ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4685/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17

aprilie 2003, reclamanții C.Ș. și P.T. cheamă în judecată pe pârâta SC A.C. SA

Brașov, prin reprezentantul său legal P.G., solicitând instanței să constate

nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. a pârâtei adoptate în ședința din 31

martie 2003, să dispună suspendarea executării hotărârii atacate până la

soluționarea cauzei cu cheltuieli de judecată.

La 9 decembrie 2003 reclamanții

precizează acțiunea arătând că toate hotărârile adoptate în A.G.A. pârâtei la

31 martie 2003 au fost reunite într-o singură hotărâre autentificată la 11

aprilie 2003 și solicitând constatarea nulității absolute a acestei hotărâri și

a actului adițional redactat ulterior, ca urmare a adoptării hotărârii mai sus

menționate.

La 21 octombrie 2003 formulează

cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei D.I.C., T.G., A.L., M.C.,

M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G.

Prin încheierea din ședința camerei

de consiliu din 9 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, admite excepția lipsei calității de reprezentant al

pârâtei pentru D.N. și anulează toate actele de procedură formulate de avocata

P.E. pentru D.N., reținând în acest sens că din certificatele comunicate de R.C.

din 14 martie 2003, 23 aprilie 2003, 12 martie 2003, 12 septembrie 2003 rezultă

că reprezentantul legal al pârâtei nu era D.N. și că reprezentanții legali ai

acesteia, P.T. și C.Ș., nu au angajat-o pe avocata P.E. pentru litigiul de

față.

Prin sentința civilă nr. 4971/ C din

16 decembrie 2003 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea formulată și

precizată de reclamanți, dispune anularea hotărârilor A.G.A. a societății

pârâte din 31 martie 2003 autentificate, cu 12.106.000 lei cheltuieli de

judecată în sarcina pârâtei către reclamanți, respinge cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienți.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că pârâta legal reprezentată în instanță a declarat că achiesează la

acțiunea formulată și precizată de reclamant, ceea ce face ca intervenția

accesorie în interesul pârâtei să fie respinsă ca fiind potrivnică interesului

pârâtei pentru care au intervenit și care este de acord cu admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 109/ Ap din 23

aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, admite excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei a

numitului D.N. și, în consecință anulează apelul declarat de pârâtă prin D.N.

împotriva sentinței civile nr. 4971/ C din 16 decembrie 2003 și a încheierii

din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, respinge ca inadmisibil apelul

declarat de intervenienți împotriva aceleiași sentințe și obligă pe apelanți să

plătească intimatei pârâte prin C.Ș. suma de 15.000.000 lei cheltuieli de

judecată parțiale.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că D.N. a fost revocat din funcția de administrator al pârâtei

prin hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003, prin care a fost nulit ca

președinte al consiliului de administrație P.G. și ca reprezentant C.Ș., hotărârea

nefiind atacată printr-o acțiune în anulare în condițiile Legii nr. 31/1990 și

printr-o acțiune de drept comun, iar efectele hotărârii nu au fost suspendate.

Mai reține instanța de apel că prin

hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 în litigiu, a fost reconfirmat ca

președinte al consiliului de administrație D.N., al cărui mandat însă nu poate

produce efecte întrucât prin sentința civilă nr. 2040 din 13 mai 2003 rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 780 din 18 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, s-a

dispus suspendarea executării menționatei hotărâri A.G.A. în litigiu, până la

soluționarea acțiunii în anulare, anulare admisă prin sentința apelată, care

este executorie conform art. 720

8

C. proc. civ., iar apelanții nu au

solicitat suspendarea efectelor hotărârii judecătorești atacate cu apel și în

speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 284 alin. (5) C. proc. civ.,

privind suspendarea de drept a executării acesteia. Reține, de asemenea, instanța

de apel că drept consecință a caracterului accesoriu al cererii de intervenție

formulate de intervenienți apelul declarat de aceștia este inadmisibil de vreme

ce apelul principal a fost anulat.

Nemulțumită de soluție, declară

recurs pârâta prin D.N. și intervenienții prin mandatar D.M. solicitând instanței,

cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., că

constate că în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității de

reprezentant a lui D.N. invocată din oficiu și, în consecință, să admită

recursul, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza pentru judecarea

apelului.

