ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1627/C din 14 decembrie

2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 8943/2002, s-au respins excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive a Cabinetului de avocatură P.C., tardivității

acțiunii, prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale

active pentru judecarea primului capăt de cerere.

S-a admis acțiunea

principală formulată, completată și precizată de către reclamanta SC T. SA

București împotriva pârâților SC L. SA Brașov și P.C. și, ca urmare, s-a

constatat nulitatea absolută parțială a contractului de asistență juridică din 1

decembrie 1997 încheiat între Cabinetul A. prin avocat P.C. și SC T.F.SA

București privind clauza înscrisă la art. 5 din contract.

S-a constatat nulitatea

absolută a contractului de asistență judiciară încheiat între Cabinetul de

avocatură A. prin avocat P.C. și SC T. SA București la data de 10 august 1998.

S-a constatat nulitatea

absolută a contractului de novație prin schimb de debitor încheiat la data de 5

martie 2001 între Cabinetul de avocatură A., reprezentat de avocat P.C. și SC

L. SA Brașov.

Prin aceeași sentință s-a

respins acțiunea reconvențională formulată de CIA, av. P.C., împotriva pârâtei

reconvenționale SC T. SA București.

A fost anulată cererea de

intervenție în nume propriu formulată de terțul intervenient SC Z.M.G. SRL

București, cu obligarea intervenientului la 4.000 lei ron cheltuieli de

judecată către reclamantă.

De asemenea, pârâta P.C. a

fost obligată să plătească reclamantei principale SC T. SA București suma de

4.500 lei ron cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a Cabinetului de avocatură P.C., tardivitatea

acțiunii și prescripția dreptului la acțiune și excepția lipsei calității

procesuale active pentru judecarea capătului 1 din acțiune, prima instanță le-a

găsit nefondate, având în vedere precizarea de la dosar, caracterul

imprescriptibil al acțiunii în constatarea nulității absolute sub aspect

extinctiv și legitimarea reclamantei pentru formularea capătului 1 de cerere

față de obiectul contractului de novație prin schimbare de debitor.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că la data de 1 decembrie 1997, a intervenit între Cabinetul

de avocatură A., reprezentat prin avocat P.C. și SC T.F.SA București contractul

de asistență juridică având ca obiect asistență, redactare, consultație, forme

de executare în litigiu cu SC M.C. SA Brașov, prevăzând la art. 2 „Onorariul” –

25 milioane avans câte 5 milioane lunar, iar la art. 5 „Alte clauze” s-a

cuprins clauza „10% din valoarea recuperată în raport de modalitatea de

executare și recuperare”.

Ulterior, la data de 10

august 1998, s-a încheiat un contract de asistență juridică între Cabinetul de

avocatură A. reprezentat prin avocat P.C. și SC T. SA București, care nu are

completat art. 1 intitulat „obiectul contractului”, la art. 2 „onorariul” se

prevede 10% din valoarea creanței totale, iar art. 5 „Alte clauze” are

următorul conținut: „10% din valoarea recuperată în raport de modalitatea de

executare și recuperare”.

Sub aspect formal, la ambele

contracte există inadvertențe între denumirea cabinetului înscris în contract

și ștampila acestuia aplicată pe contract, iar la primul contract există

inadvertență și între denumirea clientului (SC T.F.SA București) înscrisă în

contract și ștampila acesteia aplicată pe contract SC T. SA) planând astfel un

dubiu asupra capacității de a contracta.

S-a mai reținut că primul

contract nu are obiect determinat sau determinabil, condiție esențială de

valabilitate a convențiilor potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 3 raportat la art.

964 C. civ., deoarece prestația la care se obligă Cabinetul nu precizează la ce

asistență sau consultații se referă obligația sau ce anume se redactează pentru

onorariul stabilit, iar formele de executare la care se face referire sunt de

competența executorului judecătoresc. În legătură cu cel de-al doilea contract

s-a constatat că este lipsit total de obiect și contraprestația așa cum a fost

prevăzută nu poate fi determinată (10% din ceva nedeterminat).

