ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 872/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov prin sentința

civilă nr. 3003/ C din 14 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D.

împotriva pârâtei S.I.F. T. SA și a mai admis cererea de intervenție accesorie

formulată de intervenientul R.M.T., în sensul anulării hotărârii din 7 aprilie

2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA.

S-a mai luat act de renunțarea la

judecata cererii de către reclamanții B.C.A., G.S.C., M.A.E., S.I.A., S.A. și T.M.S.

Curtea de Apel Brașov prin decizia nr.

998/ R din 31 octombrie 2003 a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare cu motivarea că prima instanță nu a administrat toate probele

necesare din care să rezulte modul în care au votat cei 439 de acționari

prezenți.

Rejudecând cauza în fond după

casare, prin sentința civilă nr. 1527/ C din 6 iulie 2004, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamantul P.D., împotriva pârâtei S.I.F. T. SA

cu sediul social în Brașov. De asemenea a fost admisă cererea de intervenție

accesorie formulată de intervenientul R.M.T. A fost anulată hotărârea din 7

aprilie 2001 adoptată de adunarea generală a acționarilor S.I.F. T. SA, s-a

dispus comunicarea prezentei hotărâri la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov

și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În fundamentarea acestei soluții s-a

reținut că la data de 7 aprilie 2001, la a doua convocare a avut loc A.G.A. S.I.F.

T. SA, iar conform proceselor verbale încheiate au fost prezenți în nume

propriu un număr de 439 acționari și prin reprezentare 171.936 acționari, în

total deținând 283.530.910 acțiuni, respectiv un procent de 51,92 % acțiuni.

Referitor la motivul de nulitate

privind nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Instrucțiunile C.N.M.V.

nr. 8/1996 s-a apreciat că acestea au fost invocate de intervenientul R.M.T.,

însă în calitatea procesuală de intervenient în interesul reclamantei acesta nu

poate invoca alte motive decât cele invocate de partea în favoarea căreia

intervine.

În legătură cu reprezentarea și

procurile speciale, neputându-se reține că mandatarul a exprimat voința

mandantului, că buletinele de vot au fost completate anterior votării

propriu-zise s-a constatat că practic ne aflăm în fața unui vot prin

corespondență, fapt neprevăzut la art. 124 din Legea nr. 31/1990 și de altfel

interzis prin dispozițiile sentinței civile nr. 918/2000 a Tribunalului Brașov.

Au fost respectate prevederile

legale compatibile cu secretul votului pentru consiliul de administrație.

În cauză nu s-a dovedit că vânzările

de acțiuni au avut loc în alte condiții decât cele oferite celorlalți

cumpărători, cu încălcarea legii, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 103

din Legea nr. 31/1990. De altfel, nu s-a dovedit că S.I.F. T. SA deținea în

societățile din portofoliul său mai mult de 10 % din capitalul subscris.

Alegerea d-lui. F.M. în funcția de

președinte al consiliului de administrație, având în vedere adresa Camerei de

Comerț și Industrie din 25 ianuarie 2001 și reglementările cuprinse în art. 16

din titlul IV al regulamentului, este de o evidentă incompatibilitate și sub

acest aspect hotărârea adoptată cu nerespectarea prevederilor legale este nulă.

Au fost dezlegate în drept, prin

decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov

toate chestiunile care au făcut obiectul acțiunii, cererii de intervenție și

analizei instanțelor, soluția dată de instanța de recurs în rezolvarea

problemelor de drept fiind obligatorie, reținându-se în considerentele deciziei

nevalabilitatea voturilor date prin procurile speciale.

În condițiile în care s-a constatat

că adunarea generală a fost ținută fără respectarea cvorumului statutar, restul

criticilor legate de numărul de voturi pro sau contra, la toate punctele de pe

ordinea de zi, nu mai au nici o relevanță.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială prin decizia nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a admis în parte apelul

pârâtei S.I.F. T. SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 1527/ C din 6 iulie

2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care a schimbat-o în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului P.D.

și cererea de intervenție accesorie formulată de R.M.T. și în consecință a

anulat în parte hotărârea din 7 aprilie 2001 adoptată de A.G.A. S.I.F. T. SA,

în ceea ce privește alegerea în calitatea de administrator (membru în consiliul

de administrație) a numitului F.M.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit în principal că respectarea condițiilor de cvorum

și majoritate trebuiesc analizate prin raportare la dispozițiile dreptului

comun conținute în art. 112 pct. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 și nu în

dispozițiile conținute în actele de constituire ale societății. Adunarea generală

organizată după data pronunțării sentinței nr. 918/2000 s-a desfășurat în mod

legal, avându-se în vedere dreptul comun și nu dispozițiile din statutul

societății care au fost anulate. Hotărârile luate în A.G.A. au avut în vedere

prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care „dacă

adunarea nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor de la alin. (1),

adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra

problemelor puse la ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea

de capital social reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritate”. În

aceste împrejurări, constatându-se îndeplinite condițiile de cvorum și

majoritate prevăzute de lege, hotărârea A.G.A. nu poate fi anulată din această

perspectivă.

