ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1619/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2316 din 13 aprilie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta, SC A.B.C. SA București, împotriva pârâtei, SC I.S.I. SRL București, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 9.625 dolari S.U.A., reprezentând cota de asociere neachitată, plus 157.650.037 lei penalități pentru plata cu întârziere a cotei de asociere, plus 2.773.690 lei contravaloare utilități. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta a achitat în fiecare lună cota de asociere și cheltuieli de întreținere.

Prin decizia civilă nr. 192 din 15 februarie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința apelată și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia următoarele sume: 9.625 dolari S.U.A., plătibili în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloare cotă de asociere, 157.650.037 lei penalități, 2.773.690 lei contravaloare utilități, plus 25.678.662 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că atât cota de asociere, cât și penalitățile au fost solicitate și calculate și după data de 31 decembrie 1998, în temeiul art. 1437 – 1452 din C. civ., iar pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale nici până la 31 decembrie 1998 și nici ulterior, neevacuând spațiul, aflat în asociere.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de tribunal. Recurenta-pârâtă susține astfel că greșit a fost obligată la plata sumelor pretinse de reclamantă, întrucât contractul de asociere nu a mai fost prelungit, reclamanta neavând acte de proprietate pentru spațiul respectiv. Arată că, la dosarul cauzei, există un contract de asociere și două acte adiționale din care rezultă că asocierea a încetat la data de 31 decembrie 1998 și eronat s-a considerat că părțile au încheiat un contract de locațiune reglementat de Codul civil și, în cauză, s-ar aplica prevederile art. 1437 - 1452 C. civ., care reglementează tacita relocațiune, când ele au încheiat un contract de asociere, reglementat de Codul comercial, pârâta îndeplinindu-și obligațiile ce-i reveneau conform acestui contract.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: În conformitate cu prevederile clauzei inserate la art. 9 alin. (1) din contractul de asociere nr. 3816 din 8 august 1997, încheiat între părți, contractul încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat (dosar fond), iar potrivit ultimului act adițional intervenit la contract, s-a stabilit prelungirea raporturilor contractuale de asociere până la 31 decembrie 1998 (dosar fond). Se reține, prin urmare, că acest contract încetând la data mai sus menționată, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că ne aflăm în prezența unui contract de locațiune, în speță, devenind aplicabile dispozițiile legale, referitoare la tacita relocațiune și admisibile pretențiile reclamantei, decurgând dintr-o perioadă ulterioară acestei date.

În ce privește pretențiile reclamantei, privind cota de asociere și cheltuielile de întreținere, anterioare datei de 31 decembrie 1998, se reține că pârâta a făcut dovada că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, cu ordinele de plată depuse la dosar, iar pentru cele aferente lunilor noiembrie și decembrie, când contractul a încetat prin ajungere la termen, nu a precizat sumele de bani rămase neachitate, împrejurare în care corect s-a reținut de către prima instanță că sunt aplicabile dispozițiile art. 1169 din C. civ., reclamanta nedovedindu-și pretențiile. Astfel fiind, întrucât recursul pârâtei este fondat, va fi admis, se va modifica decizia atacată și se va respinge apelul reclamantei, menținându-se ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată în cauză de tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC I.S.I. SRL București împotriva deciziei nr. 199 din 15 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia atacată, respinge apelul reclamantei SC A.B.C. SA București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.