ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4312/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamantul M.B., prin reprezentant legal P.G., a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 971,97 dolari S.U.A. penalități de întârziere la cota de profit, calculate conform contractului de asociere și evacuarea pârâtei din spațiul ce a constituit obiectul asocierii, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3425 din 26 mai 2000, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 3503 din 8 decembrie 2000, Curtea de Apel București, secția comercială a respins, ca nefondat apelul formulat de reclamanta M.B., împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta și, prin decizia nr. 2162 din 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială l-a admis, a casat cele două hotărâri pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre rejudecarea cauzei la Tribunalul București, secția comercială. În rejudecare, după casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 400 din 13 ianuarie 2004, a admis excepția prescripției cererii referitoare la penalitățile datorate pentru perioada decembrie 1994 – aprilie 1997 și a respins cererea reclamantei pentru penalitățile datorate pentru lunile decembrie 1994 – aprilie 1997, constatând prescris dreptul la acțiune. A respins ca neîntemeiată cererea de evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta.

Prin decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta M.B., solicitând admiterea recursului său, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1, 7, 8, 10 și 304 1 C. proc. civ. Prin invocarea pct. 1 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susține că instanța care s-a pronunțat în apel nu a fost legal constituită, în sensul că din complet a făcut parte unul din judecătorii aceleiași instanțe care se pronunțaseră și anterior în apel, în aceeași cauză. Recursul este fondat și va fi admis, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 24 judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare”. Se constată că, în speță, a fost încălcată teza finală a textului mai sus menționat, deoarece hotărârea recurată, decizia comercială nr. 443 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, a fost pronunțată, în rejudecare, dosar 457/2004, de un complet din care a făcut parte unul din judecătorii care pronunțaseră anterior în apel decizia civilă nr. 3503 din 8 decembrie 2000 – dosar 3522/2000. În consecință, recursul declarat de reclamantă fiind admisibil pe excepția de incompatibilitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., datorită nerespectării dispozițiilor art. 24 din același cod, celelalte critici arătate în recurs nu mai pot fi examinate și, drept urmare, se va admite recursul, se va casa decizia recurată și se va trimite dosarul la Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M.B., împotriva deciziei nr. 443 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2005.