ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3281/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3281/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ la data de 17 aprilie 2003, reclamanții C.Ș. și

P.T. au chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA Brașov, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. ale SC A.C. SA,

adoptate în ședința din data de 31 martie 2003 (sau 2 aprilie 2003),

ora 13.00 și, până la soluționarea cauzei, în conformitate cu

prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, să dispună suspendarea

executării hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată.

La data de 21 octombrie

2003, numiții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M.,

S.C., S.V. și B.G., în temeiul art. 49 C. proc. civ., au formulat cerere

de intervenție în interesul pârâtei SC A.C. SA, solicitând respingerea

acțiunii în anulare formulată de reclamanții C.Ș. și P.T.

împotriva Hotărârii A.G.O.A. SC A.C. SA din data de 31 martie 2003.

Cererea de intervenție

accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea de

ședință din data de 9 decembrie 2003.

Prin sentința

civilă nr. 4971/C din 16 decembrie 2003, pronunțată în dosarul Tribunalului

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții C.Ș.

și P.T., în contradictoriu cu pârâta S. A.C. SA Brașov; a dispus

anularea hotărârilor A.G.A. ale societății pârâte din data de 31

martie 2003, autentificate sub nr. 2471/2003; a obligat pârâta să

plătească reclamanților suma de 12.106.000 lei cheltuieli de

judecată; a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei,

formulată de intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A.,

F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC A.C. SA Brașov, solicitând schimbarea în parte a

încheierii din 9 decembrie 2003, pronunțată în dosarul Tribunalului

Brașov, în sensul de a respinge excepția lipsei calității

de reprezentant legal al societății pârâte pentru D.N., urmând

astfel, în baza art. 297 alin. (2) teza ultimă, să se anuleze

procedura urmată soluționării excepției și a

hotărârii pronunțate, iar, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin decizia nr. 109/Ap din

23 aprilie 2004, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis excepția

lipsei calității de reprezentant al SC A.C. SA Brașov a

numitului D.N., și în consecință: a anulat apelul declarat de

pârâta SC A.C. SA Brașov, prin D.N., împotriva sentinței civile nr. 4971/C/16

decembrie 2003 și a încheierii din 9 decembrie 2003 din dosarul

Tribunalului Brașov; a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de

intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I.,

A.R.M., S.C., S.V. și B.G. împotriva aceleiași sentințe; a

obligat apelanții să plătească intimatei SC A.C. SA

Brașov, prin C.Ș., suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată

parțiale.

La data de 29 mai 2007,

reclamantul D.N. și intervenientul D.I.C.  au formulat cerere de revizuire

a deciziei nr. 109, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, în dosar, motivele de revizuire fiind depuse în termen, la

data de 15 iunie 2007, prin care au solicitat, ca urmare a admiterii cererii de

revizuire, pe fond, să se respingă acțiunea în anularea

hotărârilor A.G.A. din 31 martie 2003.

Revizuenții, au

arătat că motivul de revizuire se referă la art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., a doua ipoteză, învederând instanței că, prin

decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov, decizie

irevocabilă, s-a stabilit în mod retroactiv calitatea de președinte

al Consiliului de Administrație al SC A.C. SA, în persoana domnului D.N.,

și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor luate în A.G.A.

SC A.C. SA din 18 februarie 2003, a actului adițional privind modificarea

Consiliului de Administrație, a cenzorilor și reprezentanților

SC.A.C. SA și s-au repus părțile în situația

anterioară.

Or, arată

revizuenții, prin devenirea irevocabilă a deciziei nr. 137/2006, s-a

dispus mai mult decât suspendarea hotărârii A.G.A .din 18 februarie 2003,

și anume, s-a constatat nulitatea ei absolută și s-a reconfirmat

D.N. în calitate de președinte al Consiliului de Administrație.

