ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1598/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 6214 din 13 octombrie 2000,

Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantului

Consiliul General al municipiului București, prin primar, formulată în

contradictoriu cu pârâta SC A.S.T. SA București, având ca obiect evacuarea

pârâtei din spațiul situat în București, str. D., sector 3, și obligarea

acesteia la plata cotei de profit, plus restanțe, precum și a penalităților de

întârziere.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în baza

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale, incidente

speței, că, prin contractul de asociere încheiat între părți, având nr. 321 din

15 noiembrie 1994, s-a stipulat ca, în cazul în care Primăria autorizează

consolidarea imobilului, acesta (contractul) își încetează efectele.

Apelul declarat împotriva sentinței de către

reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 506 din 26 martie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs

reclamanta-apelantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin

motivele scrise de recurs și susținute oral, în fața Curții, recurenta arată

că:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului

de cerere privind evacuarea pârâtei și nici nu a menționat ca urmare, în vreun

fel, acest lucru în considerentele deciziei;

- pactul comisoriu încheiat a avut în vedere fapte

proprii ale primăriei, care să împiedice folosirea spațiului de către pârâtă și

nu ale unui terț, cum este cazul în speță, astfel că, în mod greșit, instanțele

i-au dat eficiență.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va

respinge pentru considerentele ce urmează:

Acțiunea introductivă formulată de reclamantă a avut

mai multe capete de cerere, și anume: evacuarea pârâtei și obligarea sa la

plata cotei de profit restante și penalități conform clauzelor contractuale.

Cum, prin sentința pronunțată în cauză, tribunalul a respins în întregime

acțiunea, ca nefondată, rezultă că acesta s-a pronunțat asupra tuturor

capetelor de cerere, inclusiv evacuarea. Același lucru l-a făcut și Curtea de

Apel București, respingând apelul și menținând în întregime soluția instanței

de fond. În ce privește motivarea soluțiilor, aceasta este în concordanță cu

soluția adoptată de către cele două instanțe.

Nu se poate susține că instanțele au dat, în mod

greșit, eficiență pactului comisoriu încheiat de părți, câtă vreme, prin acesta,

se stipula (vezi art. 57 din contractul de asociere) că, în cazul în care se

hotărăște consolidarea imobilului, contractul de asociere se reziliază automat

(terminologia folosită de părți).

Or, în cauză, așa cum corect au reținut instanțele,

Primăria, prin direcția de specialitate, ca, de altfel, și Ministerul Culturii

au decis consolidarea imobilului.

În această situație nu se poate susține că pactul

comisoriu nu-și produce efectele.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Curtea:

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul, municipiul

București, împotriva deciziei nr. 506 din 26 martie 2001 a Curții de Apel

București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 martie

2003.