ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2003

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 2526/1999, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe

pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru a fi obligat să-i

lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 642 m.p. situată

în București.

Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 481

C. civ.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat

că, inițial imobilul, format din construcție și teren a aparținut lui M.E., iar

urmare decesului acesteia, imobilul a revenit autoarei sale M.S., în baza unui

partaj voluntar, autentificat.

S-a precizat faptul că în anul 1989,

imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 98/1989, iar clădirea

demolată.

S-a mai invederat că prin sentința

civilă nr. 225 din 29 ianuarie 1990 Judecătoria sector 3 București, a constatat

dreptul de proprietate a autoarei sale asupra imobilului aflat în litigiu,

hotărâre care a rămas definitivă.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 361 din 23 martie 2000 a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, a

formulat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 441 din 13 septembrie 2000,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat.

În termen legal, împotriva deciziei

de mai sus a declarat recurs reclamanta B.M., iar prin decizia Curții Supreme

de Justiție, secția civilă, nr. 2353 din 8 mai 2001 s-a admis recursul

reclamantei, s-a casat decizia nr. 441 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe. S-a reținut că, în speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin

stabilite.

Rejudecând cauza în apel, s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnice în raport de motivul de apel invocat de

reclamantă privind greșita reținere că terenul ar fi fost utilizat integral

potrivit scopului exproprierii și de dezlegările date prin considerentele

deciziei de casare.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 446 din 14 noiembrie 2002 a admis apelul declarat

de reclamanta B.M., a schimbat în tot sentința Tribunalului București, în

sensul că, a obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate și

posesie, terenul în suprafață de 410 m.p. situat în București, și identificat

prin raportul de expertiză tehnică topografică invocat în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs

Consiliul

General al Municipiului București

care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 din C.

proc. civ., cu motivarea că potrivit Decretului nr. 98/1989 terenul a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică și a fost folosit potrivit

scopului pentru care a fost trecut în proprietatea statului și potrivit

dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, terenul a fost folosit integral scopului exproprierii.

Pe parcursul procesului,

recurenta-reclamantă B.M. a depus la dosar titlul de proprietate emis de

Prefectura Municipiului București prin care, terenul situat la fosta adresă din

București  în suprafață de 430 m.p. se trece în proprietatea acesteia prin

Ordinul Prefecturii nr. 566 din 10 iulie 2003, conform art. 36 alin. (5) din

Legea nr. 18/1991 republicată privind fondul funciar.

Titlul eliberat cu nr. 12550/3 din 8

august 2003 este însoțit de procesul verbal de punere în posesie nr. 2255 din

27 august 2003 semnat de Primarul sectorului 3 E.P., asistat de un secretar și

un șef serviciu, ca predători și de B.A.M., ca primitor.

Față de cele de mai sus se impune

admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în fond respingerea

acțiunea reclamantei, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul

General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 446 din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința nr.

441 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și

pe fond, respinge acțiunea reclamantei B.M., ca rămasă fără obiect.       Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.