ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1216/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr.243 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. La apelul nominal se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic M. D., intimata-reclamanta V.I.prin avocat L.C., intimata-reclamantă R.S.H.prin avocat D.R., lipsind intimata-reclamantă B.A.I.. Procedura completă. Consilier juridic M.D.solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Avocat L.C. și avocat D.R. solicită respingerea recursului, acesta din urmă depunînd și concluzii scrise. CURTEA, Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1602 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului București secția a III-a civilă, a fost admisă contestația introdusă de I.V., R.S.-H.

și A.I.B. în temeiul Legii nr.10/2001 dispunîndu-se desființarea deciziei nr.78 din 9 octombrie 2000, prin care R.A. „L.” în calitate de deținătoare a imobilului din București str.C.A. Rosetti nr.33, sectorul 1, a respins cererea privind restituirea bunului în natură la notificarea reclamanților ca persoane îndreptățite, întrucât acestea nu ar fi făcut dovada că au optat între rezolvarea cererii lor conform procedurii speciale reglementate de Legea nr.10/2001 și acțiunea în revendicare de drept comun, prin suspendarea judecății sau renunțare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că potrivit dovezilor prezentate, reclamanții ca persoane îndreptățite au ales între aplicarea procedurii speciale și acțiunea în revendicare de drept comun introdusă anterior, solicitând potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.10/2001 suspendarea judecății acesteia din urmă, măsura fiind dispusă prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă la 15 noiembrie 2001 în dosarul civil nr.2236/2001. Ca urmare în temeiul art.22 din Legea nr.10/2001 s-a dispus repunerea părților în termenul de completare a dosarului constituit ca urmare a notificării, cu actele necesare în vederea soluționării. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă, care prin decizia civilă nr.243 din 7 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de R.A.

A.P.P.S. continuatoarea persoanei juridice desființate în timpul procesului R.A. “L.”. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat asupra necesității continuării procedurii speciale de restituire, condiția alegerii între căile legale posibile, fiind realizată prin suspendarea acțiunii de drept comun la cererea reclamanților. Totodată, în limita motivelor de apel a fost socotită ca prematură excepția privind lipsa calității procesuale active în exercitarea procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001 aceasta urmând a fi soluționată implicit în cazul procedurii administrative, prin examinarea calității de proprietar sau persoana îndreptățită în sensul legii menționate. Invocând interpretarea greșită a legii și prin aceasta lipsa de temei legal a soluției, hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recursul de față de către R.A.

A.P.P.S., susținându-se în esență că la data respingerii cererii de restituire, prin decizia nr.78 din 9 octombrie 2001 a R.A. “L.”, condiția renunțării la judecată, sau a suspendării procedurii de drept comun nu era îndeplinită, cererea de suspendare și încheierea în acest sens fiind ulterioare, anume din 15 noiembrie 2001. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanții ca și proprietari, moștenitori sau persoane îndreptățite în sensul legii și-au exercitat dreptul de opțiune între procedura prevăzută de legea specială și cea de drept comun pentru realizarea dreptului, de îndată ce manifestarea de voință în acest sens a fost posibilă în raport de desfășurarea procesului civil, cauza de nulitate desprinsă din interpretarea art.47 din Legea nr.10/2001, fiind asanată când apelul exercitat împotriva hotărârii civile nr.197 din 21 februarie 2001 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă a fost pus pe rol, fixîndu-se termen la 15 noiembrie 2001. Așa fiind, persoanele îndreptățite au fost împiedicate din cauze independente de voința lor să-și exercite dreptul prevăzut de lege pe timpul cuprins între 21 februarie 2001 și 15 noiembrie 2001 cât procedura de drept comun era întreruptă.

Ca urmare, respingerea notificării pe acest temei, este cum s-a stabilit corect prin hotărârea atacată, contrară scopului legii speciale și echivalentă cu decăderea, ceea ce este vădit inadmisibil în lipsa unor prevederi legale imperative în acest sens. Așa fiind, recursul se va respinge conform art.312 C.proc.civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr.243 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.