Obiectul actului juridic, în

speță a contractelor de asistență juridică, trebuie să fie licit și moral

conform dispozițiilor art. 5, art. 966 și art. 968 C. civ. raportat la art. 24

din Codul deontologic al avocatului român, potrivit cărora „convenția prin care

se stabilește plata unui procent din valoarea obținută de client prin

soluționarea cauzei, este interzisă, normă cuprinsă și în Codul deontologic al

avocaților din Uniunea Europeană – capitolul 3.3 – Pactul „de quota litis”.

Întrucât pactul „quota

litis” este cuprins în cele două contracte sub forma procentului de 10% din

valoarea recuperată – primul contract este lovit de nulitate parțială absolută

cu privire la clauza înscrisă la art. 5, iar al doilea contract fiind lipsit

total și de obiect, este lovit de nulitate absolută în întregime.

În ce privește nulitatea

contractului de novație prin schimb de debitor, prima instanță a reținut că

prin acest contract încheiat la data de 5 martie 2001, s-a transmis dreptul de

proprietate asupra bunurilor cuvenite Cabinetului A. de la SC T. SA - prin

recuperarea creanței de la SC M.C. SA Brașov conform documentelor atașate

acestui contract, precum și transmiterea drepturilor accesorii privind bunurile

menționate – valoarea contractului fiind stabilită de părți la 54.120 dolari S.U.A.

– echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății.

Acest transfer de creanță

s-a efectuat fără consimțământul reclamantei și al administratorului pârâtei SC

L. SA, iar la data încheierii acestui contract Cabinetul individual de

avocatură A. nu mai exista fiind înlocuit încă de la data de 1 iulie 1999 de Cabinetul

de Avocatură P.C., după cum rezultă din decizia nr. 2570/1999 a Baroului București,

astfel că neexistând nicio obligație valabilă a reclamantei SC T. SA către

Cabinetul de avocatură A., acest contract este lovit de nulitate absolută.

În legătură cu acțiunea

reconvențională, prima instanță a reținut că este inadmisibilă deoarece, pe

de-o parte se solicită „constatarea unei stări de fapt” și nu a unui drept, iar

pe de altă parte, constatarea existenței obligației de plată rezultată din

contractele de asistență juridică, deci partea avea deschisă calea unei acțiuni

în realizare.

Referitor la cererea de

intervenție în interes propriu depusă de SC Z.M.G. SRL București, prima

instanță a reținut că i s-a pus în vedere intervenientei la mai multe termene

să precizeze în scris obiectul cererii, întrucât nu se poate deduce ce anume

solicită, intervenienta trebuind să invoce un drept propriu și nu doar să

solicite respingerea acțiunii formulată de reclamantă și întrucât intervenienta

nu și-a precizat cererea în condițiile art. 49 alin. (1) și (2), art. 50 alin.

(1) C. proc. civ., raportat la art. 112 din același cod, a apreciat că se

impune anularea acesteia conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 12/A din 26

ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepțiile nulității și inadmisibilității apelurilor,

invocate de pârâta - intimată SC L. SA Brașov.

A respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București și

intervenienta în interes propriu SC Z.M.G. SRL București, împotriva sentinței

mai sus menționate.

I-a obligat pe apelanți să-i

plătească reclamantei - intimate SC T. SA București suma de 1.000 ron cheltuieli

de judecată în apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că excepțiile nulității și inadmisibilității

apelurilor nu sunt întemeiate și le-a respins în consecință.

A reținut, în ce privește

excepția inadmisibilității apelului intervenientei, că din examinarea

încheierii ședinței publice din 30 noiembrie 2005, rezultă că cererea de

intervenție nu a fost respinsă în principiu, iar prin sentința pronunțată a

fost anulată, având în vedere prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, cererea de

intervenție în nume propriu depusă de SC Z.M.G. SRL București, a fost

soluționată prin sentința civilă nr. 1627/C/2005, astfel că intervenienta are

calitate procesuală de a ataca această sentință cu apel.

