ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1627/C din 14 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 8943/2002, s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Cabinetului de avocatură P.C., tardivității acțiunii, prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active pentru judecarea primului capăt de cerere. S-a admis acțiunea principală formulată, completată și precizată de către reclamanta SC T. SA București împotriva pârâților SC L. SA Brașov și P.C. și, ca urmare, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de asistență juridică din 1 decembrie 1997 încheiat între Cabinetul A. prin avocat P.C.

și SC T.F.SA București privind clauza înscrisă la art. 5 din contract. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de asistență judiciară încheiat între Cabinetul de avocatură A. prin avocat P.C. și SC T. SA București la data de 10 august 1998. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de novație prin schimb de debitor încheiat la data de 5 martie 2001 între Cabinetul de avocatură A., reprezentat de avocat P.C. și SC L. SA Brașov. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reconvențională formulată de CIA, av. P.C., împotriva pârâtei reconvenționale SC T. SA București. A fost anulată cererea de intervenție în nume propriu formulată de terțul intervenient SC Z.M.G. SRL București, cu obligarea intervenientului la 4.000 lei ron cheltuieli de judecată către reclamantă.

De asemenea, pârâta P.C. a fost obligată să plătească reclamantei principale SC T. SA București suma de 4.500 lei ron cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Cabinetului de avocatură P.C., tardivitatea acțiunii și prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active pentru judecarea capătului 1 din acțiune, prima instanță le-a găsit nefondate, având în vedere precizarea de la dosar, caracterul imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute sub aspect extinctiv și legitimarea reclamantei pentru formularea capătului 1 de cerere față de obiectul contractului de novație prin schimbare de debitor.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 1 decembrie 1997, a intervenit între Cabinetul de avocatură A., reprezentat prin avocat P.C. și SC T.F.SA București contractul de asistență juridică având ca obiect asistență, redactare, consultație, forme de executare în litigiu cu SC M.C. SA Brașov, prevăzând la art. 2 „Onorariul” – 25 milioane avans câte 5 milioane lunar, iar la art. 5 „Alte clauze” s-a cuprins clauza „10% din valoarea recuperată în raport de modalitatea de executare și recuperare”. Ulterior, la data de 10 august 1998, s-a încheiat un contract de asistență juridică între Cabinetul de avocatură A. reprezentat prin avocat P.C. și SC T. SA București, care nu are completat art. 1 intitulat „obiectul contractului”, la art. 2 „onorariul” se prevede 10% din valoarea creanței totale, iar art. 5 „Alte clauze” are următorul conținut: „10% din valoarea recuperată în raport de modalitatea de executare și recuperare”.

Sub aspect formal, la ambele contracte există inadvertențe între denumirea cabinetului înscris în contract și ștampila acestuia aplicată pe contract, iar la primul contract există inadvertență și între denumirea clientului (SC T.F.SA București) înscrisă în contract și ștampila acesteia aplicată pe contract SC T. SA) planând astfel un dubiu asupra capacității de a contracta. S-a mai reținut că primul contract nu are obiect determinat sau determinabil, condiție esențială de valabilitate a convențiilor potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 3 raportat la art. 964 C. civ., deoarece prestația la care se obligă Cabinetul nu precizează la ce asistență sau consultații se referă obligația sau ce anume se redactează pentru onorariul stabilit, iar formele de executare la care se face referire sunt de competența executorului judecătoresc.

În legătură cu cel de-al doilea contract s-a constatat că este lipsit total de obiect și contraprestația așa cum a fost prevăzută nu poate fi determinată (10% din ceva nedeterminat). Obiectul actului juridic, în speță a contractelor de asistență juridică, trebuie să fie licit și moral conform dispozițiilor art. 5, art. 966 și art. 968 C. civ. raportat la art. 24 din Codul deontologic al avocatului român, potrivit cărora „convenția prin care se stabilește plata unui procent din valoarea obținută de client prin soluționarea cauzei, este interzisă, normă cuprinsă și în Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană – capitolul 3.3 – Pactul „de quota litis”.

Întrucât pactul „quota litis” este cuprins în cele două contracte sub forma procentului de 10% din valoarea recuperată – primul contract este lovit de nulitate parțială absolută cu privire la clauza înscrisă la art. 5, iar al doilea contract fiind lipsit total și de obiect, este lovit de nulitate absolută în întregime. În ce privește nulitatea contractului de novație prin schimb de debitor, prima instanță a reținut că prin acest contract încheiat la data de 5 martie 2001, s-a transmis dreptul de proprietate asupra bunurilor cuvenite Cabinetului A. de la SC T. SA - prin recuperarea creanței de la SC M.C. SA Brașov conform documentelor atașate acestui contract, precum și transmiterea drepturilor accesorii privind bunurile menționate – valoarea contractului fiind stabilită de părți la 54.120 dolari S.U.A.

– echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății. Acest transfer de creanță s-a efectuat fără consimțământul reclamantei și al administratorului pârâtei SC L. SA, iar la data încheierii acestui contract Cabinetul individual de avocatură A. nu mai exista fiind înlocuit încă de la data de 1 iulie 1999 de Cabinetul de Avocatură P.C., după cum rezultă din decizia nr. 2570/1999 a Baroului București, astfel că neexistând nicio obligație valabilă a reclamantei SC T. SA către Cabinetul de avocatură A., acest contract este lovit de nulitate absolută. În legătură cu acțiunea reconvențională, prima instanță a reținut că este inadmisibilă deoarece, pe de-o parte se solicită „constatarea unei stări de fapt” și nu a unui drept, iar pe de altă parte, constatarea existenței obligației de plată rezultată din contractele de asistență juridică, deci partea avea deschisă calea unei acțiuni în realizare.

Referitor la cererea de intervenție în interes propriu depusă de SC Z.M.G. SRL București, prima instanță a reținut că i s-a pus în vedere intervenientei la mai multe termene să precizeze în scris obiectul cererii, întrucât nu se poate deduce ce anume solicită, intervenienta trebuind să invoce un drept propriu și nu doar să solicite respingerea acțiunii formulată de reclamantă și întrucât intervenienta nu și-a precizat cererea în condițiile art. 49 alin. (1) și (2), art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 112 din același cod, a apreciat că se impune anularea acesteia conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia nr. 12/A din 26 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile nulității și inadmisibilității apelurilor, invocate de pârâta - intimată SC L. SA Brașov.

A respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București și intervenienta în interes propriu SC Z.M.G. SRL București, împotriva sentinței mai sus menționate. I-a obligat pe apelanți să-i plătească reclamantei - intimate SC T. SA București suma de 1.000 ron cheltuieli de judecată în apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că excepțiile nulității și inadmisibilității apelurilor nu sunt întemeiate și le-a respins în consecință. A reținut, în ce privește excepția inadmisibilității apelului intervenientei, că din examinarea încheierii ședinței publice din 30 noiembrie 2005, rezultă că cererea de intervenție nu a fost respinsă în principiu, iar prin sentința pronunțată a fost anulată, având în vedere prevederile art. 133 alin. (1) C. proc.

civ. Ca urmare, cererea de intervenție în nume propriu depusă de SC Z.M.G. SRL București, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1627/C/2005, astfel că intervenienta are calitate procesuală de a ataca această sentință cu apel. A mai reținut că reiterarea excepției lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a apelantului Cabinetul de Avocatură A. București nu este întemeiată întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea din 30 noiembrie 2005, iar intimatele nu a declarat apel în cauză. Examinând apelurile de față în raport cu motivele invocate și probele dosarului a constatat că sunt nefondate și le-a respins pentru următoarele considerente: Cererile de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Sibiu, depuse de pârâta P.C.

și intervenienta SC Z.M.G. SRL, la termenele din 18 ianuarie 2005 și 18 mai 2005, au fost soluționate de către Curtea de Apel Alba-Iulia prin încheierile din 11 februarie 2005 și 3 iunie 2005. Cererea trimisă prin poștă, ulterior încheierii dezbaterilor, respectiv în data de 30 noiembrie 2005, de către intervenientă, a fost depusă tardiv și privește recuzarea președintelui instanței și nu completul de judecată, astfel că la data dezbaterii cauzei în fond și la data pronunțării sentinței completul de judecată a fost legal constituit. Din examinarea încheierilor de ședință din 12 decembrie 2003 – 30 noiembrie 2005 și a sentinței apelate rezultă că prima instanță s-a pronunțat în baza art. 137 C. proc.

civ. asupra tuturor excepțiilor invocate de reclamantă și pârâtul-reclamant reconvențional, respingerea acestora fiind motivată concis. Apelantele au invocat din nou competența materială, dar, examinând prevederile Legii nr. 51/1995, așa cum a fost modificată și completată, se constată că în mod corect a fost respinsă excepția competenței materiale și funcționale, invocată de apelante. A reținut, de asemenea că, prin acțiunea principală, așa cum a fost completată și precizată, s-a cerut constatarea nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică și a contractului de novație, cereri care sunt neevaluabile în bani și, ca urmare, nu se impunea efectuarea concilierii directe prevăzută de art. 720 ind.1 C. proc.