Va fi însă anulată în parte în ceea

ce privește alegerea numitului F.M. în calitatea de administrator (membru al consiliului

de administrație), întrucât asupra incompatibilității acestuia, prin decizia nr.

998/2003 a Curții de Apel Brașov instanța de casare a dat o dezlegare obligatorie

pentru această problemă de drept.

Împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, au

promovat recurs reclamantul P.D. și pârâta S.I.F. T. SA, care au criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum

urmează.

Recurentul reclamant P.D. a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și

respingerea apelului declarat de pârâta S.I.F. T. SA, deoarece instanța de apel

a refuzat să observe că hotărârile luate de A.G.A. din 7 aprilie 2001 nu au

criteriul majorității, iar raționamentul juridic este contradictoriu, invocând

ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta pârâtă S.I.F. T. SA a

solicitat în temeiul art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., suspendarea

deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială până la soluționarea cererii de recurs. De asemenea a mai solicitat

prin cerere de recurs admiterea recursului declarat, modificarea în parte a

deciziei atacate și rejudecând cauza în fond admiterea în tot a apelului în

ceea ce privește incompatibilitatea domnului F.M., având în vedere că acesta a

fost ales legal de conducerea S.I.F. T. la A.G.A. din 7 aprilie 2001, fiind

invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată de secția

comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința publică de la 10

martie 2005 a fost admisă cererea formulată de S.I.F. T. SA Brașov și s-a

dispus suspendarea executării silite a deciziei criticate, până la primul

termen de judecată stabilit pentru soluționarea recursului.

Recurentul reclamant P.D. a mai

depus o întâmpinare amplu motivată prin care a cerut respingerea recursului

declarat de S.I.F. T. SA Brașov.

Înalta Curte, analizând probele

administrate în cauză, raportat la criticile formulate în cererile de recurs,

urmează a constata nul recursul declarat de reclamantul P.D. și a respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași

decizii, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că decizia nr. 8/

Ap din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială

a fost comunicată reclamantului P.D. la data de 24 martie 2005, așa cum o

atestă dovada de primire și procesul verbal de predare al hotărârii

judecătorești (dosar nr. 1049/2004 al Curții de Apel Brașov, secția comercială).

Cererea de recurs motivată în fapt și în drept de reclamantul P.D. a fost

înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 10 august 2005 (dosarul de

apel). Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 pct. 1 C. proc. civ. este

reglementat că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs. În acest context se va da eficiență juridică

dispozițiilor imperative ale art. 306 C. proc. civ., în sensul că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, situație în care se află și

cererea de recurs a reclamantului motivată cu mult peste termenul legal.

Printr-o integrală și corectă

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor care rezultă din

actele constitutive ale societății, precum și regimul sancționator care

intervine în situația nerespectării clauzelor existente.

Relevanță juridică în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă existența unor hotărâri

judecătorești care produc efecte juridice asupra legalității hotărârii A.G.A.

din 7 aprilie 2001. Astfel prin sentința civilă nr. 918/ C din 4 iulie 2000,

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 832/2000, a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul P.D. împotriva pârâtei S.I.F. T. SA și constată

nulitatea clauzelor cuprinse în art. 5 pct. 1-15 din titlul II, statut al

actului constitutiv al societății pârâte. Ulterior prin decizia nr. 49 din 31

ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ a fost respins apelul reclamantului și admise în parte apelul

pârâtei și intervențiile în interesul acesteia. În final, prin decizia nr. 2042

din 9 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială au fost admise recursurile declarate de reclamantul P.D. și pârâta S.I.F.

T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii, casată decizia civilă nr. 49/ Ap din

31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ și trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași

instanțe. Raportat la momentele soluționării acestor cauze, desfășurarea A.G.A.

din 7 aprilie 2001 a fost înscrisă pe coordonatele legalității, așa cum bine

documentat de instanța de apel s-a apreciat că s-a avut în vedere dreptul comun

și nu dispozițiile din statutul societății care au fost anulate.

Nu poate fi primită critica expusă

în motivele de recurs că numitul F.M. îndeplinește toate condițiile de a fi

membru ales în consiliul de administrație, administrator al societății pârâte,

deoarece verificând întreaga documentație existentă la dosarul cauzei, rezultă

neîndoios că se află într-o situație de vădită incompatibilitate, fiind ales în

consiliul de administrație al B.C.R., care era societatea de depozitare a

pârâtei S.I.F. T. SA la data desfășurării A.G.A., aspecte reținute și prin

decizia nr. 998/ R din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Pentru aceste rațiuni juridice, în

baza art. 306 C. proc. civ. urmează a constata nul recursul declarat de

reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8/ Ap din 1 februarie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, iar

referitor la recursul declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva

aceleiași decizii, urmează a-l respinge ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o

cerință cuprinsă în art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul P.D. împotriva deciziei nr. 8 Ap din 1 februarie 2005 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.I.F. T. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.