ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2008

Deliberând asupra recursului de față; Prin sentința comercială nr. 1229 din 9 octombrie 2003 a Tribunalului București s-a admis în parte acțiunea reclamantului Municipiul București, a fost obligată pârâta SC G.V. SRL la plata sumei de 117.747.863 lei cotă profit neachitată în perioada septembrie 1999 - noiembrie 2002 și 124.209.894 lei majorări de întârziere. A fost respinsă cererea de obligare la plata sumelor de 192.265.546 lei cotă de profit și 21898.910 lei majorări de întârziere. De asemenea a fost respinsă cererea de reziliere a contractului de asociere și de evacuare cât și cererea conexă ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că neexecutarea contractului este doar parțială, nesemnificativă pentru a se rezilia contractul și că se datorează sumele menționate.

În apelul pârâtei, Curtea de Apel București a admis acest apel, a schimbat, în parte, sentința și a obligat-o pe pârâtă la 117.747.863 lei cotă profit și majorări de întârziere pe perioada septembrie 1999 – noiembrie 2002. A fost respins ca nefondat apelul reclamantului Municipiul București. S-a reținut că, din eroare instanța de fond a obligat-o pe pârâta la două sume și suma totală reprezentând cotă de profit și majorări era de 117.747.863 lei. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamant care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că, nu existau suficiente dovezi și instanța trebuia să dispună din oficiu administrarea oricăror probe. O altă critică se referă la soluționarea capetelor de cerere privind rezilierea și evacuarea care au rămas fără obiect deoarece intimata a renunțat la spațiu încă din anul 2002. Se arată că trebuia respinsă excepția prescripției întrucât debitul fusese recunoscut.

În concluzie, în mod greșit s-a admis apelul pârâtei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Apelul pârâtei a fost corect admis întrucât instanța de fond a obligat-o pe aceasta la plata a două sume reprezentând cuantumul aceleiași obligații, când în total sumele reprezentând cotă de profit și majorări de întârziere, erau de 117.747.863 lei. Capetele de cerere privind rezilierea și evacuarea au fost respinse și nu admise astfel încât susținerea recurentului că acestea trebuiau respinse ca rămase fără obiect nu este de natură a determina schimbarea soluției pronunțate. În ceea ce privește excepția prescripției pentru faptul că debitul a fost recunoscut aceasta nu subzistă tocmai pentru că recunoașterea a fost făcută de pârâtă.

Nici critica privind insuficiența dovezilor nu este întemeiată și instanța de apel este suverană în aprecierea acestora. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București împotriva Deciziei comerciale nr. 41 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.