În motivarea recursului, recurenții

susțin că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 8 și 34 din Legea

nr. 31/1990 conform cărora trebuia să stabilească acea calitate de reprezentant

în discuție raportat la actul constitutiv sau la hotărârea A.G.A. de numire a

acesteia, limitându-se nejustificat doar la examinarea dispozițiilor hotărârii

A.G.A. din 12 februarie 2004 ca ultimă hotărâre a A.G.A. potrivit căreia D.N.

nu are calitatea de reprezentant, hotărâre contestată de recurenți ca și

hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 constatarea nulității absolute a căreia

au solicita-o, acțiune ce face obiectul unui alt dosar până la soluționarea

irevocabilă a căruia recurenții apelanți au cerut instanței de apel să suspende

cauza, cerere respinsă de respectiva instanță prin încheierea din 22 aprilie

2004.

La dosarul cauzei pârâta recurentă

SC A.C. SA Brașov, prin reprezentantul legal P.G. depune o adresă (dosar de

recurs) prin care face cunoscut instanței că nu a declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 109/ A din 23 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, că nu a angajat nici un avocat care să declare și apoi să motiveze

acest recurs, și că oricum, renunță la judecata acestui recurs conform art. 246

C. proc. civ., însoțind adresa printr-un certificat din 14 iunie 2004 emis de

O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov din care rezultă calitatea de

administrator și reprezentant al societății a lui P.G.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului Curtea constată că este nefondat.

Recurenții au criticat decizia

instanței de apel pentru greșita aplicare a legii, dar fără a face dovada că D.N.

cel care a declarat recursul ca reprezentant al societății pârâte avea această

calitate la data pronunțării deciziei recurate ca la data declarării

recursului. Din examinarea certificatelor emise de O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Brașov după data pronunțării deciziei din apel, respectiv din 14

iunie 2004 (dosar de recurs) și din 12 octombrie 2005 (dosar recurs) rezultă că

reprezentant al societății pârâte este P.G. și nu D.N., cum corect a reținut și

instanța de apel în baza certificatului emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Brașov la 24 februarie 2004 (dosar de apel). Astfel fiind în mod întemeiat

instanța de apel a anulat apelul ca fiind promovat în numele societății pârâte

apelante de o persoană fără calitate, D.N. neavând la data promovării apelului,

respectiv la 27 februarie 2004, calitatea de reprezentant al respectivei

societății făcând o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 161 C. proc.

civ.

De asemenea, făcând o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., instanța de apel a respins

apelul formulat de intervenienții în interesul societății comerciale pârâte,

apelante.

În sfârșit, nu se poate reține

critica recurenților referitoare la obligativitatea stabilirii calității de

reprezentant al unei societăți comerciale numai prin raportare la actul său

constitutiv sau la hotărârea A.G.O.A. de numire a acesteia întrucât A.G.O.A.

are, potrivit art. 111 alin. (1) lit. b), competența să aleagă pe

administratori, dar conform art. 113 lit. m), adunarea generală extraordinară

se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru „orice

altă modificare a actului constitutiv”, cum ar fi aceea privind schimbarea

administratorilor desemnați prin actul constitutiv, iar potrivit art. 137, alin.

(3), din Legea nr. 31/1990, numirea și înlocuirea administratorilor unei

societății pe acțiuni se fac exclusiv de către adunarea generală, fără a se

preciza dacă aceasta trebuie să fie ordinară sau extraordinară. Ori, în cauză

recurenții nu au probat că la momentul pronunțării apelului era în vigoare o

hotărâre a adunării generale a societății pârâte care ar fi desemnat pe D.N. ca

administrator și reprezentant al menționatei societăți.

Astfel fiind, se constată că decizia

instanței de apel recurată este temeinică și a fost dată cu corecta aplicare a

legii, recursul promovat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A.C. SA Brașov prin D.N. și intervenienții D.I.C., T.G.,

A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R., S.C., S.V., B.G., prin

mandatar D.M., împotriva deciziei civile nr. 109/ Ap din 23 aprilie 2004 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.