ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 143/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanții B.G.Z. și L.E.E. au chemat în judecată I.S.T.Î.S. București, solicitând instanței ca prin hotărârea dată, să facă aplicarea prevederilor art. 41 rap. la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu motivarea că au depus notificare pentru plata de despăgubiri, potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001, notificare la care nu au primit decizie sau dispoziție motivată.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 485 din 8 aprilie 2002, a admis cererea și a obligat pârâta să elibereze decizia cu privire la notificarea efectuată, reținându-se că, urmare notificării, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 din lege.

Prin decizia civilă nr. 332 din 23 septembrie 2002, Curtea de Apel București, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de I.S.T.Î.S. București, reținându-se de asemenea că apelanta avea obligația de a emite decizia sau dispoziția motivată la care face trimitere art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 40 din aceasta nefiind aplicabile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului se arată că reclamanților, le-a fost transmis punctul de vedere al pârâtei, referitor la notificările formulate, adresa emisă în acest sens constituind chiar decizia prevăzută de lege, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.

Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează.

În adevăr, urmare notificării nr. 219 din 8 martie 2001 prin care reclamanții au solicitat despăgubiri pentru imobilul expropriat, constând în completarea prin echivalent, a despăgubirii primite, până la valoarea corespunzătoare a imobilului, pârâta a răspuns prin adresa nr. 758 din 21 martie 2002 ce conține, neechivoc, refuzul pârâtei, ca unitate deținătoare, de a admite cererea cuprinsă în notificare.

Prin aceasta, cerințele prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 apar ca îndeplinite, câtă vreme unitatea deținătoare a apreciat că cererea formulată prin notificare, nu este fondată.

Așa fiind, cum notificarea menționată a avut ca obiect acordarea de măsuri reparatorii constând în completarea în echivalent a despăgubirii de la valoarea actualizată cu indicele inflației până la valoarea corespunzătoare a imobilului instanța era necesar a se pronunța asupra fondului dreptului pretins astfel, drept care este invocat și prin acțiune.

Față de cele arătate, și în acest sens, recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, ocazie cu care, urmează a se pune în vedere reclamanților eventuala precizare a acțiunii introductive, care, adevărat, este formulată deficitar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul I.S.T.Î.S. București împotriva deciziei nr. 332 din 23.09.2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Casează decizia și sentința civilă nr. 485 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă, și trimite cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2003.