ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., SC A.I. SA și SC H. SA, ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea hotărârilor A.G.E.A. și A.G.O.A. din 26 februarie 2001 și suspendarea acestora până la soluționarea irevocabilă a acțiunii. Tribunalul Brașov, prin sentința nr. 1725 din 22 septembrie 2004 a admis excepțiile tardivității formulării acțiunii și a autorității de lucru judecat ridicate de pârâte și a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a luat în examinare în conformitate cu art. 137 C. proc.

civ., excepțiile de procedură precum și excepțiile de fond care au fost ridicate de pârâte și a constatat că la data de 26 februarie 2001, la SC H. SA a avut loc adunarea generală ordinară a acționarilor cât și adunarea generală ordinară a acționarilor cât și adunarea generală extraordinară a acelorași acționari și că cele două hotărâri care au fost luate în acea zi au mai făcut obiectul unui litigiu care s-a soluționat de Tribunalul Caraș Severin prin sentința nr. 1316 din 5 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1031/2001. Litigiul respectiv a mai reținut prima instanță, avea același obiect, anularea hotărârilor ordinare și extraordinare din 26 februarie 2001, aceleași părți și aceeași cauză așa încât s-a constatat, în conformitate cu art. 1201 C. proc.

civ., existența autorității de lucru judecat. Sub aspectul părților implicate în procesul de față instanța de fond a reținut că reclamantul a chemat doi acționari ai SC H. SA, iar calitatea lor procesuală poate fi discutată numai sub aspectul opozabilității. Această concluzie a instanței s-a bazat pe economia art. 131 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, din dispozițiile cărora se conturează calitatea procesuală a societății comerciale ale cărei hotărâri se atacă. Asupra tardivității formulării acțiunii, excepție invocată de pârâte, tribunalul a reținut că în raport de prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, acțiunea introdusă la 3 septembrie 2003 este tardivă. Sentința a fost apelată de reclamantul L.I.

care a formulat critici în legătură cu admiterea excepției tardivității introducerii cererii prin care a solicitat anularea hotărârii adunării generale ordinare și extraordinare din 26 februarie 2001. Acesta a invocat în sprijinul susținerilor sale prevederile art. 131 alin. (2 1 ) din Legea nr. 31/1990, prin care se stipulează că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil. Curtea de apel a luat în examinare în prealabil un motiv de nulitate pe care l-a încadrat în prevederile art. 105 C. proc. civ. și a reținut că tribunalul a încălcat dispozițiile art. 132 pct. 9 din Legea nr. 31/1990, prin care se dispune că cererea în anularea hotărârii A.G.A.

se judecă în camera de consiliu și nu în ședință publică. Ca urmare, în conformitate cu art. 297 alin. (2) C. proc. civ. sentința tribunalului a fost anulată și s-a procedat la rejudecarea fondului. În rejudecare, Curtea a reținut că apelantul reclamant a invocat încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, respectiv motive de nulitate absolută și că potrivit art. 2 din decretul nr. 167/1958 acțiunea prin care se cere nulitatea actului încheiat cu încălcarea legii este imprescriptibilă. S-a mai stabilit că este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale invocată de M.T.C.T. și în consecință, a respins acțiunea față de această pârâtă. În fine, instanța de apel a luat în examinare și excepția autorității lucrului judecat stabilind că sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. proc.

civ., sub toate cele trei condiții întrucât un alt litigiu soluționat irevocabil a avut același obiect, aceeași cauză și aceleași părți cu precizarea că într-o astfel de acțiune prin care se cere anularea hotărârilor A.G.A. calitatea de pârât o are societatea comercială a cărei hotărâre urmează să se anuleze. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamantul L.I., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără să le argumenteze în fapt și în drept în conformitate cu art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. În esență, recurentul a considerat că instanța de judecată a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și pe cale de consecință a considerat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Autorul recursului a considerat că instanța a ignorat dispozitivul deciziei civile nr. 1340 din 12 iulie 2000, prin care au fost validate hotărârile A.G.A. din 12 ianuarie 2000, care a devenit definitivă și irevocabilă. Această hotărâre, a mai susținut recurentul, trebuia să fie pusă în executare și nu ignorată. A mai arătat că urmare unei hotărâri A.G.A. din 17 martie 2000, dată de un consiliu de administrație revocat, s-a contribuit la privatizarea frauduloasă a SC H. SA de către forțe politice influente care au adus astfel atingere drepturilor acționarilor. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond admiterea acțiunii. Recursul este nefondat.

Potrivit titlului V intitulat „Căile extraordinare de atac”, recursul în actuala reglementare este o cale extraordinară de atac prin care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1-9) C. proc. civ. Din expunerea motivelor de recurs rezultă că au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără ca recurentul să invoce dispozițiile legale și argumentele care să fundamenteze criticile pe care le-a formulat. Recurentul a expus o situație de fapt prin care își exprimă nemulțumirea în raport de soluțiile pronunțate, fără să arate normele de drept greșit aplicate. Prin art. 304 alin. (8) C. proc. civ., se admite că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii dar nu orice netemeinicie, ci numai situația în care, deși rezultă fără dubii natura juridică a actului dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un alt act juridic sau un alt conținut. Susținerile recurentului în legătură cu hotărârile A.G.A. anterioare celor din 26 februarie 2001 nu fac obiectul litigiului. După cum se poate vedea din petitul acțiunii, reclamantul a solicitat anularea hotărârilor A.G.E.A. și A.G.O.A. din 26 februarie 2001 și suspendarea acestora până la soluționarea irevocabilă a acțiunii. Nici referirea la o hotărâre irevocabilă pronunțată în iulie 2000 nu este de natură să ducă la vreo concluzie în legătură cu motivul de nelegalitate pe care a înțeles să-l invoce recurentul.

Al doilea motiv invocat (art. 304 pct. 9), se referă la situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Nici această critică nu a fost argumentată, referirea la o hotărâre a tribunalului de care nu s-a ținut seama fiind străină speței de față care, în adevăr, a fost soluționată prin admiterea excepției autorității de lucru judecat. Din acest punct de vedere, instanța a constatat în conformitate cu art. 1201 C. civ. existența triplei identități de obiect, cauză și părți, toate raportate la hotărârile din 26 februarie 2001, a căror legalitate se discută și în acest litigiu stabilindu-se corect că acestea au format obiectul dosarului nr. 1031/2001.

În consecință și această critică este nefondată întrucât așa cum s-a mai arătat nu s-a indicat care normă a fost încălcată atunci când a fost soluționat litigiul pe fond. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.I., împotriva deciziei nr. 13 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Obligă recurentul la plata sumei de 740 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A.I. SA București. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.