ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4152/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4152/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă 3154 din 17 mai 2000
Tribunalul București, secția comercială, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată
de reclamantul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva pârâtei
S.C. A. S.R.L. cu sediul în București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că prin cererea înregistrată la 9 august 1999 Consiliul General al
Municipiului București a chemat în judecată S.C. A. S.R.L, solicitând constatarea
rezilierii contractului de asociere nr. 171 din 31 iulie 1996, evacuarea
pârâtei din spațiul care a constituit obiectul contractului de asociere, precum
și obligarea acesteia la plata sumelor de 22.433 U.S.D. reprezentând cotă de
aport restantă, 101.944 U.S.D. reprezentând penalități de întârziere, ca și a cheltuielilor
de judecată.
Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor
instanței, în cauză fiind acordate trei termene pentru completarea taxei de timbru,
pentru capetele 1 și 2 de cerere și de precizare a pretențiilor în moneda
națională, în vederea timbrării la valoare, s-a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.
Deși reclamanta a precizat că este scutită de plata taxei de timbru, conform art.
17 din Legea nr. 146/1997, s-a considerat că nu sunt întrunite cerințele
textului de lege, fiind scutite de taxa judiciară de timbru numai cererile și
acțiunile formulate de instituții publice, când au ca obiect venituri publice.
Mai multe, din cele patru capete de cerere din
acțiunea reclamantei, doar despre primele două se poate susține că au ca obiect
venituri publice și anume cele referitoare la obligarea pârâtei la plata
cotelor de profit restante și a penalităților de întârziere, pentru celelalte două
capete de cerere, referitoare la constatarea rezilierii contractului și evacuarea
pârâtei din spațiul ce constituie obiect al contractului de asociere dintre
părți, sunt supuse taxelor judiciare de timbru în condițiile Legii nr. 146/1997.
Curtea de Apel București, secția a VI-a
comercială, prin decizia civilă nr. 1417 din 27 noiembrie 2001 a anulat ca insuficient
timbrat apelul formulat de apelanta reclamantă Municipiul București, cu sediul
în București, împotriva sentinței civile nr. 3154 din 17 mai 2000 pronunțată de
Tribunalul București, secția comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă
S.C. A. S.R.L. cu sediul în București.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit
că prin încheierea de ședință de la 25 septembrie 2001 a dispus ca apelanta Municipiul
București să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în
cuantum de 30.000 lei, față de împrejurarea că în conformitate cu dispozițiile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată
și completată, se timbrează cu această sumă cererile pentru exercitarea
apelului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată.
Deoarece apelanta a depus numai timbru judiciar în
valoare de 1.500 lei, însă nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare
de timbru, în cuantum de 30.000 lei, în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, apelul a fost anulat ca insuficient
timbrat.
Împotriva deciziei civile nr. 1417 din 27
noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
a declarat recurs MUNICIPIUL BUCUREȘTI reprezentat legal prin Primarul General,
care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și
netemeinicie, în esență sub aspectul că în mod greșit s-a dispus anularea ca insuficient
timbrat a apelului, deoarece atât acțiunea cât și căile de atac exercitate de
reclamantă, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxă de timbru,
în speță MUNICIPIUL BUCUREȘTI fiind instituție publică iar obiectul litigiului
reprezentând venituri publice, temeiul de drept al recursului constituindu-l dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus
întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând materialul probator
administrat în cauză, în raport de critica formulată în cererea de recurs,
constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis pentru următoarele
considerente.
Instanțele judecătorești anterioare greșit au
apreciat atunci când au stabilit în sarcina reclamantei obligarea la plata
taxelor judiciare de timbru, conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 146/1997.
De necontestat că reclamanta MUNICIPIUL
BUCUREȘTI reprezintă o instituție publică iar obiectul litigiului comercial îl constituie
venituri publice. În corecta stabilire a situației de fapt și de drept este
necesară examinarea cadrului juridic conferit de prevederile art. 12 alin. (1)
din Legea nr. 189 din 22 octombrie 1998, Legea privind finanțele publice
locale, care conferă Consiliului General al Municipiului București prerogativa
de a aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea pe bază de contracte de
asociere pentru realizarea unor lucrări și servicii de interes public local.
Relevanță prezintă anexa nr. 1, capitolul II,
intitulat „Venituri curente” unde sunt prevăzute încasările din alte surse și
„Venituri din capital” unde sunt prevăzute veniturile obținute din
valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice care se fac venit la
bugetul local.
Prin contractul de asociere nr. 171 din 31 iulie
1996 încheiat între Consiliul Local al Municipiului București și pârâta S.C. A.
S.R.L. având ca obiect repararea, modernizarea și exploatarea spațiului construit
cu altă destinație decât aceea de locuință situat în București, reclamanta în calitatea
de administrator al bunului descris anterior, a urmărit să obțină venituri din exploatarea
spațiului, aceste sume de bani constituind venituri la bugetul local.
În acest context, se impune cu necesitate acordarea
unei eficiențe juridice maxime dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997,
raportate la art. 21 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare ale Legii
nr. 146/1997, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și
acțiunile formulate de instituțiile publice care au ca obiect venituri publice,
în categoria veniturilor publice incluzându-se și bugetele locale. Astfel,
reclamanta era destinatara acestor reglementări, fiind scutită de plata taxelor
de timbru judiciar.
Pentru aceste considerente urmează a admite
recursul promovat de reclamanta MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General împotriva
deciziei civile nr. 1417 din 27 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la
art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre
rejudecarea apelului la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de
reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primar împotriva deciziei nr. 1417 din
27 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care
o casează, și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.