ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 mai

2000, reclamantul L.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC H. SA și F.P.S.

București (devenită A.P.A.P.S. și apoi A.V.A.S.) anularea hotărârii A.G.A. din

17 martie 2000 de la SC H. SA și suspendarea executării.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000 este lovită de nulitate

absolută deoarece a fost convocată de persoane fără calitate, nu s-au respectat

condițiile de cvorum prevăzute de lege, contract sau statut, convocarea nu a

fost corect publicată, nu s-au depus în termen de 5 zile acțiunile la purtător,

nu s-a respectat ordinea de zi, nu s-au respectat drepturile acționarilor și

regulile privind desfășurarea lucrărilor adunării.

Într-un alt dosar, cu nr. 3612/2000,

reclamantul T.O. a solicitat, pentru aceleași motive anularea hotărârii A.G.A.

din 17 martie 2000 de la SC H. SA și suspendarea executării.

Cu încheierea din 8 septembrie 2000,

instanța a dispus conexarea dosarului nr. 3612/2000 la dosarul de față.

Tribunalul Caraș Severin, secția civilă,

prin sentința nr. 1265 din 27 septembrie 2000 a respins ca tardivă acțiunea

reclamantului L.I. și a luat act de renunțarea la judecată cerută de

reclamantul T.O.

Instanța a reținut, privitor la

tardivitate, nerespectarea termenului de 15 zile pentru atacarea hotărârilor A.G.A.,

termen prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. S-a constatat că

hotărârea A.G.A. atacată a fost publicată în M. Of. al României Partea IV nr. 1538

din 5 mai 2000, ori, acțiunea reclamantului a fost înregistrată la instanță,

Tribunalul Caraș Severin la 29 mai 2000.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței menționate.

Prin decizia nr. 894 din 18

decembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara a calificat cele două apeluri ca

recursuri și le-a admis, casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC H. SA.

Prin decizia nr. 3333 din 30 mai

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat

de pârâta SC H. SA, și a modificat decizia nr. 894 din 18 decembrie 2000, a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în

sensul că a respins apelurile reclamanților L.I. și T.O., împotriva sentinței nr.

1265 din 27 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 3333 din 30

mai 2001, reclamantul L.I., a formulat în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

cererea de revizuire susținând, în esență că prin actele noi depuse la dosar

dovedește, că M. Of. nr. 1538 din 5 mai 2000, în care a fost publicată

hotărârea A.G.A. atacată (respectiv hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000) a

obținut viza „bun de difuzat” la data de 16 mai 2000 și față de această

situație introducerea acțiunii la data de 29 mai 2000, s-a făcut cu respectarea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

republicată, și ca atare cererea sa trebuia examinată de tribunal pe fond și nu

respinsă ca tardiv introdusă.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 5757 din 16 decembrie 2004 a respins

cererea de revizuire a reclamantului L.I.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu

este întemeiată întrucât înscrisul invocat, adresa din 24 aprilie 2002 de la M.

Of., reconfirmată la 8 octombrie 2002 nu exista la data pronunțării hotărârii

atacate prin revizuire, decizia nr. 3333 din 30 mai 2001.

Împotriva acestei ultime decizii,

reclamantul L.I. a declarat în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ.,

contestație în anulare.

S-a susținut că hotărârea de

respingere a cererii de revizuire este netemeinică și nelegală, întrucât

judecata a fost părtinitoare, fiind favorabilă părții adverse.

Nu i s-a respectat dreptul la

apărare, termenul de 16 decembrie 2004, nefiind termen de judecată publică ci

termen de control.

Analizând contestația în anulare se

rețin următoarele:

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a

fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.

Din verificarea actelor dosarului se

constată că revizuientul, L.I. a fost prezent la termenele de judecată din 20

martie 2003, 15 mai 2003, 10 iulie 2003, 30 octombrie 2003, 15 ianuarie 2004 și

20 mai 2004.

La termenul din 3 iunie 2004 au fost

prezente intimatele, lipsind revizuientul care avea termenul în cunoștință.

Cauza fiind în stare de judecată s-a

dat cuvântul în fond părților prezente.

După dezbateri s-a prezentat

revizuientul care a depus cerere scrisă, înregistrată la registratura instanței

prin care cere recuzarea magistraților secției comerciale.

Pentru soluționarea cererii de

recuzare, instanța a amânat judecarea cererii de revizuire la 16 decembrie

2004, pentru când s-a dispus citarea părților, inclusiv a revizuientului.

La termenul din 16 decembrie 2004

revizuientul nu s-a prezentat, însă, instanța a reținut că acesta a fost citat

și avea cunoștință de termen, după cum rezultă din cererea acestuia din 13

decembrie 2004, prin care a solicitat să se ia act că și-a schimbat domiciliul

(dosar nr. 2414/2002).

Ca urmare, se reține că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., petentul având

cunoștință de termenul de soluționare din 16 decembrie 2004.

Susținerea acestuia în sensul că la

16 decembrie 2004 era stabilit un termen de control, este contrară actelor din

dosar, întrucât în încheierea de ședință din 3 iunie 2004 se prevede amânarea

judecății revizuirii la 16 decembrie, dispunându-se citarea părților termen

până la care urma să se soluționeze cererea de recuzare.

Așa fiind, contestația în anulare

împotriva deciziei nr. 5757 din 16 decembrie 2004, urmează să fie respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 5757 din 16 februarie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.