A mai reținut că reiterarea

excepției lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a apelantului

Cabinetul de Avocatură A. București nu este întemeiată întrucât prima instanță

s-a pronunțat asupra acestei excepții prin încheierea din 30 noiembrie 2005,

iar intimatele nu a declarat apel în cauză.

Examinând apelurile de față

în raport cu motivele invocate și probele dosarului a constatat că sunt

nefondate și le-a respins pentru următoarele considerente:

Cererile de recuzare a

tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Sibiu, depuse de pârâta P.C. și

intervenienta SC Z.M.G. SRL, la termenele din 18 ianuarie 2005 și 18 mai 2005,

au fost soluționate de către Curtea de Apel Alba-Iulia prin încheierile din 11

februarie 2005 și 3 iunie 2005.

Cererea trimisă prin poștă,

ulterior încheierii dezbaterilor, respectiv în data de 30 noiembrie 2005, de

către intervenientă, a fost depusă tardiv și privește recuzarea președintelui

instanței și nu completul de judecată, astfel că la data dezbaterii cauzei în

fond și la data pronunțării sentinței completul de judecată a fost legal

constituit.

Din examinarea încheierilor

de ședință din 12 decembrie 2003 – 30 noiembrie 2005 și a sentinței apelate

rezultă că prima instanță s-a pronunțat în baza art. 137 C. proc. civ. asupra

tuturor excepțiilor invocate de reclamantă și pârâtul-reclamant reconvențional,

respingerea acestora fiind motivată concis.

Apelantele au invocat din

nou competența materială, dar, examinând prevederile Legii nr. 51/1995, așa cum

a fost modificată și completată, se constată că în mod corect a fost respinsă

excepția competenței materiale și funcționale, invocată de apelante.

A reținut, de asemenea că,

prin acțiunea principală, așa cum a fost completată și precizată, s-a cerut

constatarea nulității absolute a celor două contracte de asistență juridică și

a contractului de novație, cereri care sunt neevaluabile în bani și, ca urmare,

nu se impunea efectuarea concilierii directe prevăzută de art. 720 ind.1 C.

proc. civ., iar taxa de timbru este în sumă fixă - conform prevederilor art. 3 lit.

a)1 din Legea nr. 146/1997.

În ce privește fondul

litigiului, în cele două contracte s-a prevăzut plata unui procent din valoarea

obținută de client prin soluționarea cauzei, deși la data respectivă onorariul

de succes nu era prevăzut de lege, astfel că s-a încălcat Codul deontologic al

avocatului român, precum și Codul deontologic al avocaților din U.E., încălcare

ce atrage nulitatea absolută a actelor încheiate, reclamanta fiind parte în

aceste contracte are interesul legitim să ceară constatarea nulităților.

S-a apreciat, de asemenea,

că s-a reținut în mod corect de către instanța de fond nulitatea contractului

de novație prin schimb de debitor încheiat între Cabinetul de avocatură A.,

reprezentat de avocat P.C. și pârâta SC L. SA Brașov, întrucât nu îndeplinește

condițiile de formă și de fond prevăzute de art. 1128 – art. 1132 C. civ.

Având în vedere

considerentele reținute și nereținând din oficiu vreun motiv de anulare sau

desființare a sentinței, instanța de apel a respins apelurile formulate, ca

nefondate.

Împotriva deciziei Curții de

Apel au declarat recurs pârâtul Cabinetul de avocatură A. București,

intervenientul în nume propriu SC Z.M.G. SRL București și intervenientul I.I.F.A.,

cu sediul ales în București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 5,

7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și, pe cale de

consecință, casarea în tot a celor două hotărâri și trimiterea dosarului spre

soluționare organului jurisdicțional competent din cadrul Baroului București,

în subsidiar, cauza urmând să fie trimisă spre soluționare Secției civile din

cadrul Tribunalului „împrejurare față de care instanța legal investită să

procedeze la soluționarea cauzei prin administrarea de probe de natură a

stabili corect raporturile dintre părți, respectiv drepturile și obligațiile

corelative”.

