ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1507/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de intimata S.C. „V.” SA împotriva deciziei nr.317 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimata-contestatoare M.S., prin avocat G.C., lipsind recurenta S.C. „V.” SA. Procedura completă. Curtea, din oficiu, invocă admisibilitatea căii de atac a recursului, față de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care, în reglementarea textului de lege invocat, instanța de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. Această cale de atac devine inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare de atac a apelului. Avocat G.C., lasă la aprecierea instanței soluționarea incidentului procedural.

C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 30 octombrie 2001, contestatoarea M.S. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. „V.” SA anularea hotărârii nr.10 din 13 septembrie 2001 emisă de intimată, prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în București, str.Povernei nr.19-21 sector 1, restituirea în natură a cotei de 1/6 din imobil, cu cheltuieli de judecată. În motivarea contestației întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.10/2001, contestatoarea a arătat că imobilul mai sus individualizat a aparținut bunicului Ș. A., care la rându-i l-a donat fiilor săi, A.G.Ș.și M. Contestatoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin succesiune, în calitate de nepoată de soră a lui A.Ș.G..

Cu privire la nelegalitatea hotărârii a cărei anulare se solicită, contestatoarea a învederat că nu au fost respectate dispozițiile art.24 referitoare la oferta de restituire. Prin sentința civilă nr.162/5 februarie 2002 Tribunalul București – Secția a III-a civilă a admis excepția inadmisibilității contestației invocată de S.C. V. S.A. și a admis contestația formulată de M.S., a anulat hotărârea nr.10/13 septembrie 2001 emisă de intimată și a respins cererea de restituire în natură a cotei de 1/6 din imobil, ca inadmisibil. În esență, instanța de fond și-a motivat soluția, stabilind că singură, contestatoarea nu poate solicita restituirea în natură a imobilului aflat în indiviziune, cu încălcarea principiului unanimității, în exercitarea unor acte de dispoziție cu privire la un imobil având drept titulari mai mulți coproprietari.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea M.S., criticând soluția instanței de fond ca fiind dată cu încălcarea legii și cuprinzând dispoziții potrivnice. Prin decizia nr.317 din 10 septembrie 2002, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată urmând a evoca fondul după rămânerea definitivă a acestei din urmă hotărâri.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că excepția inadmisibilității a fost invocată în legătură cu petitul privind restituirea în natură a unei cote părți din imobil, instanța interpretând greșit prevederile Legii nr.10/2001, care nu condiționează restituirea în natură a imobilului de formularea cererii de restituire de către toți titularii dreptului de proprietate care sunt, în înțelesul Legii 10/2001 persoane îndreptățite la restituire În acest sens, s-au invocat dispozițiile art.3 și 4 din legea menționată, concluzia fiind că singura condiție pentru acordarea măsurilor reparatorii este determinată de introducerea cererii de restituire. În contextul arătat, regula unanimității nu-și găsește aplicarea, întrucât vocație la obținerea măsurilor reparatorii au toți titularii dreptului de proprietate, rațiunea edictării Legii 10/2001 fiind aservită caracterului reparator.

Cu această motivare, instanța de apel a înlăturat interpretarea greșită a raportului juridic dedus judecății de instanța fondului apreciind că Legea 10/2001 nu condiționează opțiunea pentru măsurile reparatorii de formularea cererii de restituire de către toți coproprietarii. Cum excepția de inadmisibilitate viza cererea de restituire în natură a unei cote de 1/6 din imobil (raportat la legitimarea procesuală activă), neavând incidență asupra admisibilității formulării unei cereri de restituire, în temeiul Legii 10/2001, Curtea de Apel a admis apelul și considerând că prin rezolvarea excepției inadmisibilității (instanța nu a intrat în cercetarea propriu-zisă a fondului contestației) a făcut aplicarea art.297 alin.1 din C.proc.civ., anulând sentința civilă nr.162/5 februarie 2002. Această hotărâre pronunțată în apel a făcut obiectul recursului declarat de S.C.”V.” SA, împotriva deciziei nr.317 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă.

Recursul este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului, și instanța de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va efoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă. În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui, prin O.U.G.nr.138/2000, în situația în care prima instanță, nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond. Rațiunea modificării prevederilor art.297 alin.1 din C.proc.civ.

a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorată caracterului devolutiv al căii de atac a apelului. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1 C.proc.civ., modificat prin O.U.G.nr.138/2000 nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În atare situație, decizia, prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Cum în speță recursul declarat are ca obiect o hotărâre parțială, acesta apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. V. SA împotriva deciziei 317 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.