ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6043/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 3 decembrie 2004, SC A. SA cu sediul în București a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul M.B. să se dispună anularea deciziei nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. În motivare contestatoarea arată că judecarea cauzei la termenul din 28 aprilie 2004 s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce privește citarea acesteia. S-a susținut că în mod greșit instanța a reținut că a fost reprezentată de avocat care a depus delegația la termenul din 27 noiembrie 2002, întrucât ulterior, contractul de asistență juridică nu s-a mai încheiat, iar recurenta trebuia să fie citată.

În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Din actele dosarului Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 6996 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului București s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.B. și pârâta SC A. SA cu sediul în București a fost obligată la plata sumei de 5.523 dolari S.U.A., reprezentând cotă profit minim garantat pentru perioada martie – iulie 1999 și penalități de întârziere aferente exprimat în monedă națională și la 78.000 lei cheltuieli de judecată. S-a respins cererea privind evacuarea ca nefondată. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 848 din 15 mai 2001 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a obligat pe pârâtă la 3.291,24 dolari S.U.A., reprezentând cota de profit restantă pe perioada februarie 1997 – iulie 1999 și la 8.191,03 dolari S.U.A.

penalități de întârziere pe perioada februarie 1997 – iulie 2000 în echivalent lei la data plății. Prin decizia nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA București împotriva hotărârii instanței de apel. Examinând contestația de față, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., text de lege pe care se întemeiază cererea de față, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Art. 89 alin. (2) C. proc. civ., prevede că înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură.

În speță la primul termen de soluționare a recursului 27 noiembrie 2002, contestatoarea SC A. SA București a fost prezentă în instanță prin apărător cu delegație pe care s-a aplicat ștampila societății, așa încât în raport de dispozițiile legale menționate, aceasta nu mai trebuia să fie citată pentru termenele următoare, respectiv cel din 28 aprilie 2004 când s-a soluționat recursul. Susținerea contestatoarei că pe parcursul soluționării litigiului contractul de asistență juridică nu s-a mai încheiat și deci trebuia să fie citată este o simplă apărare, care nu a fost dovedită. Pentru considerentele reținute se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC A. SA București, împotriva deciziei nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2005.