ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.B. prin P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC O.E.O. SRL București, pentru plata sumei de 41.821,58 dolari S.U.A. pretenții aferente nerespectării contractului de asociere din 27 mai 1995, iar acțiunea sa a format obiectul dosarului nr. 8653/2004 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Prin sentința acestui tribunal din 13 octombrie 2004 a fost admisă excepția prescripției invocată din oficiu și a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru prescrierea dreptului material la acțiune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că având în vedere data de 15 mai 2001 când reclamantul cunoștea atât autorul pagubei ce i s-a pricinuit cât și întinderea acesteia, promovarea acțiunii sale la data de 31 iunie 2004 este tardivă în raport de dispozițiile decretului nr. 167/1958.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 219 din 21 martie 2005, care a reținut că la data introducerii acțiunii reclamantului termenul de prescripție de 3 ani se împlinise deja. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că în mod greșit apelul său a fost respins atâta vreme cât în cazul obligațiilor succesive pentru fiecare debit nou creat în fiecare lună curge o prescripție deosebită de la data la care obligația neexecutată devine scadentă. Recursul reclamantului este nefondat.

În hotărârea recurată s-a reținut corect încadrarea juridică a acțiunii reclamantei respectiv că este vorba de acțiune în răspundere delictuală. Aceasta presupune existența unei fapte ilicite care în speță constă în ocuparea fără drept a spațiului reclamantului, ceea ce i-a pricinuit acestuia un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiului pentru care părțile au încheiat contractul de asociere. Dreptul la acțiunea în răspundere civilă se naște o dată cu creanța, dar exercițiul său poate fi întârziat cât timp titularul nu cunoaște prejudiciul și persoana chemată a-l repara. Sub acest aspect, corect instanța de apel a menținut cele reținute de instanța de fond respectiv că momentul cunoașterii prejudiciului și al autorului acestuia a fost data la 15 mai 2001, în raport de care, corect s-a considerat deja împlinit termenul de prescripție la data introducerii acțiunii reclamantului.

În acest context, recursul reclamantului este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 219 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.