ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P.D.și P.M.C.împotriva deciziei nr. 290 A din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți, prima asistată, iar secundul reprezentat de avocat F.V., precum și intimata-pârâtă S.C."Z." SA prin avocat I.V.. Procedura completă. Avocat F.V. învederează că a luat cunoștință de întâmpinarea intimatei-pârâte și susține recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. Avocat V.I., referindu-se la întâmpinare și la actele anexate solicită, în principal, constatarea nulității recursului pentru că nu au fost indicate motivele prevăzute la art. 304 C.proc.civ.și în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia atacată fiind corectă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4933 din 28 iunie 2001 reclamanții P.D.și P.M.au chemat în judecată pe pârâta S.C.”Z” SA București solicitând, în principal, să fie obligată pârâta să restituie în natură imobilul situat în București, B-dul Bucureștii Noi, nr. 174, sector 1 sau, în subsidiar, să fie obligată pârâta să le plătească despăgubiri. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că deși pârâta a fost notificată, a refuzat să se conformeze dispozițiilor art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București – Secția a III – a civilă prin sentința nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a respins acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu și nici a calității de succesori ai proprietarilor inițiali P.M.și P.C.. Curtea de Apel București – Secția a III – a civilă prin decizia nr. 290 din 18 iunie 2002 a admis apelul declarat de reclamanții P.D.și P.M.împotriva sentinței civile nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului București, Secția a III – a civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă cu motivarea că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu se poate face decât cu respectarea procedurii speciale reglementată prin capitolul III al Legii nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr.290 din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a civilă au declarat recurs reclamanții P.D.și P.M.C. solicitând casarea în temeiul art.304 pct. 9 C.proc.civ.și susținând în esență că greșit acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât cererea de chemare în judecată nu reprezintă o revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.. Au mai precizat recurenții că, fiindu-le refuzat un răspuns și neprimind o ofertă din partea unității deținătoare, au investit tribunalul cu soluționarea plângerii în condițiile Legii nr.10/2001.

Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente: Prin art. 1 alin. 1 Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă, în natură. Prin aliniatul 2 al aceluiași articol se dispune că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii au obligația de a notifica, potrivit art. 21 din Legea nr.10/2001, să notifice persoana fizică deținătoare.

Reclamanții P.D.și P.M.au notificat S.C.”Z.” SA București solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Bucureștii Noi, nr. 174, sector 1. Unitatea deținătoare este obligată, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, să se pronunțe prin decizie/dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii. În speță tribunalul a fost investit de către reclamanți să soluționeze cererea lor având ca obiect obligarea societății pârâte să se pronunțe prin decizie/dispoziție motivată asupra cererii lor de restituire în natură a imobilului, cerere admisibilă. Tribunalul nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii prin care instanța a fost investită iar curtea de apel a considerat eronat că obiectul litigiului îl constituie o acțiune în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ..

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții P.D. și P.M.C. împotriva deciziei nr.290 A din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă. Casează sus menționata decizie și sentința nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului București – Secția a III –a Civilă. Trimite cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.