ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1598/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6214 din 13 octombrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantului Consiliul General al municipiului București, prin primar, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.S.T. SA București, având ca obiect evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, str. D., sector 3, și obligarea acesteia la plata cotei de profit, plus restanțe, precum și a penalităților de întârziere. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale, incidente speței, că, prin contractul de asociere încheiat între părți, având nr. 321 din 15 noiembrie 1994, s-a stipulat ca, în cazul în care Primăria autorizează consolidarea imobilului, acesta (contractul) își încetează efectele.

Apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 506 din 26 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele scrise de recurs și susținute oral, în fața Curții, recurenta arată că: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind evacuarea pârâtei și nici nu a menționat ca urmare, în vreun fel, acest lucru în considerentele deciziei; - pactul comisoriu încheiat a avut în vedere fapte proprii ale primăriei, care să împiedice folosirea spațiului de către pârâtă și nu ale unui terț, cum este cazul în speță, astfel că, în mod greșit, instanțele i-au dat eficiență.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează: Acțiunea introductivă formulată de reclamantă a avut mai multe capete de cerere, și anume: evacuarea pârâtei și obligarea sa la plata cotei de profit restante și penalități conform clauzelor contractuale. Cum, prin sentința pronunțată în cauză, tribunalul a respins în întregime acțiunea, ca nefondată, rezultă că acesta s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv evacuarea. Același lucru l-a făcut și Curtea de Apel București, respingând apelul și menținând în întregime soluția instanței de fond. În ce privește motivarea soluțiilor, aceasta este în concordanță cu soluția adoptată de către cele două instanțe.

Nu se poate susține că instanțele au dat, în mod greșit, eficiență pactului comisoriu încheiat de părți, câtă vreme, prin acesta, se stipula (vezi art. 57 din contractul de asociere) că, în cazul în care se hotărăște consolidarea imobilului, contractul de asociere se reziliază automat (terminologia folosită de părți). Or, în cauză, așa cum corect au reținut instanțele, Primăria, prin direcția de specialitate, ca, de altfel, și Ministerul Culturii au decis consolidarea imobilului. În această situație nu se poate susține că pactul comisoriu nu-și produce efectele. Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Curtea: PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul, municipiul București, împotriva deciziei nr. 506 din 26 martie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 martie 2003.