civ., iar taxa de timbru este în sumă fixă - conform prevederilor art. 3 lit. a)1 din Legea nr. 146/1997. În ce privește fondul litigiului, în cele două contracte s-a prevăzut plata unui procent din valoarea obținută de client prin soluționarea cauzei, deși la data respectivă onorariul de succes nu era prevăzut de lege, astfel că s-a încălcat Codul deontologic al avocatului român, precum și Codul deontologic al avocaților din U.E., încălcare ce atrage nulitatea absolută a actelor încheiate, reclamanta fiind parte în aceste contracte are interesul legitim să ceară constatarea nulităților. S-a apreciat, de asemenea, că s-a reținut în mod corect de către instanța de fond nulitatea contractului de novație prin schimb de debitor încheiat între Cabinetul de avocatură A., reprezentat de avocat P.C.

și pârâta SC L. SA Brașov, întrucât nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 1128 – art. 1132 C. civ. Având în vedere considerentele reținute și nereținând din oficiu vreun motiv de anulare sau desființare a sentinței, instanța de apel a respins apelurile formulate, ca nefondate. Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs pârâtul Cabinetul de avocatură A. București, intervenientul în nume propriu SC Z.M.G. SRL București și intervenientul I.I.F.A., cu sediul ales în București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, casarea în tot a celor două hotărâri și trimiterea dosarului spre soluționare organului jurisdicțional competent din cadrul Baroului București, în subsidiar, cauza urmând să fie trimisă spre soluționare Secției civile din cadrul Tribunalului „împrejurare față de care instanța legal investită să procedeze la soluționarea cauzei prin administrarea de probe de natură a stabili corect raporturile dintre părți, respectiv drepturile și obligațiile corelative”. Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei și întemeiată cererea reconvențională, respectiv, să se constate că pârâtele - reclamante au un drept de creanță față de reclamanta - pârâtă, în cuantumul prevăzut în raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, raport ce a stat și la baza executării debitoarei SC M.C.

SA de către SC T. SA. În susținerea recursului, recurenții invocă dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale la soluționarea cauzei, având în vedere că împotriva magistraților care au soluționat cauza se formulase cerere de recuzare; art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în contextul motivului de recurs anterior, determinat de faptul că procedura de citare de după soluționarea cererii de recuzare a fost viciată; art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât conținutul deciziei criticate ar fi doar o preluare și însușire a criticilor aduse prin apel hotărârii de fond, critici care au rămas nesoluționate; art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece ambele instanțe au schimbat înțelesul neîndoielnic al contractelor de asistență juridică pe care le-a transformat în contracte de drept civil, supuse dispozițiilor Codului civil și competenței generale a instanțelor; art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținându-se, în esență, că dispozitivul hotărârii criticate este o expresie clară, evidentă a încălcărilor flagrante ale dispozițiilor legale, iar hotărârile instanțelor reprezintă un amalgam juridic ce cuprinde dispoziții cu caracter general aplicabile raporturilor juridice reglementate strict interpretativ de norme speciale și norme speciale aplicate cadrului general. La data de 14 martie 2008, intimata - pârâtă P.C. a formulat o completare a motivelor de recurs, invocând motive de ordine publică, în temeiul art. 306 pct. 2 C. proc.

civ., coroborat cu art. 162 și art. 161 din același cod, respectiv lipsa calității de reprezentant a Președintelui Consiliului de Administrație domnul C.P., care în același timp este și administratorul SC T. SA și a semnat actele și înscrisurile depuse la dosar; în legătură cu această cerere, la solicitarea instanței, intimata - pârâtă prezentă personal, a precizat că a formulat recurs în nume propriu și nu în numele recurentului Cabinetul de avocatură A., întrucât a avut calitatea de pârât - reclamant. Asupra recursurilor declarate în cauză de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București, intervenientul în nume propriu SC Z.M.G.

