ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 5960 din 9 octombrie 2000 a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta

R.A. A.P.P.S., sucursala pentru A.I.P. și a sediilor A.P. București, în contradictoriu

cu pârâta S.C. P.E.G. S.R.L. București, a constatat reziliat de drept

contractul de locațiune și prestări servicii nr. 354/1998, a dispus evacuarea pârâtei

din spațiul ocupat în sectorul 1 și a obligat-o pe aceasta la plata sumelor de 7.039.444

lei cu titlu de daune, 11.388.543 lei contravaloare servicii, 3.515.481 lei

utilități, 9.836.413 lei penalități de întârziere și la 601.700 lei cheltuieli

de judecată, reținând neexecutarea de către aceasta a obligațiilor asumate prin

contract.

În contra sentinței reclamanta a declarat apel

pe care o critică pentru neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată,

suma la care a fost obligată pârâta neincluzând și taxa judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 713 din 9 mai 2001 Curtea de

Apel București, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat.

În considerentele deciziei se reține că

susținerile apelantei cu privire la achitarea taxei de timbru nu au suport

probator din actele dosarului de fond nerezultând achitarea diferenței de

2.270.734 lei cu acest titlu.

Constatând că taxa judiciară de timbru nu a fost

plătită în cuantumul legal, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997,

modificată și art. 37 din normele de aplicare a legii instanța de apel a dispus

obligarea apelantei la diferența taxei judiciare de timbru iar pe intimata

pârâtă la aceeași sumă către reclamanta apelantă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

pe care o critică pentru motivul prevăzut de art. 304

C. proc. civ.

Se invocă că în mod greșit instanța de apel a

respins susținerea sa cu privire la plata diferenței taxei judiciare de timbru,

faptul că chitanțele pe care le invocă nu sunt la dosar nu-i este imputabil iar

dispozitivul deciziei conține dispoziții contradictorii.

Recursul nu este fondat.

Cum bine a reținut instanța de apel în dosarul

de fond numerotat nu se găsesc dovezi din care să rezulte că reclamanta recurentă

a plătit taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor majorate prin

precizarea la acțiune depusă pentru termenul de 11 septembrie 2000.

În atare situație, cum potrivit art. 39 din

Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru aprobate

prin Ordinul nr. 760/C/1999 dovada plății taxelor judiciare de timbru o

constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile C.E.C.

sau de trezoreriile statului sau după caz copia de pe ordinul de plată vizat de

unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul

prestator al serviciului, copia chitanței invocată de recurent pentru suma de

1.470.734 lei nefiind certificată și neindicând nici numărul de dosar corect a

fost înlăturată de instanța de apel, depunerea acesteia nerezultând nici din

încheierile de ședință.

Nu se poate reține nici critica privind

caracterul contradictoriu al dispozitivului deciziei atacate deoarece instanța

de apel constatând că în faza procesuală anterioară taxa judiciară de timbru nu

a fost plătită în cuantumul legal a făcut aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea

nr. 146/1997 o atare măsură fiind independentă de soluția care se pronunță

asupra căii de atac.

Prin urmare Curtea va respinge recursul declarat

de reclamantă, ca nefondat menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de reclamanta R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru A.I.P. și

a sediilor A.P. București, împotriva deciziei nr. 713 din 9 mai 2001 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2003.