ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 7026/63 din 25 martie 2008 reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova a chemat în judecată pe pârâta L.S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2808 din 21 decembrie 1998 și să dispună repunerea părților în situația anterioară. În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 21 decembrie 1998 între SC C.P. SRL Craiova și pârâtă a fost încheiat, în formă autentică, un contract de vânzare cumpărare privind imobilul situat în Craiova Tarlaua 66, Parcela 4, compus din construcții și dependințe cu destinații de locuințe, ridicate pe un teren intravilan, suprafață de 5000 mp.

Reclamantul a mai arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 962, art. 966, art. 967, art. 968 și art. 1303 C. civ., în sensul că respectivul contract nu a avut la bază un preț serios și că îi lipsește o cauză licită. Totodată, pe rolul Judecătoriei Craiova a fost înregistrată la data de 27 martie 2008 aceeași cerere formându-se dosarul nr. 7233/215/2008. Prin sentința nr. 6676 din 30 aprilie 2008 a Judecătoriei Craiova s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, sub nr. 9210/63/2008 iar prin încheierea de ședință din 24 iunie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr. 9210/63/2008 la dosarul nr. 7026/63/2008.

Prin sentința nr. 101 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prețul din contractul de vânzare cumpărare a fost de 100.000.000 lei, însă la acest contract mai există o anexă, respectiv procesul verbal din 21 decembrie 1998, din care rezultă că societatea vânzătoare a împrumutat suma de 18.000 dolari SUA de la pârâtă pentru o perioadă de 8 luni, stabilindu-se că dacă până la data de 21 septembrie 1999 vânzătoarea nu va restitui suma împrumutată, se va considera că respectivul contract de vânzare cumpărare intră în vigoare. S-a mai reținut de către prima instanță că, potrivit art. 1303 C. civ., prețul este serios chiar dacă există o diferență între valoarea reală a imobilului și prețul vânzării, însă la întocmirea unui astfel de contract părțile sunt libere să determine prețul sub sau peste valoarea lucrului.

În ce privește cauza ilicită s-a apreciat că deși reclamanta a invocat-o, nu a reușit să facă dovada celor invocate, sub acest aspect. Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova. Prin decizia nr. 135 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată sentința nr. 101/2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, în sensul că a fost admisă acțiunea constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2808 din 21 decembrie 1998 la BNP C.E.; totodată s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, imobilul respectiv revenind în proprietatea reclamantei apelante SC C.P.

SRL Craiova, care va trebui să restituie intimatei pârâte prețul de 10.000 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că scopul urmărit la încheierea respectivului contract de vânzare cumpărare nu l-a constituit efectuarea prestațiilor reciproce și anume, înstrăinarea imobilului și plata prețului, intenția reală a părților fiind de a împrumuta suma de 18.000 dolari SUA. Acest fapt a fost considerat de către instanța de apel ca fiind o cauză imorală, intimata pârâtă profitând de starea de constrângerea în care s-a aflat apelanta reclamantă, obținând în schimbul sumei împrumutate imobilul din litigiu. S-a apreciat că, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 966-968 C. civ., contractul fiind, astfel, nul absolut, nu se mai impune a fi analizată și critica privitoare la prețul neserios.

Drept consecință, instanța de apel a dispus și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea reclamantei de a restitui pârâtei suma de 10.000 lei (Ron). Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă L.S. aducându-i următoarele critici: 1. În cauză se pune problema stabilirii instanței competente în soluționarea cererii, în condițiile în care reclamanta se află în procedura insolvenței și a formulat deja o cerere de constatare a nulității absolute a aceluiași contract, cererea fiindu-i respinsă în mod irevocabil, în cadrul dosarului de insolvență nr. 30/F/2000 al Tribunalului Dolj.

2. În cauză există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentința nr. 1302 din 31 martie 2005 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acțiunea aceluiași reclamant, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2808 din 21 decembrie 1998, încheiat la BNP C.E., pe motiv de lipsă a cauzei actului juridic, sentința respectivă rămânând irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei. 3. Decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși instanța de apel apreciază că valoarea imobilului este vădit superioară împrumutului de 18.000 dolari SUA, acest fapt constituind o cauză imorală, mai departe apreciază că este inutilă analizarea motivului referitor la prețul neserios.

