ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.B. prin P.G. a chemat

în judecată pe pârâta SC O.E.O. SRL București, pentru plata sumei de 41.821,58 dolari

S.U.A. pretenții aferente nerespectării contractului de asociere din 27 mai

1995, iar acțiunea sa a format obiectul dosarului nr. 8653/2004 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința acestui tribunal din

13 octombrie 2004 a fost admisă excepția prescripției invocată din oficiu și a

fost respinsă acțiunea reclamantului pentru prescrierea dreptului material la

acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că având în vedere data de 15 mai 2001 când reclamantul cunoștea

atât autorul pagubei ce i s-a pricinuit cât și întinderea acesteia, promovarea

acțiunii sale la data de 31 iunie 2004 este tardivă în raport de dispozițiile decretului

nr. 167/1958.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.

219 din 21 martie 2005, care a reținut că la data introducerii acțiunii

reclamantului termenul de prescripție de 3 ani se împlinise deja.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

A susținut că în mod greșit apelul

său a fost respins atâta vreme cât în cazul obligațiilor succesive pentru

fiecare debit nou creat în fiecare lună curge o prescripție deosebită de la

data la care obligația neexecutată devine scadentă.

Recursul reclamantului este

nefondat.

În hotărârea recurată s-a reținut

corect încadrarea juridică a acțiunii reclamantei respectiv că este vorba de

acțiune în răspundere delictuală. Aceasta presupune existența unei fapte

ilicite care în speță constă în ocuparea fără drept a spațiului reclamantului,

ceea ce i-a pricinuit acestuia un prejudiciu constând în contravaloarea lipsei

de folosință a spațiului pentru care părțile au încheiat contractul de

asociere.

Dreptul la acțiunea în răspundere

civilă se naște o dată cu creanța, dar exercițiul său poate fi întârziat cât

timp titularul nu cunoaște prejudiciul și persoana chemată a-l repara.

Sub acest aspect, corect instanța de

apel a menținut cele reținute de instanța de fond respectiv că momentul

cunoașterii prejudiciului și al autorului acestuia a fost data la 15 mai 2001,

în raport de care, corect s-a considerat deja împlinit termenul de prescripție

la data introducerii acțiunii reclamantului.

În acest context, recursul

reclamantului este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 219

din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.