ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2218/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin

sentința nr. 62 din 20 februarie 2007 a respins cererea formulată de reclamanta

SC A. SA cu sediul social în comuna Bontida județul Cluj în contradictoriu cu

pârâtele SC L.C.G. SRL și SC K.I. SRL, ambele cu sediul social în municipiul

Craiova județul Dolj.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta a solicitat constatarea

nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță încheiat între

cele două pârâte întrucât obiectul juridic, respectiv creanța de 2.371.920.325

lei nu exista la data încheierii contractului, reclamanta susținând că prin

mandat poștal on-line ar fi achitat suma de 203.172.000 lei.

De asemenea s-a invocat și nulitatea

absolută a aceluiași contract pentru cauză ilicită întrucât cedenta SC L.C.G.

SRL a cesionat o creanță neexistentă în scopul obținerii unor venituri

nejustificate și pentru a-i produce un prejudiciu.

În ceea ce privește plata efectuată

de reclamantă prin mandatul on-line a rezultat că este o plată valabilă

întrucât este efectuată de o persoană fizică, către o altă persoană fizică ce

are domiciliul într-o altă localitate diferită de localitatea unde, și are

sediul societatea comercială față de care reclamanta susține că a efectuat plata.

Această plată este contestată prin

întâmpinare de pârâtă iar reclamanta n-a făcut nici o dovadă că persoana care a

primit suma plătită prin mandat on-line a acționat în numele societății pârâte

și nici că această plată reprezintă o achitare parțială din creanța pe care

reclamanta recunoaște prin acțiune că pârâta SC L.C.G. SRL o avea împotriva sa.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 191 din 18 septembrie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta SC A. SA Bontida prin reprezentant legal F.L. împotriva sentinței nr. 62

din 20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, fiind

preluate în esență toate argumentele expuse de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs

reclamanta SC A. SA Bontida care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar admiterea recursului

modificarea în tot a deciziei criticate în sensul admiterii apelului și pe fond

admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

evocat că hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea și aplicarea

greșită a legii și susținerile potrivit cărora nu s-a făcut dovada cauzei

ilicite a ambelor părți a contractului de cesiune sunt eronate. De asemenea au

fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prin aceea că nu

a manifestat rol activ și mai mult trebuia pusă în discuția părților

completarea probatoriului prin proba cu martori și efectuarea unui raport de

expertiză contabilă.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul reclamantei SC A. SA Bontida pentru următoarele considerente.

Din verificarea documentației existente,

apare fără echivoc că la data de 1 august 2004 între pârâtele SC L.C. SRL în

calitatea de cedent și SC K.I. SRL în calitatea de cesionar a fost încheiat

contractul de cesiune de creanță vizând creanța de 2.371.920.325 lei. La art. 1

din contract s-a precizat că obiectul îl constituie cesionarea drepturilor

asupra creanței de 2.371.920.325 lei pe care cedentul o are împotriva

debitoarei SC A. SA conform facturilor fiscale enumerate.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor

art. 129 pct. 5 C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în

scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale, ei putând ordona

admiterea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc. De remarcat că, cererea reclamantei SC A. SA, din faza procesuală

a apelului, prin care s-a cerut administrarea probei cu martori și a unei

expertize contabile, justificat a fost respinsă, fiind apreciată ca nefiind

utilă cauzei.

Contractul de cesiune de creanță

încheiat de cele două pârâte, așa cum bine au argumentat atât instanța de fond

cât și cea de apel, nu este afectat de vreo clauză care să atragă nulitatea

absolută parțială, obiectul contractului existând la momentul încheierii lui,

fiind determinat și licit.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bontida împotriva

deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

A. SA Bontida împotriva deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 iunie 2008.