SRL București și intervenientul I.I.F.A., se constată următoarele: În ce privește competența materială de soluționare a cauzei, ce se impune a fi examinată primordial, având în vedere obligația instanței de a-și verifica propria competență de a se pronunța în cauză, se constată că aceasta aparține instanțelor judecătorești, respectiv instanței comerciale, competență atrasă, de calitatea de comerciant a părților societății comerciale antrenate în acest litigiu, conform art. 4 C. com. și nu Barourilor avocațiale și Uniunii Barourilor, întrucât litigiile rezultate din interpretarea și executarea contractelor de asistență juridică sunt în competența organelor abilitate din cadrul acestora, potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 247/2004, dar acestea nu au competența să dispună asupra litigiilor al căror obiect îl constituie constatarea nulității contractelor de asistență juridică, această competență revenind numai instanțelor judecătorești.

În consecință, excepția necompetenței materiale a instanței comerciale, raportată la natura litigiului de față, invocată din oficiu de instanță, va fi respinsă ca nefondată. Referitor la recursul formulat în cauză de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București, urmează a fi examinată în primul rând excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a acestuia, invocată prin întâmpinare de către intimata - pârâtă SC L. SA Brașov. Se constată astfel, din probatoriul administrat în cauză existent la dosarul cauzei, că pârâtul Cabinetul de avocatură A. a fost desființat prin decizia nr. 2570/1999 a Baroului București, fila 148 dosar 2194/2001 al Tribunalului Brașov în locul său fiind înscris Cabinetul Individual de Avocatură P.C., iar ulterior, pe parcursul soluționării cauzei și acesta încetându-și activitatea.

Drept urmare, această excepție se reține a fi întemeiată și va fi admisă în consecință, recursul pârâtului urmând a fi respins, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de exercițiu. Și excepția lipsei calității procesuale a intervenientului I.I.F.A., invocată prin aceeași întâmpinare mai sus menționată se dovedește a fi întemeiată, întrucât acesta nu are calitatea de intervenient, atât timp cât instanța de apel, punând în discuție admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de I.I.F.A. a respins-o, în raport de dispozițiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., ca neîndeplinind condițiile prevăzute de acest text legal, deoarece reprezentantul reclamantei intimate a solicitat respingerea ei, neexistând prin urmare acordul părților impus de lege.

Astfel fiind și recursul formulat de I.I.F.A. se va respinge ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. În ce privește recursul promovat de SC Z.M.G. SRL se constată că este inadmisibil, întrucât acesteia i s-a respins cererea de intervenție în interes propriu prin încheierea din 30 noiembrie 2005 și nu a atacat cu apel această încheiere, astfel încât se va admite și această excepție invocată de intimata - pârâtă SC L. SA Brașov, prin întâmpinare și, în consecință, recursul formulat de SC Z.M.G. SRL se va respinge ca inadmisibil.

Reținându-se în concluzie că două dintre recurente sunt lipsite de capacitate procesuală activă, iar recursul celei de-a treia este inadmisibil, devine evident că nu mai pot fi examinate criticile de fond formulate de acestea, întrucât nu erau îndreptățite procedural să promoveze această cale de atac și nici să formuleze cereri și să depună înscrisuri în susținerea acestora - acte care nu pot fi luate în considerare, ca urmare a admiterii excepțiilor menționate. În privința completării motivelor de recurs, depuse la dosar la data de 14 martie 2008 de P.C., se constată că aceasta nu a declarat recurs, pentru a putea formula o completare de recurs, fiind intimată - pârâtă în această faza procesuală și oricum, un recurs (plus completare) împotriva unei hotărâri a Curții de Apel, depus direct la Înalta Curte este supus sancțiunii nulității prevăzute de art. 302 C. proc.

civ. Drept urmare, față de cele mai sus arătate: Se va admite excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a pârâtului Cabinetul de avocatură A. București și în consecință, se va respinge recursul pârâtului, împotriva deciziei Curții de Apel, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală de exercițiu. Se va admite excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului I.I.F.A. și, în consecință, se va respinge recursul acestuia, împotriva aceleiași decizii, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Se va admite excepția inadmisibilității recursului intervenientei în nume propriu SC Z.M.G. SRL București, împotriva aceleiași decizii, în consecință, se va respinge recursul ca inadmisibil.

Vor fi obligați recurenții la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului Cabinetul de avocatură A. București și în consecință respinge recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr. 12 din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de exercițiu. Admite excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului I.I.F.A. și în consecință respinge recursul declarat împotriva aceleiași decizii ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienta în nume propriu SC Z.M.G.

SRL București împotriva aceleiași decizii și în consecință respinge recursul ca inadmisibil. Obligă recurenții la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SA București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.