ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții
P.D.și P.M.C.împotriva deciziei nr. 290 A din 18 iunie 2002 a Curții de
Apel București – Secția a III – a Civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți, prima asistată, iar secundul
reprezentat de avocat F.V., precum și intimata-pârâtă S.C."Z." SA
prin avocat I.V..
Procedura
completă.
Avocat F.V.
învederează că a luat cunoștință de întâmpinarea intimatei-pârâte și susține
recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei,
admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Avocat V.I.,
referindu-se la întâmpinare și la actele anexate solicită, în principal,
constatarea nulității recursului pentru că nu au fost indicate motivele
prevăzute la art. 304 C.proc.civ.și în subsidiar, respingerea recursului ca
neîntemeiat.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia atacată
fiind corectă.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr. 4933 din 28 iunie 2001 reclamanții P.D.și P.M.au chemat în
judecată pe pârâta S.C.”Z” SA București solicitând, în principal, să fie
obligată pârâta să restituie în natură imobilul situat în București, B-dul
Bucureștii Noi, nr. 174, sector 1 sau, în subsidiar, să fie obligată pârâta să
le plătească despăgubiri.
În motivarea
acțiunii reclamanții au arătat că deși pârâta a fost notificată, a refuzat să
se conformeze dispozițiilor art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul
București – Secția a III – a civilă prin sentința nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a
respins acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada titlului de
proprietate asupra imobilului în litigiu și nici a calității de succesori ai
proprietarilor inițiali P.M.și P.C..
Curtea de Apel
București – Secția a III – a civilă prin decizia nr. 290 din 18 iunie 2002 a
admis apelul declarat de reclamanții P.D.și P.M.împotriva sentinței civile nr.
66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului București, Secția a III – a civilă pe
care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă cu motivarea
că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de
organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6
martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu se poate face decât cu respectarea procedurii
speciale reglementată prin capitolul III al Legii nr. 10/2001.
În termen
legal, împotriva deciziei civile nr.290 din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel
București – Secția a III – a civilă au declarat recurs reclamanții P.D.și
P.M.C. solicitând casarea în temeiul art.304 pct. 9 C.proc.civ.și susținând în
esență că greșit acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât cererea de
chemare în judecată nu reprezintă o revendicare de drept comun întemeiată pe
dispozițiile art. 480 C.civ.. Au mai precizat recurenții că, fiindu-le refuzat
un răspuns și neprimind o ofertă din partea unității deținătoare, au investit
tribunalul cu soluționarea plângerii în condițiile Legii nr.10/2001.
Curtea urmează
să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin art. 1
alin. 1 Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se prevede că
imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de
orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989,
precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor
și nerestituite se restituie, de regulă, în natură. Prin aliniatul 2 al
aceluiași articol se dispune că, în cazurile în care restituirea în natură nu
este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Persoanele
fizice îndreptățite la măsuri reparatorii au obligația de a notifica, potrivit
art. 21 din Legea nr.10/2001, să notifice persoana fizică deținătoare. Reclamanții
P.D.și P.M.au notificat S.C.”Z.” SA București solicitând restituirea în natură
a imobilului situat în Bucureștii Noi, nr. 174, sector 1.
Unitatea
deținătoare este obligată, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, să se
pronunțe prin decizie/dispoziție motivată asupra cererii de restituire în
natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz,
de la data depunerii.
În speță
tribunalul a fost investit de către reclamanți să soluționeze cererea lor având
ca obiect obligarea societății pârâte să se pronunțe prin decizie/dispoziție
motivată asupra cererii lor de restituire în natură a imobilului, cerere
admisibilă.
Tribunalul nu
s-a pronunțat asupra obiectului cererii prin care instanța a fost investită iar
curtea de apel a considerat eronat că obiectul litigiului îl constituie o
acțiune în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 480
C.civ..
Față de
considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de
apel și sentința tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași
tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de reclamanții P.D.
și P.M.C. împotriva deciziei nr.290 A
din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a Civilă.
Casează sus menționata
decizie și sentința nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului București –
Secția a III –a Civilă.
Trimite cauza pentru
rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.