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu există astfel încât se

impune a fi achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 315/

A din 20 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins,

ca nefondat, apelul declarat și l-a obligat pe apelantul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut

că situația reținută este în deplină concordanță cu probele administrate în

cauză iar vinovăția inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și

pentru care a fost condamnat, este neîndoielnică.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu există și că este victima

unei înscenări și a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a arătat că inculpatul nu

a solicitat denunțătoarei nici o sumă de bani, că la urmărirea penală nu au

fost avute în vedere ciornele proceselor verbale întocmite de inculpat, din

care rezultă că acestea au fost discutate cu martora C., căreia denunțătoarea

i-a solicitat apărătorul și care i-a cerut inculpatului să nu ia nici o măsură

până când nu discută cu ea.

Inculpatul a mai susținut că

denunțătoarea l-a întrebat cât trebuie să-i dea, el nu i-a spus nimic și atunci

aceasta a scos portofelul și în timp ce era aplecat să ridice o monedă care

căzuse, i-a pus în buzunarul de la piept o bancnotă, moment în care au

intervenit organele de cercetare penală.

În subsidiar s-a solicitat

reducerea pedepsei.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pena., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Se constată astfel că

situația de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor D.L., R.C., C.C.G., procesul verbal din 27

iulie 2005, planșa foto, fișa postului inculpatului și proiectele de proces

verbal.

Susținerea inculpatului că

denunțătoarea D.L. a intervenit pe lângă martora C.E., nu este confirmată de

nici o altă probă a dosarului.

Se reține și faptul că

împrejurarea că inculpatul nu a pretins nici o sumă de bani de la denunțătoare

este lipsită de relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de luare de mită

care s-a realizat prin modalitatea „primirii”.

Este cert dovedit și faptul

că inculpatul a întocmit două proiecte de proces verbal, unul pentru o amendă

de 135.000.000 lei și unul pentru o amendă de 60.000.000 lei.

Se mai constată, că așa cum

rezultă chiar din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale martorei C.C.,

între aceștia nu a existat nici o discuție cu privire la cuantumul amenzii

menționate de inculpat în procesul verbal cu privire la care a consultat-o pe

martoră.

Față de considerentele

expuse se constată că în mod corect s-a reținut existența faptei și săvârșirea

acesteia de către inculpat.

Cum fapta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, corect s-a dispus

condamnarea inculpatului, soluția fiind conformă dispozițiilor art. 345 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

Curtea constată că nu este

fondat nici motivul de recurs care vizează individualizarea pedepsei.

Astfel, pedeapsa stabilită

se situează la limita minimă prevăzută de lege și din actele dosarului nu

rezultă existența unor împrejurări care să justifice reținerea unor

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Constatând că nu există nici

motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.T.C., împotriva deciziei penale nr. 315/ A

din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 ianuarie 2007.