ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3281/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ la data de 17 aprilie 2003, reclamanții C.Ș. și P.T. au chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA Brașov, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. ale SC A.C. SA, adoptate în ședința din data de 31 martie 2003 (sau 2 aprilie 2003), ora 13.00 și, până la soluționarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, să dispună suspendarea executării hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată. La data de 21 octombrie 2003, numiții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V.

și B.G., în temeiul art. 49 C. proc. civ., au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei SC A.C. SA, solicitând respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamanții C.Ș. și P.T. împotriva Hotărârii A.G.O.A. SC A.C. SA din data de 31 martie 2003. Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2003. Prin sentința civilă nr. 4971/C din 16 decembrie 2003, pronunțată în dosarul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții C.Ș. și P.T., în contradictoriu cu pârâta S. A.C. SA Brașov; a dispus anularea hotărârilor A.G.A.

ale societății pârâte din data de 31 martie 2003, autentificate sub nr. 2471/2003; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 12.106.000 lei cheltuieli de judecată; a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.C. SA Brașov, solicitând schimbarea în parte a încheierii din 9 decembrie 2003, pronunțată în dosarul Tribunalului Brașov, în sensul de a respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal al societății pârâte pentru D.N., urmând astfel, în baza art. 297 alin. (2) teza ultimă, să se anuleze procedura urmată soluționării excepției și a hotărârii pronunțate, iar, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin decizia nr. 109/Ap din 23 aprilie 2004, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității de reprezentant al SC A.C. SA Brașov a numitului D.N., și în consecință: a anulat apelul declarat de pârâta SC A.C. SA Brașov, prin D.N., împotriva sentinței civile nr. 4971/C/16 decembrie 2003 și a încheierii din 9 decembrie 2003 din dosarul Tribunalului Brașov; a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. împotriva aceleiași sentințe; a obligat apelanții să plătească intimatei SC A.C. SA Brașov, prin C.Ș., suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.

La data de 29 mai 2007, reclamantul D.N. și intervenientul D.I.C. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 109, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosar, motivele de revizuire fiind depuse în termen, la data de 15 iunie 2007, prin care au solicitat, ca urmare a admiterii cererii de revizuire, pe fond, să se respingă acțiunea în anularea hotărârilor A.G.A. din 31 martie 2003. Revizuenții, au arătat că motivul de revizuire se referă la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a doua ipoteză, învederând instanței că, prin decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov, decizie irevocabilă, s-a stabilit în mod retroactiv calitatea de președinte al Consiliului de Administrație al SC A.C.

SA, în persoana domnului D.N., și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor luate în A.G.A. SC A.C. SA din 18 februarie 2003, a actului adițional privind modificarea Consiliului de Administrație, a cenzorilor și reprezentanților SC.A.C. SA și s-au repus părțile în situația anterioară. Or, arată revizuenții, prin devenirea irevocabilă a deciziei nr. 137/2006, s-a dispus mai mult decât suspendarea hotărârii A.G.A .din 18 februarie 2003, și anume, s-a constatat nulitatea ei absolută și s-a reconfirmat D.N. în calitate de președinte al Consiliului de Administrație. Prin decizia nr. 155/Ap din 27 septembrie 2007, pronunțată în dosar, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții D.I.C.

și D.N. împotriva deciziei civile nr. 109/23 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov. În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că, în speță, hotărârea ce se dorește a fi revizuită nu s-a întemeiat pe sentința civilă nr. 1070/4 mai 2004 a Tribunalului Brașov ce a fost ulterior modificată prin decizia civilă nr. 137/1p/14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov. Decizia civilă nr. 109/Ap din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov s-a întemeiat și pe alte considerente decât hotărârea luată în cadrul A.G.A .din 31 martie 2003, respectiv și pe hotărârile luate în cadrul A.G.A .din 12 mai 2003, 10 septembrie 2003 și 12 februarie 2004, prin care a fost reconfirmat în calitate de președinte al SC A.C.

SA Brașov a numitului P.G. Împotriva deciziei nr. 155/Ap din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosar, au declarat recurs, în termen, revizuenții D.N. și D.I.C., solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei nr. 155/Ap a Curții de Apel Brașov și, pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 109/Ap/2004 a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 322 pct. 5 teza a-II-a, prin raportare la decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov. În recursul lor, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., revizuenții au invocat următoarele motive: Decizia nr. 155/Ap a Curții de Apel Brașov a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În respingerea cererii de revizuire a deciziei nr. 109/Ap/2004, Curtea de Apel Brașov a aplicat greșit dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a-II-a C. proc. civ., în temeiul cărora au formulat acțiunea în revizuire. Astfel, admisibilitatea cererii în revizuire trebuie discutată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov, decizie irevocabilă. Elementul de legătură dintre cele două decizii este dat de calitatea de reprezentant a domului D.N.. Întrucât decizia nr. 109/2004 a fost întemeiată pe lipsa calității de reprezentant a dl. D.N., iar acest element a fost răsturnat prin decizia nr. 137/2006, devenită irevocabilă, au solicitat revizuirea primei decizii, deoarece și-a pierdut credibilitatea de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătorească.

