ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2814/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 758 din 2 februarie

2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea majorată

formulată de reclamanta R.A. L.O. București, împotriva pârâtei SC S.R.C.I. SRL,

și, pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei,

echivalentul în lei la data plății a sumei de 7.694 dolari S.U.A., reprezentând

contravaloarea chiriei calculată și pretinsă pe perioada mai 1996 – ianuarie

1997, 15.878 dolari S.U.A., în echivalent lei la data executării, cu titlu de

penalități de întârziere în plata chiriei, plus 5.114.028 lei T.V.A.

De asemenea, pârâta a mai fost

obligată, prin aceeași sentință, și la plata sumei de 5.039.117 lei,

reprezentând contravaloare obiecte imputate nepredate, 360.522 lei cote de

întreținere și 19.015.200 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta SC S.R.C.I. SRL, a fost anulat, ca fiind insuficient timbrat,

prin decizia civilă nr. 861 din 31 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, instanța reținând, în fundamentarea soluției,

că, deși pârâta a fost citată pentru termenul din 31 mai 2001, când procedura

de citare a fost legal îndeplinită, cu mențiunea de a timbra calea de atac cu

42.664.548 lei taxă judiciară de timbru și 47.000 lei diferență timbru judiciar,

aceasta, nu s-a conformat obligației legale prevăzute la art. 11 din Legea nr. 146/1997,

privind taxele judiciare de timbru și, ca atare, în cauză au devenit incidente dispozițiile

art. 20 alin. (3) din legea precitată coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, care statuează că neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii

sau a cererii.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs pârâta SC S.R.C.I. SRL București, susținând, în esență, că soluția

de anulare a apelului său ca insuficient timbrat, este criticabilă, în

condițiile în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru

termenul din 31 mai 2001, în sensul că aceasta s-a efectuat prin afișare, și nu

prin predarea actului funcționarului împuternicit cu primirea corespondenței și,

pe cale de consecință, nu a avut cunoștință despre termenul stabilit pentru

soluționarea apelului și, implicit, despre cuantumul taxei judiciare de timbru

și a diferenței de timbru judiciar pe care trebuia să le achite, pentru a fi

îndeplinită integral obligația legală de timbrare a apelului.

Mai susține recurenta, că decizia instanței

de apel este discutabilă și pentru faptul că, deși, procedura de citare,

potrivit celor arătate, nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de la 31

mai 2001, totuși, instanța a procedat la soluționarea pricinii la primul termen

de judecată, în loc să mai acorde un alt termen, cu consecința refacerii procedurii

de citare și, implicit, a recomunicării obligației de timbrare sau să procedeze

la soluționarea apelului în limita taxelor de timbru plătite.

În consecință, pârâta solicită, în

baza textelor legale menționate în cerere, cu referire specială la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de apel.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă

că, odată cu citarea, pentru termenul de la 31 mai 2001, pârâtei i s-a pus în

vedere să timbreze apelul cu diferența de taxă judiciară de timbru în sumă de 42.664.548

lei și diferența de 47.000 lei timbru judiciar.

Cum, pârâta nu s-a conformat acestei

obligații legale, în mod justificat, instanța de apel a considerat că, în cauză,

au devenit incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, privind

timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și, în consecință,

a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat.

Faptul că pârâta a achitat anticipat

75.000 lei taxă judiciară de timbru nu atrăgea, așa cum eronat susține aceasta,

aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. (4) din legea precitată, în

sensul că apelul trebuia soluționat în limita taxelor de timbru achitate,

deoarece acest text legal se referă, exclusiv, la cazul în care acțiunea a fost

timbrată în mod corespunzător obiectului său inițial și, deci, nu privește timbrarea

căilor de atac, așa cum e cazul în speță, așa încât susținerile recurentei, în

sensul arătat, sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile

pârâtei, în sensul că, pentru termenul din 31 mai 2001, procedura de citare nu

ar fi fost legal îndeplinită și, deci, că, în acest context, nu a avut

cunoștință de obligația timbrării apelului cu numele menționate în citație

(42.664.548 lei taxă judiciară de timbru și 47.000 lei timbru judiciar)

deoarece probele dosarului de la apel dovedesc o cu totul altă situație, și

anume, că procedura de citare s-a făcut prin afișare, conform art. 92 alin. (2)

și (4) C. proc. civ., și, ca atare, pârâta nu se poate prevala de necunoașterea

obligației de timbrare, din moment ce, în citație, s-a prevăzut atât sumele,

cât și cuantumul acestora, care erau datorate pentru timbrarea corespunzătoare a

apelului.

În sfârșit, față de dispozițiile art.

720

6

C. proc. civ., care prevăd că, în materie comercială, instanța

este obligată să asigure desfășurarea procesului cu celeritate, se constată, că

nici obiecțiunile pârâtei, în sensul că pricina a fost soluționată la primul

termen de judecată, nu pot fi reținute, în condițiile, în care, așa cum s-a

arătat, procedura de citare, a fost legal îndeplinită la acest prin termen de

judecată.

Așa fiind, recursul pârâtei, urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC S.R.C.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 861 din 31 mai 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 mai 2003.