ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, municipiul București, a

chemat în judecată SC A.E. SRL și a solicitat ca, prin sentința care se va

pronunța, să fie obligată la plata sumei de 7.282 dolari S.U.A. cotă de profit și

penalități de întârziere calculate conform contractului de asociere în participațiune

nr. 7 din 23 octombrie 1995. Prin aceeași cerere s-a solicitat evacuarea

pârâtei din spațiul cu altă destinație, în suprafață de 62,80 metri pătrați,

situat în București, sector 1.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 8036 din 5 decembrie 2000, a admis acțiunea

majorată și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 9.398 dolari S.U.A., exprimată

în monedă națională la cursul B.N.R. de la data plății. Totodată s-a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel București, care, prin decizia nr. 1201 din 14 septembrie 2001, a

respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC A.E. SRL București.

Instanța de apel a reținut, față de

criticile formulate, că evacuarea a fost bine dispusă, întrucât contractul a

ajuns la termen, iar în ce privește plata cotei de profit și a penalităților de

întârziere, s-a reținut că pârâta nu a prezentat dovezile de plată, care să

ateste achitarea sumei ce s-a pretins prin acțiune.

Împotriva deciziei civile nr. 1201

din 14 septembrie 2001, pârâta a declarat recurs prin care a invocat motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv,

recurenta a susținut că s-au nesocotit prevederile art. 251 C. com., art. 969

și 970 C. civ., întrucât nu s-a ținut seama de apărările sale privind

efectuarea plății cotei de profit derivând din obligațiile asumate prin

contractul de asociere nr. 7/1995.

A mai susținut că a fost nesocotit

termenul prescripției de 3 ani, întrucât au fost admise pretenții care provin

din anul 1995, iar acțiunea a fost introdusă în anul 2000, când nu mai puteau

fi pretinse sumele respective.

În fine, recurenta s-a referit la

demersul său, făcut prin adresa nr. 11.478 din 6 aprilie 2001, pentru aprobarea

scutirii de plata penalităților de întârziere.

La dosar a fost dispusă adresa

20.224 din 4 noiembrie 2002 a Consiliului General al municipiului București,

prin care se confirmă achitarea cotei de profit de 2.432 dolari admisă de

instanță, precum și soldul debitor reprezentând penalități de întârziere în

sumă de 6.966,72 dolari S.U.A.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat ca, în fond, să se respingă acțiunea.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Asupra criticii ce vizează obligarea

recurentei la plata unor sume care au intrat sub incidența prescripției

extinctive, Curtea reține că, în adevăr, încă de la fond era de observat

situația de plată aflată la dosar și din care rezultă că s-au luat în

considerare debite ce provin din anul 1995, deși acțiunea a fost introdusă la

data de 15 august 2000.

Potrivit art. 1 raportat la art. 3

din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având obiect patrimonial, se

stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege,

de 3 ani.

Prin urmare, această excepție care a

fost invocată în recurs trebuie examinată în contextul probelor care au fost

depuse în apel, ordine de plată și chitanțe, cât și a confirmării depusă în

recurs privind suma achitată cu titlu de cotă de profit.

Dezvoltând acest argument, Curtea

reține că, deși în apel s-au depus înscrisuri pentru a dovedi plata, fie și

parțială, instanța nu le-a examinat pentru a vedea în ce măsură acestea reduc

suma la care a fost obligată pârâta.

La dosarul de recurs a fost depusă

confirmarea Consiliului General al municipiului București, privind faptul că a

fost achitată cota de aport, în sumă de 2.432 dolari S.U.A., reiterând un sold

debitor de 6.966,72 dolari S.U.A. penalități de întârziere.

Întrucât Înalta Curte de Casație și

Justiție, potrivit art. 314 C. proc. civ., hotărăște asupra fondului numai când

împrejurările de fapt au fost deplin stabilite, în conformitate cu art. 304

pct. 9 și 312 C. proc. civ., va casa decizia pronunțată în apel și va trimite

cauza, pentru rejudecare, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării se va

verifica, în urma completării probelor, care obligații au fost stinse prin

plată.

În examinarea acestor plăți se vor

avea în vedere și dispozițiile art. 20 din Decretul nr. 167/1958, în sensul că

plata efectuată nu poate fi înapoiată, dar influențează modul de calcul al

penalităților de întârziere în ipoteza în care în suma pretinsă cu acest titlu

se include și o obligație ce a intrat sub incidența art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Problema demersului recurentei

pentru „scutirea” de plată a penalităților făcută pe lângă intimată nu poate fi

reținută câtă vreme demersul său nu a fost favorabil.

Ceea ce se poate reține este

susținerea referitoare la faptul că s-au stabilit penalități care nu sunt reale,

întrucât acestea trebuie să vizeze potrivit contractului de asociere în

participație numai obligațiile reale neexecutate la termen.

„Lăsarea” recurentei în spațiu nu

influențează asupra dispoziției de evacuare, întrucât acesta a constituit capăt

de cerere distinct la care intimata nu a renunțat pe parcursul procesului. Sub

acest aspect, soluția este corectă, chiar și în ipoteza în care contractul a

ajuns la termen.

În consecință, pentru argumentele

expuse, decizia pronunțată în apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru

rejudecare, pentru a se stabili corect situația de fapt în scopul aplicării

corecte a clauzei penale pe care părțile au stipulat-o în convenția lor, precum

și a sumelor datorate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta, SC

A.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 1201 din 14 septembrie 2001 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza,

spre rejudecare, Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 februarie 2004.