ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1276 din 27

iunie 2001, Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul

penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C.N. împotriva

inculpaților M.N., M.S., S.A., C.V., P.M.M., S.C. și F.I., luând act că

aceasta, în ședința publică, la termenul de judecată din 27 iunie 2001, a

declarat că înțelege să-și retragă plângerea.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin decizia nr. 2005/ R din 11 decembrie 2001, a respins recursul

declarat de către partea vătămată, împotriva hotărârii primei instanțe, ca

nefondat, cu motivarea că, contrar celor susținute în recurs, retragerea

plângerii de către partea vătămată este dovedită de actele dosarului,

împrejurare în raport de care în mod legal s-a dispus încetarea procesului

penal.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

partea vătămată a formulat contestație în anulare, susținând că nu a renunțat

la judecarea cauzei.

Prin decizia nr. 1310/ R din 22

iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația în

anulare, ca nefondată, reținând că, în raport de actele dosarului, în mod

corect prima instanță a reținut exprimarea de voință a părții vătămate.

Împotriva acestei decizii, partea

vătămată a declarat apel.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 629 din 10 octombrie 2002, a respins recursul

declarat de către contestatorul, parte vătămată C.C., ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

judecată a reținut că decizia pronunțată în recurs este definitivă și

nesusceptibilă de a fi supusă controlului judiciar, pe calea unei căi ordinare

de atac. Ca atare, nici decizia pronunțată în soluționarea contestației în

anulare formulată, împotriva deciziei pronunțate în recurs, având același

regim, nu este supusă căii ordinare de atac a apelului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

contestatorul a declarat recurs, reiterând motivele contestației în anulare.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Posibilitatea provocării unui

control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motivele privind

pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de

desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional

eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.

Însă, potrivit art. 128 din

Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile

legii procesuale.

Această exigență privește, în egală

măsură, atât căile de atac de reformare cât și cele de retractare.

În cauză, partea vătămată a formulat

o contestație în anulare, solicitând pe această cale, retractarea unei hotărâri

pronunțată în recurs.

Împotriva acestei hotărâri,

contestatorul a exercitat calea ordinară de atac a apelului.

Ori, în raport de dispozițiile art.

392 alin. (4), prin care este reglementat dreptul de exercitare a căii ordinare

de atac a apelului, exclusiv cu referire la sentințele date în contestație, în

mod legal, prin decizia atacată, instanța de judecată s-a pronunțat în sensul

respingerii apelului, ca inadmisibil.

Este de reținut că prevederile art.

392 alin. (4) C. proc. pen., sunt aplicabile exclusiv în situația îndeplinirii

cumulative a două condiții, ce nu se regăsesc în cauză și anume: instanța a

soluționat o contestație în anulare întemeiată, pe cazurile prevăzute de art.

386 lit. d) C. proc. pen. și, asupra acestei contestații instanța s-a pronunțat

prin sentință.

Ca atare, în raport de

neîndeplinirea condițiilor menționate, în mod corect apelul declarat de către

contestatorul, parte vătămată a fost respins ca inadmisibil.

În consecință, reținând că motivele

invocate de contestator sunt neîntemeiate și alte motive de casare,

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, Curtea, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și cererile de cheltuieli,

dovedite cu actele depuse la dosar, Curtea, în temeiul art. 193 C. proc. pen.,

raportat la art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurent, potrivit

dispozitivului, la restituirea cheltuielilor de judecată făcute de către

inculpații P.M.M. și S.C. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de partea

vătămată C.C., împotriva deciziei nr. 629 din 10 octombrie 2002, a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

inculpaților P.M.M. și S.C. suma de 7.000.000 lei primului, 3.000.000 lei celui

de al doilea și statului 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iunie 2003.