ÎCCJ, decizie (scj.ro #83524)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83524) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Compunerea instanței de judecată.
Incompatibilitate
.
În conformitate cu dispozițiile art.24
C.proc.civ
.
„judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte
la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de
rejudecare
după casare.”
În speță, a fost încălcată teza finală a textului
amintit, pentru că hotărârea
recurată
, decizia
comercială
nr
. 443 din 19 octombrie 2004 a curții de
apel, a fost pronunțată, în
rejudecare
, de un
complet din care a făcut parte unul dintre judecătorii care pronunțaseră
anterior în apel, decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie
2000.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr. 4312 din
28
septembrie
2005)
Municipiului
București
,
prin
reprezentant
legal
Primarul
General, a
solicitat
obligarea
pârâtei
SC A. SA la
plata
penalităților
de
întârziere
la
cota
de profit,
calculate conform
contractului
de
asociere
și
evacuarea
pârâtei
din
spațiul
ce
a
constituit
obiectul
asocierii
.
Tribunalul București, Secția comercială, prin
sentința civilă nr.3425 din 26 mai 2000, a respins cererea
ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000, Curtea de Apel București,
Secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Primăria
Municipiului București împotriva sentinței tribunalului.
Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta a declarat recurs și
prin decizia nr.2162 din 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție, Secția
comercială l-a admis, a casat cele două hotărâri pronunțate în cauză și a
trimis dosarul spre rejudecarea cauzei la Tribunalul București, Secția
comercială.
În
rejudecare
după casare, Tribunalul București,
Secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr.400 din 13 ianuarie 2004, a
admis excepția prescripției cererii referitoare la penalitățile datorate pentru
perioada decembrie 1994 – aprilie 1997 și a respins cererea privind
penalitățile datorate pentru lunile decembrie 1994 – aprilie 1997, constatând
prescris dreptul la acțiune.
Cererea de evacuare formulată de
reclamantă în contradictoriu cu pârâta a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Prin decizia comercială nr.443 din 19
octombrie 2004, Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială a respins ca
nefondat apelul.
Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta a declarat recurs, în temeiul
dispozițiilor art.304 pct.1,7,8,10 și 304
1
C. proc.civ.
Prin invocarea pct.1 al art.304 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța
care s-a pronunțat în apel nu a fost legal constituită, în sensul că din
complet a făcut parte unul din judecătorii aceleiași instanțe care se
pronunțaseră și anterior în apel, în aceeași cauză.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile
art.24C.proc.civ. „judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu
mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici
în caz de rejudecare după casare”.
S-a
constatat
că
,
în
speță
,
a
fost
încălcată
teza
finală
a
textului
deoarece
hotărârea
recurată
,
decizia
comercială
nr.443 din 19
octombrie
2004 a
Curții
de
Apel
București
, a
fost
pronunțată
în
rejudecare
,
de un
complet
din care a
făcut
parte
unul
din
judecătorii
care
pronunțaseră
anterior
în
apel
decizia
civilă
nr.3503 din 8
decembrie
2000.
Ca
atare
,
recursul
declarat
de
reclamantă
fiind
admisibil
pe
excepția
de
incompatibilitate
,
în
temeiul
dispozițiilor
art.304
pct.1 C. proc.
civ
.,
datorită
nerespectării
dispozițiilor
art.24
C.proc.civ
.,
celelalte
critici
din recurs
nu
mai
pot
fi
examainate
;
astfel
că
,
recursul
a
fost
admis
iar
decizia
recurată
a
fost
casată
,
dosarul
a
fost
trimis
aceleiași
instanțe
,
pentru
rejudecarea
apelului
,
ocazie
cu care
vor
fi
avute
în
vedere
și
celalalte
critici
exprimate
în
recurs.