Decizia nr. 109/2004 nu-și mai justifică suportul probator, odată ce decizia nr. 137/2006 a devenit irevocabilă, de vreme ce la fila 2 din decizia revizuită se susține că: „această hotărâre din 18 februarie 2003 nu a fost atacată printr-o acțiune în anulare în condițiile Legii nr. 31/1990, (..) iar efectele acestei hotărâri nu au fost suspendate”. Nelegalitatea deciziei nr. 155/Ap a Curții de Apel Brașov, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, se raportează la greșita aplicare a art. 322 pct. 5 teza a-II-a C. proc. civ. față de raportul în care se află cele două decizii menționate. Or, o atare susținere a curții de apel contrazice flagrant soluția adoptată în această privință de decizia nr. 137/2006 – decizie irevocabilă, prin respingerea recursului la Înalta Curte, prin decizia nr. 1547/2007 – deoarece aceasta a stabilit, în mod retroactiv, faptul că dl. D. are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație, și nu P.G.

Examinând recursul revizuenților, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cât privește excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata- pârâtă SC A.C. SA Brașov, Înalta Curte urmează a o analiza cu prioritate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și a constata, de asemenea, că și aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare. Astfel, obiectul excepției de inadmisibilitate l-ar reprezenta contestarea dreptului revizuenților D.N. și D.I.C. de a sesiza instanța de recurs, excepție în susținerea căreia intimata- pârâtă SC A.C.

SA Brașov face trimitere la încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosar, prin care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru D.N.. Or, inadmisibilitatea constituie doar efectul invocării unei excepții procesuale (de pildă: excepția lipsei calității procesuale active), iar o excepție, odată admisă, nu poate genera mai multe soluții concomitent în aceeași cauză. În speță, se constată, însă, că intimata- pârâtă SC A.C. SA Brașov invocă excepția inadmisibilității recursului pe temeiul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant pentru D.N. și pe calitatea de intervenient a recurentului D.I.C., argumente pentru care recursul acestora nu poate fi considerat ca inadmisibil: lipsa calității de reprezentant nu echivalează cu lipsa calității procesuale active, iar calitatea de intervenient a uneia dintre părți deschide acesteia exercițiul căii de atac.

Mai mult, cele patru condiții cerute pentru dobândirea calității de parte în procesul civil și, implicit, pentru exercitarea căii de atac, sunt întrunite, calitatea procesuală fiind întărită de însăși calitatea de parte a acestora la judecata în fond a cererii de revizuire. Pentru cele ce preced, Înalta Curte urmează a respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata- pârâtă SC A.C. SA Brașov. Înalta Curte constată că și recursul declarat de revizuenții D.N. și D.I.C. este nefondat, urmând a fi respins. Primul motiv invocat de recurenții- revizuenți în recursul lor, întemeiat în drept pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se referă la greșita aplicare a art. 322 pct. 5 teza a-II-a C. proc.

civ., apreciind că admisibilitatea cererii de revizuire trebuie discutată prin raportare la decizia nr. 137/2006 a Curții de Apel Brașov, decizie irevocabilă. Acest motiv de recurs nu este fondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea hotărârilor judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a hotărârilor date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul. De pe acest fundament legal, se consideră că, de regulă, hotărârile instanțelor de apel prin care fondul pricinii este abordat pot face obiectul revizuirii, fiind fără relevanță că hotărârea dată în apel este una de admitere a acestuia sau de respingere a lui, câtă vreme în fiecare dintre aceste două ipoteze fondul pricinii este cercetat.

