Decizia nr. 4312/2005 — ÎCCJ, Secția comercială — Compunerea instanței de judecată. Incompatibilitate

Compunerea instanței de judecată.

Incompatibilitate . În conformitate cu dispozițiile art.24 C.proc.civ . „judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.” În speță, a fost încălcată teza finală a textului amintit, pentru că hotărârea recurată , decizia comercială nr . 443 din 19 octombrie 2004 a curții de apel, a fost pronunțată, în rejudecare , de un complet din care a făcut parte unul dintre judecătorii care pronunțaseră anterior în apel, decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000. ( Secția comercială , decizia nr. 4312 din 28 septembrie 2005) Municipiului București , prin reprezentant legal Primarul General, a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata penalităților de întârziere la cota de profit, calculate conform contractului de asociere și evacuarea pârâtei din spațiul ce a constituit obiectul asocierii . Tribunalul București, Secția comercială, prin sentința civilă nr.3425 din 26 mai 2000, a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000, Curtea de Apel București, Secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Primăria Municipiului București împotriva sentinței tribunalului. Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta a declarat recurs și prin decizia nr.2162 din 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție, Secția comercială l-a admis, a casat cele două hotărâri pronunțate în cauză și a trimis dosarul spre rejudecarea cauzei la Tribunalul București, Secția comercială. În rejudecare după casare, Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr.400 din 13 ianuarie 2004, a admis excepția prescripției cererii referitoare la penalitățile datorate pentru perioada decembrie 1994 – aprilie 1997 și a respins cererea privind penalitățile datorate pentru lunile decembrie 1994 – aprilie 1997, constatând prescris dreptul la acțiune.

Cererea de evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia comercială nr.443 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială a respins ca nefondat apelul. Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.1,7,8,10 și 304 1 C. proc.civ. Prin invocarea pct.1 al art.304 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța care s-a pronunțat în apel nu a fost legal constituită, în sensul că din complet a făcut parte unul din judecătorii aceleiași instanțe care se pronunțaseră și anterior în apel, în aceeași cauză. Recursul este fondat. Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art.24C.proc.civ.

„judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare”. S-a constatat că , în speță , a fost încălcată teza finală a textului deoarece hotărârea recurată , decizia comercială nr.443 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București , a fost pronunțată în rejudecare , de un complet din care a făcut parte unul din judecătorii care pronunțaseră anterior în apel decizia civilă nr.3503 din 8 decembrie 2000. Ca atare , recursul declarat de reclamantă fiind admisibil pe excepția de incompatibilitate , în temeiul dispozițiilor art.304 pct.1 C. proc.

civ ., datorită nerespectării dispozițiilor art.24 C.proc.civ ., celelalte critici din recurs nu mai pot fi examainate ; astfel că , recursul a fost admis iar decizia recurată a fost casată , dosarul a fost trimis aceleiași instanțe , pentru rejudecarea apelului , ocazie cu care vor fi avute în vedere și celalalte critici exprimate în recurs.