ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4024/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 mai 1996 reclamanta S.C. C.P. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convenției intervenită între părți la 14 octombrie 1994, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Municipiului București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2923 din 10 iulie 1996 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 501.700 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut culpa pârâtei, care nu a înțeles să informeze cesionara despre încasarea sumei, că nu a executat lucrările corespunzătoare în baza unui deviz justificativ și, în final, că nu a virat banii reclamantei care se subrogase deja în toate drepturile și obligațiile pârâtei – cedente a contractului inițial.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca tardiv formulat de Curtea de Apel București, secția VI comercială, prin decizia nr. 159 A din 11 noiembrie 2002. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta S.C. S. S.A. București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin care a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin necomunicarea hotărârii instanței de fond la sediul social ci numai prin afișare la ușa instanței. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a reținut că soluționarea cauzei în primă instanță s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 95 C. proc. civ., pârâta fiind citată la sediul social declarat de Registrul Comerțului procedura nefiind îndeplinită întrucât sediul a fost schimbat, astfel că procedura de citare s-a îndeplinit prin publicitate. În apel, se constată că pârâta S.C.

S. S.A., și-a indicat aceeași adresă din sectorul 1 București, atât în cererea de repunere în termenul de apel cât și în apel, iar procedura de citare nu s-a îndeplinit, dovezile de citare fiind returnate cu mențiunea „destinatar mutat, noul locatar – refuză primirea”. În aceste condiții și având în vedere că pârâta nu a adus la cunoștință instanțelor, conform art. 98 C. proc. civ. schimbarea sediului social, sub pedeapsa neluării în seamă, citarea și comunicarea hotărârii de către ambele instanțe s-au efectuat cu bună credință, atâta timp cât pârâta nu a înțeles să indice sediul real. Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. București împotriva deciziei nr. 159 A din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.