ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2707/2010

Recurenta reclamantă critică sentința pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ. invocând că: - deși s-a reținut corect că reclamanta în acțiunea de față nu a fost parte în litigiul arbitral prin somațiile și procesele verbale de evacuare ale executorului judecătoresc a căpătat această calitate deoarece procesul civil are un caracter unitar; - motivarea sentinței este contradictorie când se referă la caracterul de cale de atac al acțiunii în anulare; - nu s-ar putea reține autoritate de lucru judecat, a deciziei nr. 383 din 25 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis excepția lipsa calității procesual pasive a SC A.P. SA deoarece nu a judecat fondul și nu prezintă autoritate de lucru judecat conform art. 120 1 C. civ.; - nelegală este și motivarea sentinței prin invocarea deciziei nr. 582/2004 a Curții de Apel București, care s-a pronunțat pe o excepție – a calității procesual active iar nu pe fond, decizie irevocabilă prin decizia nr. 324 din 25 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neexistând tripla identitate cerută de lege. - conform art. 315 C. proc. civ. instanța de trimitere trebuia să soluționeze cauza pe fond, excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale active fiind invocate prin întâmpinare anterior soluționării recursului. În consecință recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, admiterea acțiunii în anulare în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei – CM A.P. conform art. 137 C. proc. civ. și respingerea ca atare a cererilor reclamantei arbitrale iar în temeiul art. 404 1 C. proc. civ., să se dispună întoarcerea executării silite, dezvoltând incidența art. 41 C. proc. civ. Pe fond, recurenta dezvoltă cauzele de necompetență și nulitate ale convenției arbitrale în raport de art. 343 1 , art. 343 3 , art. 343 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta CM G. își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocând încălcarea art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. deoarece, în raport de decizia de casare, instanța de fond trebuia să solicite lămuriri cu privire la obiectul cererilor deduse judecății. III. Intimatele SC O. și U.N.C.M.U. au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursurilor, pentru argumentele exprimate în sentința atacată cu recurs. IV. Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la recursul declarat de reclamantă. 1. Recurenta – reclamantă critică sentința instanței de fond pentru motivele prevăzute ale art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține în temeiul acestuia critica privind nerespectarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., celelalte critici care-i sunt subsumate și care referă la evocarea unor hotărâri irevocabile în motivarea sentinței, încadrându-se în art. 304 pct. .7 C. proc. civ. 2. Critica cu privire la nerespectarea art. 315 C. proc. civ. de către instanța de trimitere în sensul că aceasta a soluționat acțiunea în anulare pe o excepție, deși instanța de recurs a trimis-o pentru soluționare pe fond, nu poate fi primită. Prin decizia de casare s-a reținut că prima instanță greșit a făcut aplicarea art. 120 1 C. civ. câtă vreme obiectul cererii și cadrul procesual nu sunt identice cu cele anterior soluționate, și în mod firesc prima instanță reluând soluționarea cauzei cu această limită a procedat, cu respectarea art. 137 C. proc. civ., la soluționarea celorlalte excepții care, dată fiind ierarhia de soluționare a acestora indusă de acest text de lege, rămăseseră nesoluționate. De altfel, recurenta recunoaște prin chiar motivele de recurs că nu a avut calitatea de parte în procesul arbitral dar susține că în faza de executare a fost somată și notificată iar procesul civil are caracter unitar. Este adevărat că procesul civil are un caracter unitar și parcurge două etape, numai că fiecare dintre aceste etape are o reglementare distinctă în procedura civilă, o coerență și consecvență logică internă proprie. Astfel, hotărârea prin care se soluționează raportul juridic dedus judecății are efecte relative, numai față de părțile din respectivul proces iar aceasta poate fi atacată sau contestată în formele și căile prevăzute de lege numai de către părțile care figurează în dispozitivul său. Chiar și în situația de față când acțiunea în anulare arbitrală are conform art. 366 1 C. civ. astfel cum a fost modificat, caracterul de acțiune de fond iar nu de cale de atac, decizia Secțiilor Unite nr. V din 25 iunie 2001 care o califica astfel cazând în desuetudine, hotărârea arbitrală este opozabilă numai părților litigante și constituie un fapt juridic în raport cu terțe persoane, cum este cazul recurentei așa încât soluția instanței de fond este legală sub aspectul respingerii acțiunii în anulare pentru lipsa calității procesual active.

Numai în faza de executare normele procedurale permit chiar terților să promoveze contestație la executare dacă drepturile sau interesele lor au fost vătămate printr-o executare pornită în baza unui titlu executoriu, aspectele relevate de recurentă cu privire la somațiile și notificările executorului judecătoresc ținând de faza de executare iar nu de judecată a procesului, etapă în care se află în prezent părțile.

În ce privește critica motivării hotărârii atacate cu recurs, Înalta Curte constată că motivele și considerentele acesteia nu sunt contradictorii și nici nu se exclud reciproc. Era firesc ca în argumentarea soluției să se invoce hotărârile anterioare, irevocabile, care priveau aceeași problemă de drept: calitatea procesual activă a recurentei, ca elemente probatorii și în dovedirea atitudinii procesuale a recurentei, recurenta însăși invocând sentința nr. 342/2002 a Curții de Apel București în procesul soluționat prin decizia nr. 582/2004 a Curții de Apel București irevocabilă.

În ce privește criticile pe fondul acțiunii în anulare, acestea puteau fi avute în vedere dacă instanța de trimitere soluționa cauza pe fond iar nu pe o excepție procesuală. Cu privire la recursul declarat de intervenienta CM G. se constată netemeinicia criticii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., instanța de fond pronunțându-se în limita sesizării pe aceleași considerente pentru care s-a respins și cererea principală. V. Prin urmare, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru considerentele care preced, situație față de care făcând aplicarea art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentele la 3.720 lei cheltuieli de judecată către intimată.