ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4376/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4376/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea
de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și a
Municipiului București, reclamanta SC P. SA București a formulat acțiune în
constatarea nulității absolute a convenției de credit din 6 februarie 1991,
încheiată între B. și SC P. SA și a contractului de cesiune de creanță din 7
iulie 1999, încheiat între B. și A.V.A.B. București, împotriva pârâtei A.V.A.S.
București, precum și cerere de chemare în garanție împotriva G.R., a M.A.A.P.,
a SC C. SA Urziceni, a SC Z.R. SA, filiala Țăndărei și a SC Z. SA Năvodari,
pentru a fi obligați în solidar, dacă va cădea în pretenții, la plata sumei
pretinsă de A.V.A.B. în baza contractului de cesiune de creanță din 7 iulie
1999, asupra căreia a declarat la termenul de la 15 ianuarie 2004 că renunță.
Prin sentința arbitrală nr. 11 din
29 ianuarie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.
a României și a Municipiului București a respins ca inadmisibilă acțiunea
înregistrată la Curtea de Arbitraj, reținând că reclamanta avea la îndemână o
acțiune în realizarea dreptului, respectiv o contestație la executare și ca
atare acțiunea în constatare nu poate fi primită și că din actele depuse de
reclamantă rezultă că ea a ales calea procesuală a contestației la executare,
într-un alt litigiu cu A.V.A.B.
Reclamanta SC P. SA a formulat
acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale, susținând în temeiul art. 364
lit. g) și i) C. proc. civ., că dispozitivul hotărârii arbitrale nu cuprinde
data și locul la care s-a pronunțat, în sensul că în conformitate cu
prevederile art. 261 C. proc. civ. și art. 361 C. proc. civ., hotărârea va
cuprinde data la care s-a pronunțat sentința și faptul că s-a făcut în ședință
publică și că dispozitivul hotărârii arbitrale nu cuprinde soluțiile pentru
fiecare capăt din cererea de chemare în judecată.
Curtea de Apel București, a respins
acțiunea în anularea sentinței arbitrale, pronunțând decizia nr. 407 din 2
iunie 2004.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a reținut că motivele susținute de pârâtă, în art. 364 lit. g)
și i) C. proc. civ., nu sunt întemeiate, deoarece sentința arbitrală cuprinde
data pronunțării și anume 29 noiembrie 2004, precum și locul pronunțării,
respectiv la sediul tribunalului arbitral și că dispozițiile art. 261 C. proc.
civ., nu sunt aplicabile hotărârilor arbitrale, ci hotărârilor judecătorești,
regimul sentinței arbitrale fiind reglementat în art. 361 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 407 din 2
iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat
recurs reclamanta SC P. SA București, susținând în temeiul art. 304 pct. 8 C.
proc. civ., că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a
schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,
contractele de credit încheiate între sucursala B. și P. sunt nule absolut
deoarece au fost încheiate de o sucursală ce nu deține personalitate juridică
ceea ce înseamnă că nu are capacitate de folosință pentru a putea încheia în
mod valabil acte juridice.
Analizându-se motivele de recurs se
constată că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 364 lit. a) - i)
C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată numai
prin acțiune în anulare.
Față de cele de mai sus, recursul
declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC P. SA București, împotriva deciziei nr. 407 din 2 iunie 2004 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 30 septembrie 2005.