Prin decizia nr. 155/Ap din

27 septembrie 2007, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a respins cererea de revizuire formulată de

revizuenții D.I.C. și D.N. împotriva deciziei civile nr. 109/23

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În motivarea acestei

decizii, instanța a reținut că, în speță,

hotărârea ce se dorește a fi revizuită nu s-a întemeiat pe

sentința civilă nr. 1070/4 mai 2004 a Tribunalului Brașov ce a

fost ulterior modificată prin decizia civilă nr. 137/1p/14 noiembrie

2006 a Curții de Apel Brașov.

Decizia civilă nr. 109/Ap

din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov s-a întemeiat și pe

alte considerente decât hotărârea luată în cadrul A.G.A .din 31

martie 2003, respectiv și pe hotărârile luate în cadrul A.G.A .din 12

mai 2003, 10 septembrie 2003 și 12 februarie 2004, prin care a fost

reconfirmat în calitate de președinte al SC A.C. SA Brașov a

numitului P.G.

Împotriva deciziei nr. 155/Ap

din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, în dosar, au declarat recurs, în termen, revizuenții D.N.

și D.I.C., solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei nr.

155/Ap a Curții de Apel Brașov și, pe cale de

consecință, admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 109/Ap/2004

a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 322 pct. 5 teza a-II-a, prin

raportare la decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov.

În recursul lor, întemeiat

în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., revizuenții au

invocat următoarele motive:

Decizia nr. 155/Ap a

Curții de Apel Brașov a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În respingerea cererii de

revizuire a deciziei nr. 109/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov a aplicat

greșit dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a-II-a C. proc. civ., în

temeiul cărora au formulat acțiunea în revizuire. Astfel,

admisibilitatea cererii în revizuire trebuie discutată în baza art. 322 pct.

5 C. proc. civ., prin raportare la decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel

Brașov, decizie irevocabilă.

Elementul de

legătură dintre cele două decizii este dat de calitatea de

reprezentant a domului D.N.. Întrucât decizia nr. 109/2004 a fost întemeiată

pe lipsa calității de reprezentant a dl. D.N., iar acest element a

fost răsturnat prin decizia nr. 137/2006, devenită irevocabilă,

au solicitat revizuirea primei decizii, deoarece și-a pierdut

credibilitatea de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătorească.

Decizia nr. 109/2004 nu-și mai justifică suportul probator,

odată ce decizia nr. 137/2006 a devenit irevocabilă, de vreme ce la

fila 2 din decizia revizuită se susține că: „această

hotărâre din 18 februarie 2003 nu a fost atacată printr-o acțiune

în anulare în condițiile Legii nr. 31/1990, (..) iar efectele acestei

hotărâri nu au fost suspendate”.

Nelegalitatea deciziei nr. 155/Ap

a Curții de Apel Brașov, prin care s-a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire, se raportează la greșita aplicare a art. 322 pct.

5 teza a-II-a C. proc. civ. față de raportul în care se află

cele două decizii menționate.

Or, o atare susținere a

curții de apel contrazice flagrant soluția adoptată în

această privință de decizia nr. 137/2006 – decizie

irevocabilă, prin respingerea recursului la Înalta Curte, prin decizia nr.

1547/2007 – deoarece aceasta a stabilit, în mod retroactiv, faptul că dl.

D. are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație,

și nu P.G.

Examinând recursul

revizuenților, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept

indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cât privește

excepția inadmisibilității recursului, invocată de

către intimata- pârâtă SC A.C. SA Brașov, Înalta Curte

urmează a o analiza cu prioritate, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și a constata, de

asemenea, că și aceasta este nefondată, urmând a fi

respinsă ca atare.

Astfel, obiectul

excepției de inadmisibilitate l-ar reprezenta contestarea dreptului

revizuenților D.N. și D.I.C. de a sesiza instanța de recurs,

excepție în susținerea căreia intimata- pârâtă SC A.C. SA

Brașov face trimitere la încheierea de ședință din data de

9 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, în dosar, prin care s-a

admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru D.N..

Or, inadmisibilitatea

constituie doar efectul invocării unei excepții procesuale (de

pildă: excepția lipsei calității procesuale active), iar o

excepție, odată admisă, nu poate genera mai multe soluții

concomitent în aceeași cauză.

