ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1507/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de intimata S.C. „V.” SA împotriva deciziei

nr.317 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata-contestatoare M.S., prin avocat G.C.,

lipsind recurenta S.C. „V.” SA.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, invocă admisibilitatea căii de atac a recursului, față de

prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care, în reglementarea

textului de lege invocat, instanța de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca

procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Această cale de atac devine

inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare de atac a

apelului.

Avocat

G.C., lasă la aprecierea instanței soluționarea incidentului procedural.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 30 octombrie 2001,

contestatoarea M.S. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. „V.” SA

anularea hotărârii nr.10 din 13 septembrie 2001 emisă de intimată, prin care

s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în București,

str.Povernei nr.19-21 sector 1, restituirea în natură a cotei de 1/6 din

imobil, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea contestației întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001,

contestatoarea a arătat că imobilul mai sus individualizat a aparținut

bunicului Ș. A., care la rându-i l-a donat fiilor săi, A.G.Ș.și M.

Contestatoarea

a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin succesiune, în

calitate de nepoată de  soră a lui A.Ș.G..

Cu

privire la nelegalitatea hotărârii a cărei anulare se solicită, contestatoarea

a învederat că nu au fost respectate dispozițiile art.24 referitoare la oferta

de restituire.

Prin

sentința civilă nr.162/5 februarie 2002 Tribunalul București – Secția a III-a

civilă a admis excepția inadmisibilității contestației invocată de S.C. V. S.A.

și a admis contestația formulată de M.S., a anulat hotărârea nr.10/13

septembrie 2001 emisă de intimată și a respins cererea de restituire în natură

a cotei de 1/6 din imobil, ca inadmisibil.

În

esență, instanța de fond și-a motivat soluția, stabilind că singură,

contestatoarea nu poate solicita restituirea în natură a imobilului aflat în

indiviziune, cu încălcarea principiului unanimității, în exercitarea unor acte

de dispoziție cu privire la un  imobil având drept titulari mai mulți

coproprietari.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea M.S., criticând soluția

instanței de fond ca fiind dată cu încălcarea legii și cuprinzând dispoziții

potrivnice.

Prin

decizia nr.317 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel București, Secția a III-a

civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată urmând a evoca fondul  după

rămânerea definitivă  a acestei din urmă hotărâri.

Pentru

a decide astfel, instanța de control  judiciar a apreciat că excepția

inadmisibilității a fost invocată în legătură cu petitul privind restituirea în

natură a unei cote părți din imobil, instanța interpretând greșit prevederile

Legii nr.10/2001, care nu condiționează restituirea în natură a imobilului de

formularea cererii de restituire de către toți titularii dreptului de

proprietate care sunt, în înțelesul Legii 10/2001 persoane îndreptățite la

restituire

În

acest sens, s-au invocat dispozițiile art.3 și 4 din legea menționată,

concluzia fiind că singura condiție pentru acordarea măsurilor reparatorii este

determinată de introducerea cererii de restituire.

În

contextul arătat, regula unanimității nu-și găsește aplicarea, întrucât vocație

la obținerea măsurilor reparatorii au toți titularii dreptului de proprietate,

rațiunea edictării Legii 10/2001 fiind aservită  caracterului reparator.

Cu

această motivare, instanța de apel a înlăturat interpretarea greșită a

raportului juridic dedus judecății de instanța fondului apreciind că Legea

10/2001 nu condiționează  opțiunea pentru măsurile reparatorii de formularea

cererii de restituire de către toți  coproprietarii.

Cum

excepția de inadmisibilitate viza cererea de restituire în natură a unei cote

de 1/6 din imobil (raportat la legitimarea procesuală activă), neavând

incidență asupra admisibilității  formulării unei cereri de restituire, în

temeiul Legii 10/2001, Curtea de Apel a admis apelul și considerând că prin

rezolvarea excepției inadmisibilității (instanța nu a intrat în cercetarea

propriu-zisă a fondului contestației) a făcut aplicarea art.297 alin.1 din

C.proc.civ., anulând sentința civilă nr.162/5 februarie 2002.

Această

hotărâre pronunțată în apel a făcut obiectul recursului declarat de S.C.”V.”

SA, împotriva deciziei nr.317 din 10 septembrie 2002 a  Curții de Apel

București, Secția a III-a civilă.

Recursul

este inadmisibil.

În

conformitate cu prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în  cazul în care prima instanță a respins

sau a  anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea

fondului, și instanța de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea

apelată, va efoca fondul și  va judeca procesul pronunțând o hotărâre

definitivă.

În

redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui, prin

O.U.G.nr.138/2000, în situația în care prima instanță, nu intra în cercetarea

fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea

cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea

modificării prevederilor art.297 alin.1 din C.proc.civ. a fost aceea de a evita

trimiterea cauzei  spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi

asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile

de un grad de jurisdicție, datorată caracterului devolutiv al căii de atac a

apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se  realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și atât timp cât judecata nu a fost

finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1

C.proc.civ., modificat prin  O.U.G.nr.138/2000 nu poate fi exercitată calea de

atac a recursului.

În

atare situație, decizia, prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost

reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are

caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată

separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează

judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Cum

în speță recursul declarat are ca obiect o hotărâre parțială, acesta apare ca

inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de  pârâta S.C. V. SA împotriva deciziei 317 din

10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.