ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2004,
reclamantul P.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA București solicitând
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a
contractului de cesiune de creanță încheiat la 23 decembrie 2003 între pârâtă
și SC K.K.E.R. SA București.
Tribunalul București, secția
VI comercială, prin sentința comercială nr. 682 din 9 februarie 2005, a respins,
ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Respinge excepțiile lipsei
calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâta SC K.K.E.R.
SA București.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că, contractul de cesiune îndeplinește
condițiile de validitate sub aspectul valabilității obiectului conform art. 948
și 969 C. civ.
Apelul declarat de
reclamantul P.M.A. împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de
Curtea de Apel București, secția VI comercială, prin decizia comercială nr. 825
din 14 decembrie 2005, reținând în considerente că, contractul de cesiune
îndeplinește condițiile de validitate sub aspectul valabilității obiectului
potrivit art. 948, 969 C. civ., precum și al existenței și valabilității cauzei
conform art. 966 și 968 C. civ., astfel cum a reținut și instanța de fond.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamantul P.M.A.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că
instanța de apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile pentru
valabilitatea contractului de cesiune, interpretând greșit dispozițiile art. 1392
C. civ.
O altă critică se referă la
faptul că instanța de apel nu a reținut că fraudarea intereselor recurentului
constituie un temei al nulității actului juridic și că nu a examinat toate
motivele invocate în cererea de apel.
În consecință, fără a
preciza temeiul de drept, solicită admiterea recursului, așa cum a fost
formulat și motivat în scris.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la
dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic
dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică
și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Criticile formulate de
reclamant în calitate de debitor cedat, susținând că, în mod eronat, instanța
de apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile de valabilitate ale
contractului de cesiune prevăzut de art. 1392 C. civ., sunt neîntemeiate.
Instanța de apel a făcut o
interpretare judicioasă a prevederilor textului de lege suscitat (art. 1392 C.
civ.) și a prevederilor art. 4.8 din contractul de cesiune potrivit cărora cedentul
răspunde de existența actuală a creanței și accesoriilor sale, garantând
valabilitatea creanței cedate, neprezentând relevanță în cauză analizarea
caracterului litigios al creanței în raport de art. 45 C. com.
De asemenea, nici a doua
critică formulată nu este întemeiată, întrucât, așa cum corect a reținut
instanța de apel, fraudarea intereselor debitorului cedat nu poate fi reținută
drept cauză de nulitate absolută a contractului de cesiune de creanță, ci, doar
fraudarea legii poate constitui temei de nulitate ale actului juridic.
Neîntemeiată este și a treia
critică, instanța de apel a examinat toate argumentele invocate și a dat o
interpretare corectă motivelor de apel formulate de reclamantul apelant.
Pentru cele ce preced,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamant, menținând ca temeinică și legală decizia
atacată.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva deciziei nr. 825 din 14
decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 martie 2007.