În speță, se

constată, însă, că intimata- pârâtă SC A.C. SA Brașov

invocă excepția inadmisibilității recursului pe temeiul

admiterii excepției lipsei calității de reprezentant pentru D.N.

și pe calitatea de intervenient a recurentului D.I.C., argumente pentru

care recursul acestora nu poate fi considerat ca inadmisibil: lipsa

calității de reprezentant nu echivalează cu lipsa

calității procesuale active, iar calitatea de intervenient a uneia

dintre părți deschide acesteia exercițiul căii de atac.

Mai mult, cele patru

condiții cerute pentru dobândirea calității de parte în procesul

civil și, implicit, pentru exercitarea căii de atac, sunt întrunite,

calitatea procesuală fiind întărită de însăși

calitatea de parte a acestora la judecata în fond a cererii de revizuire.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității

recursului, invocată de către intimata- pârâtă SC A.C. SA

Brașov.

Înalta Curte constată

că și recursul declarat de revizuenții D.N. și D.I.C. este

nefondat, urmând a fi respins.

Primul motiv invocat de

recurenții- revizuenți în recursul lor, întemeiat în drept pe pct. 9

al art. 304 C. proc. civ., se referă la greșita aplicare a art. 322 pct.

5 teza a-II-a C. proc. civ., apreciind că admisibilitatea cererii de

revizuire trebuie discutată prin raportare la decizia nr. 137/2006 a

Curții de Apel Brașov, decizie irevocabilă.

Acest motiv de recurs nu

este fondat și urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art.

322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea hotărârilor

judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a hotărârilor date de o instanță

de recurs atunci când se evocă fondul.

De pe acest fundament legal,

se consideră că, de regulă, hotărârile instanțelor de

apel prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind

fără relevanță că hotărârea dată în apel

este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme în

fiecare dintre aceste două ipoteze fondul pricinii este cercetat.

O asemenea concluzie este

impusă de caracteristica apelului de a fi o cale de atac devolutivă,

el presupunând o nouă judecată în fond, consecutivă celei

realizate în primă instanță.

Așadar, pentru a se

putea cere revizuirea unei hotărâri definitive, date de instanța de

apel, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească

hotărârea, conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., este ca ea să

evoce fondul cauzei.

Legiuitorul a impus

condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea

ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care

fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o

altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care

fusese aleasă până în acel moment.

În cauză, prin decizia

atacată cu revizuire a fost admisă excepția lipsei

calității de reprezentant al SC A.C. SA Brașov a numitului D.N.,

și în consecință:

- a fost anulat apelul

declarat de pârâta SC A.C. SA Brașov prin D.N. împotriva sentinței

civile nr. 4971/C/16 decembrie 2003 și a încheierii din 9 decembrie 2003

din dosarul Tribunalului Brașov;

- a fost respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C.,

M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. împotriva

aceleiași sentințe.

Se observă,

așadar, că, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-au

făcut statuări cu privire la fondul pricinii deduse

judecății, astfel încât, în speță, decizia dată în

apel nu întrunește condiția impusă prin art. 322 alin. (1) C. proc.

civ.

În atare condiții,

decizia nu era susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire,

astfel că legal a statuat Curtea de Apel Brașov în sensul respingerii

cererii de revizuire formulată de revizuenții D.I.C. și D.N..

Mai invocă

recurenții- revizuenți D.N. și D.I.C., în susținerea

acestui motiv de recurs, și împrejurarea potrivit căreia decizia nr. 109/2004

a fost întemeiată pe lipsa calității de reprezentant a domnului D.N.,

iar acest element a fost răsturnat prin decizia nr. 137/2006, devenită

irevocabilă, prin care s-a stabilit în mod retroactiv calitatea de

președinte al Consiliului de Administrație al SC A.C. SA în persoana

domnului D.N.

Această susținere

nu poate fi primită.

