ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 63/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1383 din 7 martie

2999, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamantul, Consiliul General al Municipiului București, privind obligarea

pârâtei SC A.I. SRL București, la plata sumei de 4527 dolari S.U.A., reprezentând

cotă de aport restantă, cu penalități de întârziere în plată, în sumă de

31.644,74 dolari S.U.A., calculate asupra cotei menționate, în baza

contractului de asociere nr. 100 din 27 aprilie 1994 și, consecutiv, evacuarea

pârâtei din spațiul cu altă destinație decât locuință, situat în București,

sector 3, cu mențiunea că reclamantul, nu a depus dovezi în sensul art. 1169

din C. civ., pentru a proba temeinicia sumelor pretinse prin cele două capete

de cerere.

Apelul declarat împotriva

susmenționatei sentințe de reclamantul Municipiul București prin Primarul

General, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 2825 din 12 octombrie

2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, instanța de

apel reținând în fundamentarea soluției că deși reclamantului i s-a pus în

vedere să depună la termenele de la 15 iunie și 14 septembrie acte, semnate și

ștampilate de către departamentul care a calculat sumele pretins datorate,

totuși acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, context în care s-a

apreciat că bine tribunalul a respins, în raport de dispozițiile art. 1169 C.

civ., acțiunea ca nedovedită.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamantul, Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs,

invocând motivul de netemeinicie și nelegalitate a deciziei atacate.

Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 5229 din 20 septembrie 2002, a constatat nul

recursul declarat de reclamant, reținând, potrivit considerentelor hotărârii,

că din dovezile existente la dosar, rezultă că decizia nr. 2825 din 12

octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, respectiv

considerentele acestei hotărâri, au fost comunicate reclamantului la data de 20

noiembrie 2000, dată față de care motivarea recursului abia la 8 decembrie

2000, s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile și ca atare, conform art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nul.

Această ultimă hotărâre a fost

atacată în temeiul art. 318 C. proc. civ., cu contestație în anulare, de către

reclamantul, municipiul București, prin Primarul General.

Se susține în esență că soluția

instanței de recurs, privind constatarea nulității căii de atac exercitate,

este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece, din actele depuse în contestație,

respectiv dovada de comunicare a deciziei nr. 2825 din 12 octombrie 2000 și

registrul de intrări, rezultă că în realitate decizia menționată motivată, a

fost primită la data de 23 noiembrie 2000, astfel că, față de această dată,

motivarea recursului, la data de 8 decembrie 2000, s-a făcut cu respectarea

termenului de 15 zile și, ca atare, în mod greșit s-a constatat nul recursul

declarat de reclamant.

În consecință, se solicită admiterea

contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.

Contestația în anulare formulată în

cauză este fondată.

Potrivit art. 318 alin. (4) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis

din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

În speță, contestatorul reclamant, municipiul

București, prin Primarul General, invocă în sprijinul admiterii contestației teza

I din textul legal precitat care este aplicabilă în cauză, având în vedere

următoarele:

Instanța de recurs, a motivat

soluția de constatare a recursului declarat de contestator în calitate de

recurent ca fiind nul, pe considerentul că, deși acesta a primit decizia

motivată nr. 2825 din 12 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția

comercială, conform dovezii de comunicare la data de 20 noiembrie 2000, totuși,

a depus motivarea cererii de recurs abia la data de 8 decembrie 2000, adică cu

depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Această reținere este eronată, fiind

rezultatul unei greșeli materiale evidente, deoarece din dovezile depuse în

contestație, și anume, decizia motivată pe care s-a aplicat ștampila de primire

cu data de 23 noiembrie 2000, ca și din Registrul de intrare depus de

contestator, rezultă că, în realitate, decizia motivată nr. 2825 din 12

octombrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 2184 din 2000 al Curții de Apel

București, secția comercială, a fost înregistrată sub nr. 13069/H din 23

noiembrie 2000, astfel că, față de această situație, se reține că recursul

declarat de contestator în calitate de recurent, a fost introdus cu respectarea

termenului de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., de la

primirea motivării deciziei atacate și, ca atare, eronat instanța de recurs a

constatat nulitatea căii de atac exercitată de reclamant, împotriva deciziei instanței

de apel.

Așa fiind, urmează a se admite

contestația în anulare formulată în cauză, a se anula decizia nr. 5229 din 20

septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

și a se fixa termen pentru judecarea recursului declarat de recurentul, municipiul

București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 2825 din 2000 a Curții

de Apel București, secția comercială, la data de 24 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anularea

deciziei nr. 5229 din 20 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială, formulată de municipiul București, anulează decizia atacată și

fixează termen pentru judecarea recursului la 24 iunie 2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 ianuarie 2004.