ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 mai 2000, reclamantul L.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC H. SA și F.P.S. București (devenită A.P.A.P.S. și apoi A.V.A.S.) anularea hotărârii A.G.A. din 17 martie 2000 de la SC H. SA și suspendarea executării. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000 este lovită de nulitate absolută deoarece a fost convocată de persoane fără calitate, nu s-au respectat condițiile de cvorum prevăzute de lege, contract sau statut, convocarea nu a fost corect publicată, nu s-au depus în termen de 5 zile acțiunile la purtător, nu s-a respectat ordinea de zi, nu s-au respectat drepturile acționarilor și regulile privind desfășurarea lucrărilor adunării.

Într-un alt dosar, cu nr. 3612/2000, reclamantul T.O. a solicitat, pentru aceleași motive anularea hotărârii A.G.A. din 17 martie 2000 de la SC H. SA și suspendarea executării. Cu încheierea din 8 septembrie 2000, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 3612/2000 la dosarul de față. Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, prin sentința nr. 1265 din 27 septembrie 2000 a respins ca tardivă acțiunea reclamantului L.I. și a luat act de renunțarea la judecată cerută de reclamantul T.O. Instanța a reținut, privitor la tardivitate, nerespectarea termenului de 15 zile pentru atacarea hotărârilor A.G.A., termen prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. S-a constatat că hotărârea A.G.A.

atacată a fost publicată în M. Of. al României Partea IV nr. 1538 din 5 mai 2000, ori, acțiunea reclamantului a fost înregistrată la instanță, Tribunalul Caraș Severin la 29 mai 2000. Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței menționate. Prin decizia nr. 894 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara a calificat cele două apeluri ca recursuri și le-a admis, casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC H. SA. Prin decizia nr. 3333 din 30 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâta SC H. SA, și a modificat decizia nr. 894 din 18 decembrie 2000, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a respins apelurile reclamanților L.I.

și T.O., împotriva sentinței nr. 1265 din 27 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția civilă. Împotriva deciziei nr. 3333 din 30 mai 2001, reclamantul L.I., a formulat în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire susținând, în esență că prin actele noi depuse la dosar dovedește, că M. Of. nr. 1538 din 5 mai 2000, în care a fost publicată hotărârea A.G.A. atacată (respectiv hotărârea A.G.A. din 17 martie 2000) a obținut viza „bun de difuzat” la data de 16 mai 2000 și față de această situație introducerea acțiunii la data de 29 mai 2000, s-a făcut cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, și ca atare cererea sa trebuia examinată de tribunal pe fond și nu respinsă ca tardiv introdusă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5757 din 16 decembrie 2004 a respins cererea de revizuire a reclamantului L.I. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiată întrucât înscrisul invocat, adresa din 24 aprilie 2002 de la M. Of., reconfirmată la 8 octombrie 2002 nu exista la data pronunțării hotărârii atacate prin revizuire, decizia nr. 3333 din 30 mai 2001. Împotriva acestei ultime decizii, reclamantul L.I. a declarat în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestație în anulare. S-a susținut că hotărârea de respingere a cererii de revizuire este netemeinică și nelegală, întrucât judecata a fost părtinitoare, fiind favorabilă părții adverse.

Nu i s-a respectat dreptul la apărare, termenul de 16 decembrie 2004, nefiind termen de judecată publică ci termen de control. Analizând contestația în anulare se rețin următoarele: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii. Din verificarea actelor dosarului se constată că revizuientul, L.I. a fost prezent la termenele de judecată din 20 martie 2003, 15 mai 2003, 10 iulie 2003, 30 octombrie 2003, 15 ianuarie 2004 și 20 mai 2004. La termenul din 3 iunie 2004 au fost prezente intimatele, lipsind revizuientul care avea termenul în cunoștință.

Cauza fiind în stare de judecată s-a dat cuvântul în fond părților prezente. După dezbateri s-a prezentat revizuientul care a depus cerere scrisă, înregistrată la registratura instanței prin care cere recuzarea magistraților secției comerciale. Pentru soluționarea cererii de recuzare, instanța a amânat judecarea cererii de revizuire la 16 decembrie 2004, pentru când s-a dispus citarea părților, inclusiv a revizuientului. La termenul din 16 decembrie 2004 revizuientul nu s-a prezentat, însă, instanța a reținut că acesta a fost citat și avea cunoștință de termen, după cum rezultă din cererea acestuia din 13 decembrie 2004, prin care a solicitat să se ia act că și-a schimbat domiciliul (dosar nr. 2414/2002).

Ca urmare, se reține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., petentul având cunoștință de termenul de soluționare din 16 decembrie 2004. Susținerea acestuia în sensul că la 16 decembrie 2004 era stabilit un termen de control, este contrară actelor din dosar, întrucât în încheierea de ședință din 3 iunie 2004 se prevede amânarea judecății revizuirii la 16 decembrie, dispunându-se citarea părților termen până la care urma să se soluționeze cererea de recuzare. Așa fiind, contestația în anulare împotriva deciziei nr. 5757 din 16 decembrie 2004, urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 5757 din 16 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.