ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3721/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București, secția comercială, reclamantul M.B. prin P.G., a chemat-o

în judecată pe pârâta C.S.V.C. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va

pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.937,62 dolari S.U.A., reprezentând

penalități de întârziere în plata cotei de profit aferente perioadei noiembrie

1994 - iunie 1998, plătibile în lei la cursul oficial al B.N.R. de la data

plății. Acțiunea a fost respinsă prin sentința nr. 12216 din 8 octombrie 2003,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, care a reținut că

pretențiile reclamantei au în vedere plata cotei de profit pe o perioadă care a

intrat sub incidența prescripției; că prin plata făcută în mai 1998 s-a

întrerupt cursul prescripției și că de la acea dată a curs un nou termen de

prescripție care s-a împlinit în mai 2001, în timp ce acțiunea reclamantei a

fost formulată la 7 aprilie 2003, după împlinirea termenului de 3 ani.

Sentința fondului a fost apelată de

reclamantul M.B. prin P.G., iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 417

din 9 septembrie 2004, a reținut că motivele de netemeinicie și nelegalitate

invocate sunt nefondate.

A reținut instanța de apel că

dispozițiile O.G. nr. 61/2002 invocate de reclamanta apelantă nu sunt

aplicabile în speță astfel că aceasta nu beneficiază de termenul de prescripție

de 5 ani așa cum a afirmat.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs, reclamantul M.B., pentru motivul prevăzut de art. 304

alin. (9) C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că instanța a făcut

o greșită aplicare a legii întrucât art. 138 din O.G. nr. 61/2002 trebuie

interpretat în sensul că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor

bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar

în care a luat naștere acest drept. Recurenta a afirmat că deși termenul

special de prescripție de 5 ani se referă la executarea silită, potrivit

prevederilor codului de procedură civilă, executarea se poate realiza pe baza

unui titlu executoriu pe care recurenta tinde să-l obțină în prezentul litigiu.

În consecință, potrivit motivului invocat, recurenta a solicitat admiterea

recursului și în fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor dosarului în

raport de critica formulată, Curtea reține că raporturile juridice dintre

părțile în proces s-au stabilit conform contractului de asociere în

participație în temeiul căruia pârâta și-a asumat obligația de plată a cotei de

profit. Prin urmare, termenul în care pot fi valorificate drepturile

patrimoniale care izvorăsc din acest contract se analizează conform normelor

generale referitoare la prescripția extinctivă, prevăzute de decretul nr. 167/1958,

așa cum corect a apreciat instanța de apel.

Argumentele aduse de recurentă în

sprijinul susținerii că se tinde la obținerea unui titlu executor și că acest

motiv o îndreptățește să invoce prevederile O.G. nr. 61/2002, prin care se

stipulează un termen de prescripție de 5 ani nu pot fi primite de Curte

întrucât recurenta nu a avut în vedere domeniul de aplicare a acestei ordonanțe

care se referă la valorificarea creanțelor bugetare. În cazul de față se

valorifică un drept izvorând din raporturi comerciale așa încât se aplică

termenul de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958. Din acest punct de vedere

instanța de apel a apreciat corect și asupra întreruperii cursului prescripției

socotind că de la ultima plată, care a întrerupt cursul prescripției, a curs un

nou termen care s-a împlinit înainte de sesizarea instanței de fond.

În consecință nu există nici o

încălcare a dispozițiilor legale referitoare la prescripție astfel că potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 417 din 9

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2005.