ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2218/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 62 din 20 februarie 2007 a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA cu sediul social în comuna Bontida județul Cluj în contradictoriu cu pârâtele SC L.C.G. SRL și SC K.I. SRL, ambele cu sediul social în municipiul Craiova județul Dolj. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de creanță încheiat între cele două pârâte întrucât obiectul juridic, respectiv creanța de 2.371.920.325 lei nu exista la data încheierii contractului, reclamanta susținând că prin mandat poștal on-line ar fi achitat suma de 203.172.000 lei.

De asemenea s-a invocat și nulitatea absolută a aceluiași contract pentru cauză ilicită întrucât cedenta SC L.C.G. SRL a cesionat o creanță neexistentă în scopul obținerii unor venituri nejustificate și pentru a-i produce un prejudiciu. În ceea ce privește plata efectuată de reclamantă prin mandatul on-line a rezultat că este o plată valabilă întrucât este efectuată de o persoană fizică, către o altă persoană fizică ce are domiciliul într-o altă localitate diferită de localitatea unde, și are sediul societatea comercială față de care reclamanta susține că a efectuat plata. Această plată este contestată prin întâmpinare de pârâtă iar reclamanta n-a făcut nici o dovadă că persoana care a primit suma plătită prin mandat on-line a acționat în numele societății pârâte și nici că această plată reprezintă o achitare parțială din creanța pe care reclamanta recunoaște prin acțiune că pârâta SC L.C.G.

SRL o avea împotriva sa. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 191 din 18 septembrie 2007 a respins apelul declarat de reclamanta SC A. SA Bontida prin reprezentant legal F.L. împotriva sentinței nr. 62 din 20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, fiind preluate în esență toate argumentele expuse de prima instanță. Împotriva deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC A. SA Bontida care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar admiterea recursului modificarea în tot a deciziei criticate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și susținerile potrivit cărora nu s-a făcut dovada cauzei ilicite a ambelor părți a contractului de cesiune sunt eronate. De asemenea au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., prin aceea că nu a manifestat rol activ și mai mult trebuia pusă în discuția părților completarea probatoriului prin proba cu martori și efectuarea unui raport de expertiză contabilă. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC A. SA Bontida pentru următoarele considerente.

Din verificarea documentației existente, apare fără echivoc că la data de 1 august 2004 între pârâtele SC L.C. SRL în calitatea de cedent și SC K.I. SRL în calitatea de cesionar a fost încheiat contractul de cesiune de creanță vizând creanța de 2.371.920.325 lei. La art. 1 din contract s-a precizat că obiectul îl constituie cesionarea drepturilor asupra creanței de 2.371.920.325 lei pe care cedentul o are împotriva debitoarei SC A. SA conform facturilor fiscale enumerate. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale, ei putând ordona admiterea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De remarcat că, cererea reclamantei SC A. SA, din faza procesuală a apelului, prin care s-a cerut administrarea probei cu martori și a unei expertize contabile, justificat a fost respinsă, fiind apreciată ca nefiind utilă cauzei. Contractul de cesiune de creanță încheiat de cele două pârâte, așa cum bine au argumentat atât instanța de fond cât și cea de apel, nu este afectat de vreo clauză care să atragă nulitatea absolută parțială, obiectul contractului existând la momentul încheierii lui, fiind determinat și licit. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bontida împotriva deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bontida împotriva deciziei nr. 191 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 iunie 2008.