ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4152/2003

HOTĂRÂRE
30.10.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4152/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă 3154 din 17 mai 2000

Tribunalul București, secția comercială, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată

de reclamantul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva pârâtei

S.C. A. S.R.L. cu sediul în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că prin cererea înregistrată la 9 august 1999 Consiliul General al

Municipiului București a chemat în judecată S.C. A. S.R.L, solicitând constatarea

rezilierii contractului de asociere nr. 171 din 31 iulie 1996, evacuarea

pârâtei din spațiul care a constituit obiectul contractului de asociere, precum

și obligarea acesteia la plata sumelor de 22.433 U.S.D. reprezentând cotă de

aport restantă, 101.944 U.S.D. reprezentând penalități de întârziere, ca și a cheltuielilor

de judecată.

Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor

instanței, în cauză fiind acordate trei termene pentru completarea taxei de timbru,

pentru capetele 1 și 2 de cerere și de precizare a pretențiilor în moneda

națională, în vederea timbrării la valoare, s-a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.

Deși reclamanta a precizat că este scutită de plata taxei de timbru, conform art.

17 din Legea nr. 146/1997, s-a considerat că nu sunt întrunite cerințele

textului de lege, fiind scutite de taxa judiciară de timbru numai cererile și

acțiunile formulate de instituții publice, când au ca obiect venituri publice.

Mai multe, din cele patru capete de cerere din

acțiunea reclamantei, doar despre primele două se poate susține că au ca obiect

venituri publice și anume cele referitoare la obligarea pârâtei la plata

cotelor de profit restante și a penalităților de întârziere, pentru celelalte două

capete de cerere, referitoare la constatarea rezilierii contractului și evacuarea

pârâtei din spațiul ce constituie obiect al contractului de asociere dintre

părți, sunt supuse taxelor judiciare de timbru în condițiile Legii nr. 146/1997.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia civilă nr. 1417 din 27 noiembrie 2001 a anulat ca insuficient

timbrat apelul formulat de apelanta reclamantă Municipiul București, cu sediul

în București, împotriva sentinței civile nr. 3154 din 17 mai 2000 pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă

S.C. A. S.R.L. cu sediul în București.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit

că prin încheierea de ședință de la 25 septembrie 2001 a dispus ca apelanta Municipiul

București să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în

cuantum de 30.000 lei, față de împrejurarea că în conformitate cu dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată

și completată, se timbrează cu această sumă cererile pentru exercitarea

apelului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată.

Deoarece apelanta a depus numai timbru judiciar în

valoare de 1.500 lei, însă nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare

de timbru, în cuantum de 30.000 lei, în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, apelul a fost anulat ca insuficient

timbrat.

Împotriva deciziei civile nr. 1417 din 27

noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a declarat recurs MUNICIPIUL BUCUREȘTI reprezentat legal prin Primarul General,

care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și

netemeinicie, în esență sub aspectul că în mod greșit s-a dispus anularea ca insuficient

timbrat a apelului, deoarece atât acțiunea cât și căile de atac exercitate de

reclamantă, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxă de timbru,

în speță MUNICIPIUL BUCUREȘTI fiind instituție publică iar obiectul litigiului

reprezentând venituri publice, temeiul de drept al recursului constituindu-l dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de critica formulată în cererea de recurs,

constată că aceasta este fondată, recursul urmând a fi admis pentru următoarele

considerente.

Instanțele judecătorești anterioare greșit au

apreciat atunci când au stabilit în sarcina reclamantei obligarea la plata

taxelor judiciare de timbru, conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 146/1997.

De necontestat că reclamanta MUNICIPIUL

BUCUREȘTI reprezintă o instituție publică iar obiectul litigiului comercial îl constituie

venituri publice. În corecta stabilire a situației de fapt și de drept este

necesară examinarea cadrului juridic conferit de prevederile art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 189 din 22 octombrie 1998, Legea privind finanțele publice

locale, care conferă Consiliului General al Municipiului București prerogativa

de a aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea pe bază de contracte de

asociere pentru realizarea unor lucrări și servicii de interes public local.

Relevanță prezintă anexa nr. 1, capitolul II,

intitulat „Venituri curente” unde sunt prevăzute încasările din alte surse și

„Venituri din capital” unde sunt prevăzute veniturile obținute din

valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice care se fac venit la

bugetul local.

Prin contractul de asociere nr. 171 din 31 iulie

1996 încheiat între Consiliul Local al Municipiului București și pârâta S.C. A.

S.R.L. având ca obiect repararea, modernizarea și exploatarea spațiului construit

cu altă destinație decât aceea de locuință situat în București, reclamanta în calitatea

de administrator al bunului descris anterior, a urmărit să obțină venituri din exploatarea

spațiului, aceste sume de bani constituind venituri la bugetul local.

În acest context, se impune cu necesitate acordarea

unei eficiențe juridice maxime dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997,

raportate la art. 21 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare ale Legii

nr. 146/1997, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și

acțiunile formulate de instituțiile publice care au ca obiect venituri publice,

în categoria veniturilor publice incluzându-se și bugetele locale. Astfel,

reclamanta era destinatara acestor reglementări, fiind scutită de plata taxelor

de timbru judiciar.

Pentru aceste considerente urmează a admite

recursul promovat de reclamanta MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin Primarul General împotriva

deciziei civile nr. 1417 din 27 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la

art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecarea apelului la aceiași instanță.

Admite recursul declarat de

reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, prin Primar împotriva deciziei nr. 1417 din

27 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care

o casează, și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 5960 din 9 octombrie 2000 a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta R.A. A.P.P.S., suc
ÎCCJ 2005-02-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2005
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 25 martie 2004, reclamanta SC R.C.G. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.T. SA, solic
ÎCCJ 2003-01-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 288/2003
31.871.913 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Apelul declarat de pârâta S.C. „S.T.” SRL împotriva hotărârii anterior menționate, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București-Secția a V-a Comercială prin decizia nr.1022 p
ÎCCJ 2004-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 32/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.1714/2000 reclamanta SC ”S.T.L.” SRL București în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a F
ÎCCJ 2003-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 855 din 7 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei Casa de Asigurări de Săn
Sursă