ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2837/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1276 din 27 iunie 2001, Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C.N. împotriva inculpaților M.N., M.S., S.A., C.V., P.M.M., S.C. și F.I., luând act că aceasta, în ședința publică, la termenul de judecată din 27 iunie 2001, a declarat că înțelege să-și retragă plângerea. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 2005/ R din 11 decembrie 2001, a respins recursul declarat de către partea vătămată, împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat, cu motivarea că, contrar celor susținute în recurs, retragerea plângerii de către partea vătămată este dovedită de actele dosarului, împrejurare în raport de care în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, partea vătămată a formulat contestație în anulare, susținând că nu a renunțat la judecarea cauzei. Prin decizia nr. 1310/ R din 22 iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația în anulare, ca nefondată, reținând că, în raport de actele dosarului, în mod corect prima instanță a reținut exprimarea de voință a părții vătămate. Împotriva acestei decizii, partea vătămată a declarat apel. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 629 din 10 octombrie 2002, a respins recursul declarat de către contestatorul, parte vătămată C.C., ca inadmisibil. Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că decizia pronunțată în recurs este definitivă și nesusceptibilă de a fi supusă controlului judiciar, pe calea unei căi ordinare de atac.

Ca atare, nici decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată, împotriva deciziei pronunțate în recurs, având același regim, nu este supusă căii ordinare de atac a apelului. Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul a declarat recurs, reiterând motivele contestației în anulare. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motivele privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.

Însă, potrivit art. 128 din Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale. Această exigență privește, în egală măsură, atât căile de atac de reformare cât și cele de retractare. În cauză, partea vătămată a formulat o contestație în anulare, solicitând pe această cale, retractarea unei hotărâri pronunțată în recurs. Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a exercitat calea ordinară de atac a apelului. Ori, în raport de dispozițiile art. 392 alin. (4), prin care este reglementat dreptul de exercitare a căii ordinare de atac a apelului, exclusiv cu referire la sentințele date în contestație, în mod legal, prin decizia atacată, instanța de judecată s-a pronunțat în sensul respingerii apelului, ca inadmisibil.

Este de reținut că prevederile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sunt aplicabile exclusiv în situația îndeplinirii cumulative a două condiții, ce nu se regăsesc în cauză și anume: instanța a soluționat o contestație în anulare întemeiată, pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen. și, asupra acestei contestații instanța s-a pronunțat prin sentință. Ca atare, în raport de neîndeplinirea condițiilor menționate, în mod corect apelul declarat de către contestatorul, parte vătămată a fost respins ca inadmisibil. În consecință, reținând că motivele invocate de contestator sunt neîntemeiate și alte motive de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat. Văzând și cererile de cheltuieli, dovedite cu actele depuse la dosar, Curtea, în temeiul art. 193 C. proc. pen., raportat la art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la restituirea cheltuielilor de judecată făcute de către inculpații P.M.M. și S.C. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de partea vătămată C.C., împotriva deciziei nr. 629 din 10 octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurentă să plătească inculpaților P.M.M. și S.C. suma de 7.000.000 lei primului, 3.000.000 lei celui de al doilea și statului 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2003.