Pe fondul cauzei, a

solicitat să se constate ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei și

întemeiată cererea reconvențională, respectiv, să se constate că pârâtele - reclamante

au un drept de creanță față de reclamanta - pârâtă, în cuantumul prevăzut în

raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, raport ce a stat și la baza

executării debitoarei SC M.C. SA de către SC T. SA.

În susținerea recursului,

recurenții invocă dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că

instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale la soluționarea

cauzei, având în vedere că împotriva magistraților care au soluționat cauza se

formulase cerere de recuzare; art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în contextul

motivului de recurs anterior, determinat de faptul că procedura de citare de

după soluționarea cererii de recuzare a fost viciată; art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât conținutul deciziei criticate ar fi doar o preluare și însușire

a criticilor aduse prin apel hotărârii de fond, critici care au rămas

nesoluționate; art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece ambele instanțe au

schimbat înțelesul neîndoielnic al contractelor de asistență juridică pe care

le-a transformat în contracte de drept civil, supuse dispozițiilor Codului

civil și competenței generale a instanțelor; art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținându-se, în esență, că dispozitivul hotărârii criticate este o expresie

clară, evidentă a încălcărilor flagrante ale dispozițiilor legale, iar

hotărârile instanțelor reprezintă un amalgam juridic ce cuprinde dispoziții cu

caracter general aplicabile raporturilor juridice reglementate strict

interpretativ de norme speciale și norme speciale aplicate cadrului general.

La data de 14 martie 2008,

intimata - pârâtă P.C. a formulat o completare a motivelor de recurs, invocând

motive de ordine publică, în temeiul art. 306 pct. 2 C. proc. civ., coroborat

cu art. 162 și art. 161 din același cod, respectiv lipsa calității de

reprezentant a Președintelui Consiliului de Administrație domnul C.P., care în

același timp este și administratorul SC T. SA și a semnat actele și

înscrisurile depuse la dosar; în legătură cu această cerere, la solicitarea

instanței, intimata - pârâtă prezentă personal, a precizat că a formulat recurs

în nume propriu și nu în numele recurentului Cabinetul de avocatură A.,

întrucât a avut calitatea de pârât - reclamant.

Asupra recursurilor

declarate în cauză de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București,

intervenientul în nume propriu SC Z.M.G. SRL București și intervenientul I.I.F.A.,

se constată următoarele:

În ce privește competența

materială de soluționare a cauzei, ce se impune a fi examinată primordial, având

în vedere obligația instanței de a-și verifica propria competență de a se

pronunța în cauză, se constată că aceasta aparține instanțelor judecătorești,

respectiv instanței comerciale, competență atrasă, de calitatea de comerciant a

părților societății comerciale antrenate în acest litigiu, conform art. 4 C.

com. și nu Barourilor avocațiale și Uniunii Barourilor, întrucât litigiile

rezultate din interpretarea și executarea contractelor de asistență juridică

sunt în competența organelor abilitate din cadrul acestora, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 247/2004, dar acestea nu au

competența să dispună asupra litigiilor al căror obiect îl constituie

constatarea nulității contractelor de asistență juridică, această competență

revenind numai instanțelor judecătorești. În consecință, excepția necompetenței

materiale a instanței comerciale, raportată la natura litigiului de față,

invocată din oficiu de instanță, va fi respinsă ca nefondată.

Referitor la recursul

formulat în cauză de pârâtul Cabinetul de avocatură A. București, urmează a fi

examinată în primul rând excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a

acestuia, invocată prin întâmpinare de către intimata - pârâtă SC L. SA Brașov.