Într-adevăr,

hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză

după soluționarea altui litigiu poate fi considerată, în anumite

situații, ca act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care

să poată fi invocat între o cerere de revizuire.

Însă, această a

doua situație prevăzută de textul legal sus-menționat are

în vedere desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Drept urmare, hotărârea

desființată sau modificată trebuie să fi fost

determinantă pentru pronunțarea soluției atacate cu revizuire.

În speță, se

constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a

întemeiat pe sentința civilă nr. 1070 din 4 mai 2004 a Tribunalului

Brașov, ce a fost ulterior modificată prin decizia civilă nr. 137/Ap

din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov – decizie invocată

ca temei al revizuirii –, ci pe sentința civilă nr. 4971/C din 16

decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, menținută prin decizia nr.

109/Ap din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, decizie a

cărei revizuire se cere.

Mai mult, această

ultimă decizie s-a întemeiat pe alte considerente decât cele reținute

în motivarea deciziei nr. 137/Ap, fiind avute în vedere hotărârile A.G.A.

din 12 mai 2003, 10 septembrie 2003 și 12 februarie 2004, și

nicidecum hotărârea A.G.A .din 18 februarie 2003, analizată prin decizia

nr. 137/Ap.

Constatând, așadar,

că, în cauză, nu s-a dispus desființarea sau modificarea

hotărârii ce a stat la baza pronunțării soluției date prin

hotărârea cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire, Înalta Curte

va înlătura și această critică, apreciind-o

neîntemeiată.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs formulat, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 7 al art.

304 C. proc. civ., recurenții- revizuenți D.N.și D.I.C. critică

decizia recurată, întrucât susținerea curții de apel, în sensul

că „decizia civilă nr. 109/Ap/23 aprilie 2004 a Curții de Apel

Brașov  s-a întemeiat și pe alte considerente decât hotărârea

luată în cadrul A.G.A .din 31 martie 2003, respectiv și pe

hotărârile luate în cadrul A.G.A. din 12 mai 2003, 10 septembrie 2003

și 12 februarie 2004, prin care a fost reconfirmat în calitate de

președinte al SC A.C. SA Brașov numitul P.G.” contrazice flagrant

soluția adoptată în această privință de decizia nr. 137/2006,

deoarece aceasta a stabilit, în mod retroactiv, faptul că dl. D.N. are

calitatea de președinte al Consiliului de Administrație, și nu P.G..

Înalta Curte apreciază

că acest motiv de recurs nu este fondat, urmând a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art.

304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Textul consacră ipoteze

diferite ale aceluiași motiv de recurs, hotărârea putând fi

modificată, pentru acest motiv, dacă:

- există

contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că

dintr- o parte a hotărârii rezultă că cererea este

întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată,

astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța;

- există

contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă

netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

În cauză, se

constată că recurenții critică existența unei contradicții

între considerentele deciziei recurate, pe de o parte, și dispozitivul

unei alte decizii, pe de altă parte; or, o asemenea contradicție nu

este consacrată prin niciuna dintre ipotezele înscrise în pct. 7 al art. 304

C. proc. civ., prin acest text fiind avută în vedere contradicția

existentă în cuprinsul uneia și aceleiași hotărâri.

Mai mult, critica

recurenților vizează cele reținute de către

instanță în considerentele deciziei recurate, cu privire la persoana

care are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație,

apreciere ce nu poate fi de natură a atrage o contradicție între

considerentele hotărârii.

Eroarea cuprinsă

într-unul din considerentele hotărârii nu justifică admiterea unui

recurs, recursul vizând dispozitivul hotărârii atacate; într-o atare

situație, adică atunci când eroarea privește considerentele,

recursul nu poate fi primit.

Față de cele de

mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 137 C. proc. civ.

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă excepția

inadmisibilității recursului invocată de SC A.C. SA Brașov

și să respingă recursul declarat de revizuenții D.N. și

D.I.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului invocată de SC A.C. SA Brașov.

Respinge recursul declarat

de revizuenții D.N. și D.I.C. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 27

septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.