ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 827/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Camera

de Comerț și Industrie a României sub nr. M 5836 din 18 aprilie 2000,

reclamanta, SC. G.S.R. SRL București, a chemat în judecată arbitrală pe pârâta,

SC. A.I. SRL București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată la plata echivalentului în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății:

1.a sumei de 10.502 dolari S.U.A.

reprezentând rest de plată, conform facturii proformă nr. 2241 din 11 februarie

2000;

2.a sumei de 11.767 dolari S.U.A. cu

titlu de penalități de întârziere conform art. 8 al contractului nr. 488 din 4

ianuarie 2000, calculate până la 15 aprilie 2002;

3.cheltuieli de arbitrare constând

în contravaloarea taxei de timbru și onorariu de avocat.

Pârâta a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, cu privire la restul

de plată, și la penalități și obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei

de 24.451 dolari S.U.A.

Prin sentința nr. 407 din 11

septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta, SC. G.S.R. SRL București, împotriva pârâtei, SC. A.I. SRL București,

și a obligat pârâta să plătească reclamantei în lei la cursul B.N.R. din ziua

plății:

- suma de 10.502 dolari S.U.A. cu

titlu de rest de plată conform facturii proformă 2241 din 11 februarie 2000;

- suma de 11.767 dolari S.U.A.

reprezentând penalități de întârziere în executarea contractului nr. 488 din 4

ianuarie 2000, calculate până la data de 15 aprilie 2002;

- suma de 50.053.500 lei cu titlu de

taxă arbitrală.

Împotriva sentinței arbitrale,

pârâta, SC. A.I. SRL București, a formulat acțiune în anulare, introdusă pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin sentința nr. 14089 pronunțată

la 21 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția comercială a declinat

competența de soluționare a cauzei, privind acțiunea în anulare a sentinței

arbitrale nr. 407 din 11 septembrie 2002, la Curtea de Apel București, secția comercială,

având în vedere dispozițiile art. 365 C. proc. civ., competența de a soluționa

acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare instanței,

căreia i-ar fi revenit competența de a soluționa în fond litigiul.

Dosarul s-a înregistrat la Curtea de

Apel București sub nr. 49/2003.

Prin decizia nr. 591 pronunțată la 4

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea în anulare formulată de SC. A.I. SRL București,

cu motivarea că la termenul de judecată de la 21 februarie 2003, i-a pus în

vedere reclamantei să completeze timbrajul legal datorat, iar la termenul de la

4 aprilie 2003, nu a fost făcută această dovadă, reclamanta solicitând prin

cerere scrisă transmisă la dosar, acordarea unui termen pentru imposibilitatea

de prezentare a avocatului ales, fiind plecat din București.

Împotriva deciziei anterior

menționată reclamanta, SC. A.I. SRL București, a declarat recurs, criticând

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de recurs invocate,

recurenta arată că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii formulate, în

situația în care, în timp util, în scris, a solicitat singurul termen pentru

lipsă apărare din acest dosar, iar instanța a manifestat o grabă nemotivată de

soluționare a cauzei.

Recurenta mai susține că în cauză au

fost încălcate prevederile art. 156 C. proc. civ., deoarece, la termenul ce

s-ar fi acordat în cauză, era evident că se depunea și dovada imposibilității

de prezentare a avocatului.

În drept, recurenta își motivează

recursul pe dispozițiile pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ.

Din analiza motivelor invocate,

raportate la actele și lucrările existente la dosar, rezultă că motivele de

recurs sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Reclamanta, din acțiunea în anulare,

și anume, SC. A.I. SRL, la primul termen stabilit pentru soluționarea acțiunii

la Tribunalul București, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în

cuantum de 11.536.186 lei cu O.P. nr. 2513 din 19 noiembrie 2002 și timbru judiciar

în valoare de 50.000 lei, și a solicitat declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, la

termenul din 21 februarie 2003, a pus în vedere reclamantei, prezentă prin

avocat, să completeze timbrajul cu 13.490.500 lei taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar în cuantum de 50.000 lei, până la termenul fixat la 4 aprilie

2003, când, respingând cererea de termen formulată în scris de reclamantă,

greșit a anulat ca insuficient timbrată acțiunea în anulare.

Având în vedere că reclamanta, prin

acțiunea în anulare, a contestat exclusiv penalitățile la care a fost obligată

prin hotărârea arbitrală, completarea taxei judiciare de timbru care i s-a pus

în vedere nu era datorată, deoarece timbrajul legal și corect aferent sumei

contestate (11.767 dolari S.U.A.) a fost achitat și depus la dosar.

În concluzie, acțiunea în anulare,

greșit a fost anulată ca insuficient timbrată, situație în care recursul

declarat de reclamanta, SC. A.I. SRL București, va fi admis, va fi casată

decizia recurată și va fi trimisă cauza aceleiași instanțe pentru judecarea

acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC. A.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 591 din 4 aprilie

2003, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru judecarea acțiunii în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 2 martie 2004.