ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 8 mai 1996 reclamanta S.C. C.P. S.A.

București a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A. București pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convenției intervenită

între părți la 14 octombrie 1994, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Municipiului București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 2923 din 10 iulie 1996 a admis acțiunea

reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 501.700 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut culpa pârâtei, care nu a înțeles să informeze cesionara despre

încasarea sumei, că nu a executat lucrările corespunzătoare în baza unui deviz

justificativ și, în final, că nu a virat banii reclamantei care se subrogase

deja în toate drepturile și obligațiile pârâtei – cedente a contractului

inițial.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

hotărâri a fost respins ca tardiv formulat de Curtea de Apel București, secția

VI comercială, prin decizia nr. 159 A din 11 noiembrie 2002.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta S.C. S. S.A. București

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin care a încălcat normele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., prin necomunicarea hotărârii instanței de fond la sediul social ci

numai prin afișare la ușa instanței.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat,

casarea deciziei atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că

instanța de apel în mod corect a reținut că soluționarea cauzei în primă

instanță s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 95 C. proc. civ., pârâta

fiind citată la sediul social declarat de Registrul Comerțului procedura

nefiind îndeplinită întrucât sediul a fost schimbat, astfel că procedura de

citare s-a îndeplinit prin publicitate.

În apel, se constată că pârâta S.C. S. S.A.,

și-a indicat aceeași adresă din sectorul 1 București, atât în cererea de

repunere în termenul de apel cât și în apel, iar procedura de citare nu s-a

îndeplinit, dovezile de citare fiind returnate cu mențiunea „destinatar mutat,

noul locatar – refuză primirea”.

În aceste condiții și având în vedere că pârâta

nu a adus la cunoștință instanțelor, conform art. 98 C. proc. civ. schimbarea

sediului social, sub pedeapsa neluării în seamă, citarea și comunicarea

hotărârii de către ambele instanțe s-au efectuat cu bună credință, atâta timp

cât pârâta nu a înțeles să indice sediul real.

Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art.

312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de

pârâta S.C.

S. S.A. București împotriva deciziei nr. 159 A din 11 noiembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția a VI a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.