ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3795/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3795/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Craiova, prin

sentința civilă nr. 3501 din 4 mai 2006, a declinat competența de soluționare a

acțiunii civile, având ca obiect acțiunea în constatare formulată de reclamanta

SC M. SA Craiova în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL Craiova, în favoarea Tribunalului

Dolj, secția comercială.

Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3364 din 20

iunie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC M. SA Craiova față

de pârâta SC C.C. SRL Craiova prin care a solicitat să se constate că a operat

compensația datoriilor reciproce între cele două societăți comerciale, până la

concurența sumei de 277.251.354 lei, în temeiul art. 1144 C. civ., avându-se în

vedere că reclamanta îi datorează pârâtei suma de 277.251.354 lei în temeiul

deciziei nr. 1768/2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, iar pârâta

îi datorează reclamantei suma de 2.661.399.590 ROL conform sentinței civile nr.

16284/1997 a Judecătoriei Craiova, nr. 1020/2000 și nr. 1255/2004 ale Tribunalului

Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.

Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ, a reținut că atât reclamanta cât și

pârâta au cerut executarea silită a creanțelor lor, conform dosarelor de

executare nr. 91/E/2004 – B.T.N.T., nr. 71/E/2003 și nr. 293/E/2004 B.B. M.F.,

că a fost împiedicată compensația legală a creanțelor prin voința părților și

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile compensației judiciare.

Curtea de Apel Craiova,

secția comercială, prin decizia nr. 8 din 16 ianuarie 2007, a admis apelul

declarat de reclamanta SC M. SA Craiova împotriva sentinței civile nr. 3364 din

20 iunie 2006 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios

administrativ pe care a anulat-o și a trimis cauza spre soluționare

Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că întrucât creanțele a căror compensare se

solicită provin din titluri executorii, respectiv din hotărâri judecătorești

irevocabile, numai în cadrul unei contestații la executare se poate analiza

eventuala stingere a obligațiilor reciproce sau compensarea acestora, situație

față de care potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,

competența materială în primă instanță aparține Judecătoriei Craiova.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta SC M. SA Craiova a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

În criticile formulate

recurenta reclamantă susține, în esență, că greșit Curtea de Apel Craiova a

stabilit natura juridică a acțiunii sale ca având caracterul unei contestații

la executare și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță

Judecătoriei Craiova, față de precizarea naturii acțiunii sale făcută la 5

decembrie 2006, prin care a solicitat să se constate că între datoriile

reciproce ale celor două societăți comerciale, care sunt certe, lichide și exigibile

a operat de drept compensația în temeiul art. 111 C. proc. civ. și art. 1143 –

art. 1145 C. civ.

Recurenta reclamantă SC M.

SA Craiova mai susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii,

în raport de temeiul juridic invocat în susținerea acțiunii sale și

probatoriile administrate în cauză, soluționând apelul în baza unei excepții de

procedură, necompetența materială a Tribunalului Dolj, secția comercială și

calificarea acțiunii ca o contestație la executare, când de fapt a formulat o

acțiune în constatare.

Recursul reclamantei este

fondat pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat că, creanțele a

căror compensare se solicită ce provin din titluri executorii, respectiv

hotărârile judecătorești irevocabile menționate, se pot analiza numai în cadrul

unei contestații la executare.

Reclamanta SC M. SA Craiova,

prin acțiunea formulată a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ. și art. 1143 – art. 1145 C. civ., să se constate că între datoriile

reciproce dintre SC M. SA Craiova și SC C.C. SRL, a operat de drept compensația

și că obligațiile reciproce de plată s-au stins până la concurența sumei de

277.251.354 lei ROL, pentru imposibilitatea reală existentă, suspendarea

executării silite a dosarelor menționate.

Ori față de această

situație, se constată că greșit a apreciat Curtea de Apel Craiova că acțiunea

promovată de reclamantă are caracterul unei contestații la executare și că

potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., competența aparține

Judecătoriei Craiova.

Fiind sesizată ca instanță

de control judiciar, soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova trebuia să

reflecte întocmai faptul că s-a declanșat o cale de atac devolutivă care avea

scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în privința administrării

probelor, dar și în limita aspectelor criticate și judecate de instanța de fond

a cărei hotărâre se atacă.

Potrivit art. 129 alin. (4)

și (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele

legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în

cunoașterea faptelor, să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și

intereselor lor, fiind totodată obligată să hotărască asupra celor ce formează

obiectul pricinii deduse judecății.

Așa fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează să

fie admis și întrucât instanța de apel a soluționat cauza prin aplicarea

greșită a legii, decizia recurată urmează să fie desființată și trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia judecării

apelului, instanța urmează să răspundă criticilor formulate cu privire la

situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea

pretențiilor și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe

care le consideră necesare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SA Craiova împotriva deciziei nr. 8 din 16 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială pe care o desființează și trimite

cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2007.