ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului
de față;
Prin sentința comercială nr. 1229 din 9 octombrie
2003 a Tribunalului București s-a admis în parte acțiunea reclamantului
Municipiul București, a fost obligată pârâta SC G.V. SRL la plata sumei de
117.747.863 lei cotă profit neachitată în perioada septembrie 1999 - noiembrie
2002 și 124.209.894 lei majorări de întârziere. A fost respinsă cererea de
obligare la plata sumelor de 192.265.546 lei cotă de profit și 21898.910 lei
majorări de întârziere. De asemenea a fost respinsă cererea de reziliere a
contractului de asociere și de evacuare cât și cererea conexă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această
sentință instanța de fond a reținut că neexecutarea contractului este doar
parțială, nesemnificativă pentru a se rezilia contractul și că se datorează
sumele menționate.
În apelul pârâtei, Curtea de
Apel București a admis acest apel, a schimbat, în parte, sentința și a
obligat-o pe pârâtă la 117.747.863 lei cotă profit și majorări de întârziere pe
perioada septembrie 1999 – noiembrie 2002. A fost respins ca nefondat apelul
reclamantului Municipiul București.
S-a reținut că, din eroare
instanța de fond a obligat-o pe pârâta la două sume și suma totală reprezentând
cotă de profit și majorări era de 117.747.863 lei.
Decizia a fost atacată cu
recurs de către reclamant care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și
9 C. proc. civ.
Se susține că, nu existau
suficiente dovezi și instanța trebuia să dispună din oficiu administrarea
oricăror probe.
O altă critică se referă la
soluționarea capetelor de cerere privind rezilierea și evacuarea care au rămas
fără obiect deoarece intimata a renunțat la spațiu încă din anul 2002.
Se arată că trebuia respinsă
excepția prescripției întrucât debitul fusese recunoscut. În concluzie, în mod
greșit s-a admis apelul pârâtei.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Apelul pârâtei a fost corect
admis întrucât instanța de fond a obligat-o pe aceasta la plata a două sume
reprezentând cuantumul aceleiași obligații, când în total sumele reprezentând
cotă de profit și majorări de întârziere, erau de 117.747.863 lei.
Capetele de cerere privind
rezilierea și evacuarea au fost respinse și nu admise astfel încât susținerea
recurentului că acestea trebuiau respinse ca rămase fără obiect nu este de
natură a determina schimbarea soluției pronunțate.
În ceea ce privește excepția
prescripției pentru faptul că debitul a fost recunoscut aceasta nu subzistă
tocmai pentru că recunoașterea a fost făcută de pârâtă.
Nici critica privind
insuficiența dovezilor nu este întemeiată și instanța de apel este suverană în
aprecierea acestora.
Negăsindu-se întemeiate
motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul Municipiul București împotriva Deciziei comerciale
nr. 41 din 27 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2008.