Se constată astfel, din

probatoriul administrat în cauză existent la dosarul cauzei, că pârâtul

Cabinetul de avocatură A. a fost desființat prin decizia nr. 2570/1999 a

Baroului București, fila 148 dosar 2194/2001 al Tribunalului Brașov în locul

său fiind înscris Cabinetul Individual de Avocatură P.C., iar ulterior, pe

parcursul soluționării cauzei și acesta încetându-și activitatea. Drept urmare,

această excepție se reține a fi întemeiată și va fi admisă în consecință,

recursul pârâtului urmând a fi respins, ca fiind formulat de o persoană lipsită

de capacitate procesuală de exercițiu.

Și excepția lipsei calității

procesuale a intervenientului I.I.F.A., invocată prin aceeași întâmpinare mai

sus menționată se dovedește a fi întemeiată, întrucât acesta nu are calitatea

de intervenient, atât timp cât instanța de apel, punând în discuție admiterea

cererii de intervenție în interes propriu formulată de I.I.F.A. a respins-o, în

raport de dispozițiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., ca neîndeplinind

condițiile prevăzute de acest text legal, deoarece reprezentantul reclamantei

intimate a solicitat respingerea ei, neexistând prin urmare acordul părților

impus de lege. Astfel fiind și recursul formulat de I.I.F.A. se va respinge ca

fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

În ce privește recursul

promovat de SC Z.M.G. SRL se constată că este inadmisibil, întrucât acesteia i

s-a respins cererea de intervenție în interes propriu prin încheierea din 30

noiembrie 2005 și nu a atacat cu apel această încheiere, astfel încât se va

admite și această excepție invocată de intimata - pârâtă SC L. SA Brașov, prin

întâmpinare și, în consecință, recursul formulat de SC Z.M.G. SRL se va

respinge ca inadmisibil.

Reținându-se în concluzie că

două dintre recurente sunt lipsite de capacitate procesuală activă, iar

recursul celei de-a treia este inadmisibil, devine evident că nu mai pot fi

examinate criticile de fond formulate de acestea, întrucât nu erau îndreptățite

procedural să promoveze această cale de atac și nici să formuleze cereri și să

depună înscrisuri în susținerea acestora - acte care nu pot fi luate în

considerare, ca urmare a admiterii excepțiilor menționate.

În privința completării

motivelor de recurs, depuse la dosar la data de 14 martie 2008 de P.C., se

constată că aceasta nu a declarat recurs, pentru a putea formula o completare

de recurs, fiind intimată - pârâtă în această faza procesuală și oricum, un

recurs (plus completare) împotriva unei hotărâri a Curții de Apel, depus direct

la Înalta Curte este supus sancțiunii nulității prevăzute de art. 302 C. proc.

civ.

Drept urmare, față de cele

mai sus arătate:

Se va admite excepția lipsei

calității procesuale de exercițiu a pârâtului Cabinetul de avocatură A.

București și în consecință, se va respinge recursul pârâtului, împotriva

deciziei Curții de Apel, ca fiind formulat de o persoană fără calitate

procesuală de exercițiu.

Se va admite excepția lipsei

calității procesuale active a intervenientului I.I.F.A. și, în consecință, se

va respinge recursul acestuia, împotriva aceleiași decizii, ca fiind formulat

de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Se va admite excepția

inadmisibilității recursului intervenientei în nume propriu SC Z.M.G. SRL București,

împotriva aceleiași decizii, în consecință, se va respinge recursul ca

inadmisibil.

Vor fi obligați recurenții

la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei

capacității procesuale de exercițiu a pârâtului Cabinetul de avocatură A. București

și în consecință respinge recursul declarat de pârât împotriva deciziei nr. 12

din 26 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de

capacitate procesuală de exercițiu.

Admite excepția lipsei

calității procesuale active a intervenientului I.I.F.A. și în consecință

respinge recursul declarat împotriva aceleiași decizii ca fiind formulat de o

persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Admite excepția

inadmisibilității recursului declarat de intervenienta în nume propriu SC

Z.M.G. SRL București împotriva aceleiași decizii și în consecință respinge

recursul ca inadmisibil.

Obligă recurenții la 1.500

lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă SC T. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 8 aprilie 2009.