ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de pârâta S.C. „E.” SA București împotriva
deciziei nr.217 din 23 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a
civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă S.C. „E.” SA București prin consilier
juridic G.R.și intimatul-reclamant P.L.S.prin mandatara cu procură P.V.
Procedura
completă.
Consilier
juridic G.R.a solicitat admiterea recursului.
Procuratoarea
reclamantului a cerut respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV a civilă, la data de
11.12.2001 reclamantul P.L.S.a chemat în judecată pe pârâta S.C. „E.” SA
București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată
pârâta să se pronunțe prin decizie sau prin dispoziție motivată asupra cererii
de restituire în natură a imobilului situat în Suceava str.Stefăniță Vodă și
obligarea pârâtei la plata de daune interese până la executarea obligației.
În motivarea
acțiunii sale, reclamantul a arătat că a notificat pârâta în vederea
restituirii imobilului în natură, însă, aceasta a refuzat să-și îndeplinească
obligația prevăzută în art.23 din Legea nr.10/2001 în termenul de 60 de zile.
Tribunalul
București – Secția a IV a civilă prin sentința civilă nr.353 din 18.03.2002 a
respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul P.L.S.prin
procurator P.V, împotriva pârâtei S.C. „E.” SA București și a obligat pe pârâtă
să plătească reclamantului 6.558.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la termenul de 18.03.2002,
părțile au învederat instanței că pârâta a emis decizia nr.423 din 20.02.2002
prin care s-a respins cererea de restituire în natură și au solicitat
respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. „E.” SA București, susținând că,
greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 6.588.000 lei
ignorându-se că s-a solicitat reclamantului să depună acte doveditoare privind
calitatea de proprietar, însă acesta s-a adresat instanței. Termenul de 60 de
zile curge de la data când societatea a luat cunoștință de existența litigiului
înregistrat la tribunal.
Curtea de apel
București – secția a IV a civilă prin decizia nr.217 din 23.05.2002 a respins
ca nefondat apelul pârâtei S.C. E. SA București în contradictoriu cu
reclamantul P.L.S.
Curtea a
reținut că notificarea reclamantului împreună cu actele doveditoare a fost
adresată pârâtei S.C. E. SA București la data de 2.05.2001 –data depunerii la
executorul judecătoresc. Notificarea a fost primită la data de 22.05.2001 –
fila 12 verso. Acțiunea a fost introdusă la data de 11.12.2001, iar decizia a
fost emisă la 20.02.2002, fiind depusă la dosar la data de 26.02.2002.
Împotriva
acestei ultime decizii, a declarat recurs pârâta S.C. E. SA București,
susținând, în esență, că la notificarea depusă la data de 22.05.2001 nu au fost
anexate actele doveditoare de proprietate, ultima adresă datând din 10.12.2001,
iar unitatea deținătoare, conform art.23 din Legea 10/2001, în termen de 60 de
zile de la data depunerii actelor doveditoare de proprietate este obligată să
se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire
în natură. A mai susținut că reclamantul nu a răspuns adresei
nr.18281/10.12.2001 pentru ca să se emită decizia motivată, adresându-se cu
acțiune în justiție.
Recursul este
nefondat.
Din analiza
actelor dosarului, cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată, corect s-a reținut de instanță că reclamantul a pus în întârziere pe
pârâtă la data de 22.05.2001 cu privire la obligația sa de a emite decizia.
Deși pârâta a
susținut că și-a îndeplinit obligația legală, iar termenul de 60 de zile a fost
suspendat, tribunalul corect a constatat că aceasta este în culpă procesuală
întrucât a fost pusă în întârziere de către reclamant, care și-a exprimat clar
punctul de vedere, considerând suficiente actele expediate pârâtei, astfel
încât aceasta era obligată să emită decizia în baza înscrisurilor existente.
Față de cele de
mai sus, reținându-se de instanța de apel că acțiunea fiind introdusă la
11.12.2001, iar decizia nr.423 din 20.02.2002 a fost emisă de S.C. E. SA
București, corect s-a reținut că, pârâta este în culpă, argumentele invocate
în recurs nefiind în măsură să permită a se trece peste dispozițiile art.274
C.proc.civ.
Pentru
considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. „E.” SA București împotriva
deciziei nr.217 din 23 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.