ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4685/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 aprilie 2003, reclamanții C.Ș. și P.T. cheamă în judecată pe pârâta SC A.C. SA Brașov, prin reprezentantul său legal P.G., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. a pârâtei adoptate în ședința din 31 martie 2003, să dispună suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea cauzei cu cheltuieli de judecată. La 9 decembrie 2003 reclamanții precizează acțiunea arătând că toate hotărârile adoptate în A.G.A. pârâtei la 31 martie 2003 au fost reunite într-o singură hotărâre autentificată la 11 aprilie 2003 și solicitând constatarea nulității absolute a acestei hotărâri și a actului adițional redactat ulterior, ca urmare a adoptării hotărârii mai sus menționate.

La 21 octombrie 2003 formulează cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 9 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, admite excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei pentru D.N. și anulează toate actele de procedură formulate de avocata P.E. pentru D.N., reținând în acest sens că din certificatele comunicate de R.C. din 14 martie 2003, 23 aprilie 2003, 12 martie 2003, 12 septembrie 2003 rezultă că reprezentantul legal al pârâtei nu era D.N. și că reprezentanții legali ai acesteia, P.T. și C.Ș., nu au angajat-o pe avocata P.E.

pentru litigiul de față. Prin sentința civilă nr. 4971/ C din 16 decembrie 2003 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea formulată și precizată de reclamanți, dispune anularea hotărârilor A.G.A. a societății pârâte din 31 martie 2003 autentificate, cu 12.106.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei către reclamanți, respinge cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienți. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pârâta legal reprezentată în instanță a declarat că achiesează la acțiunea formulată și precizată de reclamant, ceea ce face ca intervenția accesorie în interesul pârâtei să fie respinsă ca fiind potrivnică interesului pârâtei pentru care au intervenit și care este de acord cu admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 109/ Ap din 23 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, admite excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei a numitului D.N. și, în consecință anulează apelul declarat de pârâtă prin D.N. împotriva sentinței civile nr. 4971/ C din 16 decembrie 2003 și a încheierii din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, respinge ca inadmisibil apelul declarat de intervenienți împotriva aceleiași sentințe și obligă pe apelanți să plătească intimatei pârâte prin C.Ș. suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că D.N. a fost revocat din funcția de administrator al pârâtei prin hotărârea A.G.A.

din 18 februarie 2003, prin care a fost nulit ca președinte al consiliului de administrație P.G. și ca reprezentant C.Ș., hotărârea nefiind atacată printr-o acțiune în anulare în condițiile Legii nr. 31/1990 și printr-o acțiune de drept comun, iar efectele hotărârii nu au fost suspendate. Mai reține instanța de apel că prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 în litigiu, a fost reconfirmat ca președinte al consiliului de administrație D.N., al cărui mandat însă nu poate produce efecte întrucât prin sentința civilă nr. 2040 din 13 mai 2003 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 780 din 18 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus suspendarea executării menționatei hotărâri A.G.A. în litigiu, până la soluționarea acțiunii în anulare, anulare admisă prin sentința apelată, care este executorie conform art. 720 8 C. proc.

civ., iar apelanții nu au solicitat suspendarea efectelor hotărârii judecătorești atacate cu apel și în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 284 alin. (5) C. proc. civ., privind suspendarea de drept a executării acesteia. Reține, de asemenea, instanța de apel că drept consecință a caracterului accesoriu al cererii de intervenție formulate de intervenienți apelul declarat de aceștia este inadmisibil de vreme ce apelul principal a fost anulat. Nemulțumită de soluție, declară recurs pârâta prin D.N. și intervenienții prin mandatar D.M. solicitând instanței, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., că constate că în mod greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității de reprezentant a lui D.N.

invocată din oficiu și, în consecință, să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza pentru judecarea apelului. În motivarea recursului, recurenții susțin că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 8 și 34 din Legea nr. 31/1990 conform cărora trebuia să stabilească acea calitate de reprezentant în discuție raportat la actul constitutiv sau la hotărârea A.G.A. de numire a acesteia, limitându-se nejustificat doar la examinarea dispozițiilor hotărârii A.G.A. din 12 februarie 2004 ca ultimă hotărâre a A.G.A. potrivit căreia D.N. nu are calitatea de reprezentant, hotărâre contestată de recurenți ca și hotărârea A.G.A.

din 18 februarie 2003 constatarea nulității absolute a căreia au solicita-o, acțiune ce face obiectul unui alt dosar până la soluționarea irevocabilă a căruia recurenții apelanți au cerut instanței de apel să suspende cauza, cerere respinsă de respectiva instanță prin încheierea din 22 aprilie 2004. La dosarul cauzei pârâta recurentă SC A.C. SA Brașov, prin reprezentantul legal P.G. depune o adresă (dosar de recurs) prin care face cunoscut instanței că nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 109/ A din 23 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, că nu a angajat nici un avocat care să declare și apoi să motiveze acest recurs, și că oricum, renunță la judecata acestui recurs conform art. 246 C. proc.

civ., însoțind adresa printr-un certificat din 14 iunie 2004 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov din care rezultă calitatea de administrator și reprezentant al societății a lui P.G. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că este nefondat. Recurenții au criticat decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a legii, dar fără a face dovada că D.N. cel care a declarat recursul ca reprezentant al societății pârâte avea această calitate la data pronunțării deciziei recurate ca la data declarării recursului. Din examinarea certificatelor emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov după data pronunțării deciziei din apel, respectiv din 14 iunie 2004 (dosar de recurs) și din 12 octombrie 2005 (dosar recurs) rezultă că reprezentant al societății pârâte este P.G.

și nu D.N., cum corect a reținut și instanța de apel în baza certificatului emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov la 24 februarie 2004 (dosar de apel). Astfel fiind în mod întemeiat instanța de apel a anulat apelul ca fiind promovat în numele societății pârâte apelante de o persoană fără calitate, D.N. neavând la data promovării apelului, respectiv la 27 februarie 2004, calitatea de reprezentant al respectivei societății făcând o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 161 C. proc. civ. De asemenea, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., instanța de apel a respins apelul formulat de intervenienții în interesul societății comerciale pârâte, apelante. În sfârșit, nu se poate reține critica recurenților referitoare la obligativitatea stabilirii calității de reprezentant al unei societăți comerciale numai prin raportare la actul său constitutiv sau la hotărârea A.G.O.A.

de numire a acesteia întrucât A.G.O.A. are, potrivit art. 111 alin. (1) lit. b), competența să aleagă pe administratori, dar conform art. 113 lit. m), adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru „orice altă modificare a actului constitutiv”, cum ar fi aceea privind schimbarea administratorilor desemnați prin actul constitutiv, iar potrivit art. 137, alin. (3), din Legea nr. 31/1990, numirea și înlocuirea administratorilor unei societății pe acțiuni se fac exclusiv de către adunarea generală, fără a se preciza dacă aceasta trebuie să fie ordinară sau extraordinară. Ori, în cauză recurenții nu au probat că la momentul pronunțării apelului era în vigoare o hotărâre a adunării generale a societății pârâte care ar fi desemnat pe D.N.

ca administrator și reprezentant al menționatei societăți. Astfel fiind, se constată că decizia instanței de apel recurată este temeinică și a fost dată cu corecta aplicare a legii, recursul promovat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Brașov prin D.N. și intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R., S.C., S.V., B.G., prin mandatar D.M., împotriva deciziei civile nr. 109/ Ap din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.