ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3906/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Consiliul general al Municipiului București, a chemat în judecată pe pârâta S.C. S.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.681 USD cota de aport restantă la contractul de asociere, a sumei de 5.514,72 USD penalități de întârziere, constatarea rezilierii contractului și evacuarea pârâtei. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5684 din 22 noiembrie 1999, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea considerând că penalitățile de întârziere și cotele de asociere nu sunt surse de venit local, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Apreciind că orice venit la bugetul local al primăriilor se varsă la bugetul de stat și acțiunile în justiție ale acestora sunt scutite de taxă de timbru, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2310 din 13 septembrie 2000, a admis apelul reclamantei și a desființat sentința tribunalului, cu trimitere spre rejudecare. În fond, după trimiterea cauzei, tribunalul, prin sentința civilă nr. 1869 din 9 martie 2001, a respins acțiunea Primăriei Municipiului București, reținând în esență că reclamanta nu a indicat perioada pentru care pârâta nu a plătit cotele de asociere iar din modul de calcul depus la dosar rezultă îndeplinirea obligațiilor de către pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 5 A din 11 ianuarie 2002, Curtea de Apel București, a respins apelul reclamantei considerând că aceasta nu și-a precizat obiectul acțiunii printr-o cerere de îndreptare, după cum nu a precizat nici perioada pentru care au fost solicitate pretențiile, cererea de majorare a pretențiilor și nota de calcul, analizându-se numai în raport cu acțiunea introductivă. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs la data de 8 martie 2002, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că instanța a fost investită în condițiile art. 112 C. proc. civ. precizându-se obiectul acțiunii, motivele de fapt și de drept și depunându-se în sprijinul acesteia înscrisuri care făceau dovada celor afirmate, din care rezultă perioada de calcul al pretențiilor.

Pe de altă parte, recurenta consideră că în mod greșit nu s-a dat eficiență clauzei penale stabilită în art. 13 din contract și nu s-au luat în considerare actele transmise de D.G.A.F.I. în care apar datele la care au fost achitate cotele de aport și penalitățile calculate pentru întârziere. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente. Procesul civil nu este un simplu conflict de interese private ci și un conflict între voința legiuitorului și cei ce nesocotesc legea, iar instanțele de judecată nu sunt instrumente pasive; ele intervin pentru aflarea adevărului și înfăptuirea legalității, ca principii fundamentale, prin mijloacele procesuale puse la dispoziție de sistemul procesual civil.

Dispozițiile art. 129 C. proc. civ. stabilesc obligația judecătorilor de a stărui, prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului. Ei au îndatorirea de a stabili faptele și a aplica corect legea, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Rezumându-se la o atitudine pasivă, instanțele de fond nu au lămurit drepturile și îndatoririle născute din raportul juridic contractual, cu consecințe defavorabile pentru aflarea adevărului. Este adevărat că alin. ultim al art. 129 limitează rolul activ al judecătorului la obiectul cererii deduse judecății. Dar în apel se pot cere orice despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe; iar majorarea pretențiilor reclamantei în această fază procesuală urmată de nota de calcul, acordă suficiente indicii pentru perioada pentru care au fost solicitate pretențiile.

Pe de altă parte, caracterul devolutiv al apelului îndreptățește instanțele la stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, în limitele cererii de apel. Nesocotind principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, instanțele de fond au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, echivalente cu necercetarea fondului litigiului. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 5 A din 11 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Această instanță, se va preocupa de administrarea tuturor probatoriilor necesare stabilirii împrejurărilor de fapt, în scopul aplicării corecte a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Primăria municipiului București împotriva deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 octombrie 2003.