O asemenea concluzie este impusă de caracteristica apelului de a fi o cale de atac devolutivă, el presupunând o nouă judecată în fond, consecutivă celei realizate în primă instanță. Așadar, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri definitive, date de instanța de apel, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea, conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., este ca ea să evoce fondul cauzei. Legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

În cauză, prin decizia atacată cu revizuire a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al SC A.C. SA Brașov a numitului D.N., și în consecință: - a fost anulat apelul declarat de pârâta SC A.C. SA Brașov prin D.N. împotriva sentinței civile nr. 4971/C/16 decembrie 2003 și a încheierii din 9 decembrie 2003 din dosarul Tribunalului Brașov; - a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de intervenienții D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T, B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. împotriva aceleiași sentințe. Se observă, așadar, că, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu s-au făcut statuări cu privire la fondul pricinii deduse judecății, astfel încât, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția impusă prin art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. În atare condiții, decizia nu era susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, astfel că legal a statuat Curtea de Apel Brașov în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de revizuenții D.I.C. și D.N.. Mai invocă recurenții- revizuenți D.N. și D.I.C., în susținerea acestui motiv de recurs, și împrejurarea potrivit căreia decizia nr. 109/2004 a fost întemeiată pe lipsa calității de reprezentant a domnului D.N., iar acest element a fost răsturnat prin decizia nr. 137/2006, devenită irevocabilă, prin care s-a stabilit în mod retroactiv calitatea de președinte al Consiliului de Administrație al SC A.C. SA în persoana domnului D.N. Această susținere nu poate fi primită.

Într-adevăr, hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea altui litigiu poate fi considerată, în anumite situații, ca act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat între o cerere de revizuire. Însă, această a doua situație prevăzută de textul legal sus-menționat are în vedere desființarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Drept urmare, hotărârea desființată sau modificată trebuie să fi fost determinantă pentru pronunțarea soluției atacate cu revizuire.

În speță, se constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a întemeiat pe sentința civilă nr. 1070 din 4 mai 2004 a Tribunalului Brașov, ce a fost ulterior modificată prin decizia civilă nr. 137/Ap din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov – decizie invocată ca temei al revizuirii –, ci pe sentința civilă nr. 4971/C din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov, menținută prin decizia nr. 109/Ap din 23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, decizie a cărei revizuire se cere. Mai mult, această ultimă decizie s-a întemeiat pe alte considerente decât cele reținute în motivarea deciziei nr. 137/Ap, fiind avute în vedere hotărârile A.G.A. din 12 mai 2003, 10 septembrie 2003 și 12 februarie 2004, și nicidecum hotărârea A.G.A .din 18 februarie 2003, analizată prin decizia nr. 137/Ap.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu s-a dispus desființarea sau modificarea hotărârii ce a stat la baza pronunțării soluției date prin hotărârea cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire, Înalta Curte va înlătura și această critică, apreciind-o neîntemeiată. Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenții- revizuenți D.N.și D.I.C. critică decizia recurată, întrucât susținerea curții de apel, în sensul că „decizia civilă nr. 109/Ap/23 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov s-a întemeiat și pe alte considerente decât hotărârea luată în cadrul A.G.A .din 31 martie 2003, respectiv și pe hotărârile luate în cadrul A.G.A.

din 12 mai 2003, 10 septembrie 2003 și 12 februarie 2004, prin care a fost reconfirmat în calitate de președinte al SC A.C. SA Brașov numitul P.G.” contrazice flagrant soluția adoptată în această privință de decizia nr. 137/2006, deoarece aceasta a stabilit, în mod retroactiv, faptul că dl. D.N. are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație, și nu P.G.. Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este fondat, urmând a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, hotărârea putând fi modificată, pentru acest motiv, dacă: - există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr- o parte a hotărârii rezultă că cererea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; - există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată. În cauză, se constată că recurenții critică existența unei contradicții între considerentele deciziei recurate, pe de o parte, și dispozitivul unei alte decizii, pe de altă parte; or, o asemenea contradicție nu este consacrată prin niciuna dintre ipotezele înscrise în pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ., prin acest text fiind avută în vedere contradicția existentă în cuprinsul uneia și aceleiași hotărâri. Mai mult, critica recurenților vizează cele reținute de către instanță în considerentele deciziei recurate, cu privire la persoana care are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație, apreciere ce nu poate fi de natură a atrage o contradicție între considerentele hotărârii. Eroarea cuprinsă într-unul din considerentele hotărârii nu justifică admiterea unui recurs, recursul vizând dispozitivul hotărârii atacate; într-o atare situație, adică atunci când eroarea privește considerentele, recursul nu poate fi primit. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 137 C. proc.

civ. și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă excepția inadmisibilității recursului invocată de SC A.C. SA Brașov și să respingă recursul declarat de revizuenții D.N. și D.I.C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de SC A.C. SA Brașov. Respinge recursul declarat de revizuenții D.N. și D.I.C. împotriva deciziei nr. 155/Ap din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.