Mai mult, reclamanta nici nu a invocat ca motiv de nulitate absolută existența cauzei imorale relativ la preț, susținând doar că acesta este neserios. 4. Instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a solicitat anularea contractului, iar prin dispozitiv, instanța de apel a constatat nulitatea absolută a acestuia. Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. La data de 4 februarie 2010, prin încheiere a fost dispusă suspendarea executării silite a deciziei nr. 135 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

1. Într-adevăr, atât prima instanță cât și instanța de apel trebuia să-și pună problema dacă sunt competente sau nu să soluționeze o astfel de cerere, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de lichidatorul judiciar al SC C.P. SRL Craiova, iar acesta, în calitatea respectivă, nu putea să formuleze o astfel de cerere decât în cadrul dosarului de insolvență, având drept temei dispozițiile privitoare la încheierea de către debitorul aflat în insolvență, a unor acte sau contracte frauduloase, în perioada de dinaintea deschiderii procedurii. De altfel lichidatorul a și făcut acest lucru, iar prin sentința nr. 732 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 30/F/2000 (fila 44 dosar recurs) a respins cererea aceluiași lichidator judiciar, această sentință rămânând irevocabilă prin decizia nr. 1442 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, (fila 40 dosar recurs).

Instanța de apel trebuia să-și pună problema efectului acestei hotărâri, relativ la puterea de lucru judecat, fiind inacceptabil faptul ca, pe baza aceleiași stări de fapt, să se pronunțe hotărâri judecătorești contradictorii. 2. Și cea de-a doua critică este fondată, deoarece prin sentința nr. 1302 din 31 martie 2005 a Tribunalului Dolj, secția comercială, (fila 26 dosar fond), a fost respinsă aceeași cerere, de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2808 din 21 noiembrie 1998 de BNP C.E., formulată de reclamantă, prin lichidator judiciar P.E., această sentință rămânând irevocabilă prin decizia nr. 1717 din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Chiar dacă s-ar accepta ideea că nu există autoritate de lucru judecat, așa după cum a reținut prima instanță prin încheierea din 27 mai 2008 (aspect necontestat de recurentă în calea de atac a apelului ), trebuie să se țină totuși cont de efectul de putere de lucru judecat a acestei hotărâri rămase irevocabile, care nu poate rămâne fără consecințe în planul raporturilor dintre părțile respective, mai ales că în toate acțiunile a fost invocată aceeași stare de fapt, numai încadrarea motivului de nulitate absolută fiind alta și anume: lipsa cauzei, cauză ilicită, contract simulat, preț neserios.

3. Este adevărată și susținerea recurentei cu privire la faptul că în considerentele deciziei recurate există motive contradictorii, deoarece pe de o parte, este considerată ca o cauză imorală diferența dintre valoarea reală a imobilului și prețul plătit, în care instanța de apel a considerat că se include și suma de 18.000 dolari SUA, iar pe de altă parte a considerat că nu mai este necesar a se analiza motivul relativ la prețul neserios, deși acesta avea în vedere tocmai diferența dintre prețul real al imobilului și prețul plătit de cumpărătoare.

Motivarea instanței de apel mai este contradictorie și sub următorul aspect: deși se reține că prețul plătit este compus din suma de 100.000.000 lei (Rol) plus suma de 18.000 dolari SUA – preț considerat „imoral” în raport de valoarea reală a imobilului, atunci când dispune repunerea părților în situația anterioară, obligă pe vânzător (reclamant) să restituie pârâtei recurente doar suma de 10.000 lei (Ron), deși reținuse că prețul plătit fusese de 10.000 lei (Ron) plus 18.000 dolari SUA. 4. Cel de-al patrulea motiv de recurs nu poate fi reținut, deoarece prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a respectivului contract de vânzare cumpărare. Deși recurenta a invocat ca temei legal al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 6-7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că primele două critici se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., relativ la puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul ca nefondat, dar cu motivarea arătată în cele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta L.S. împotriva deciziei nr. 135 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția omercială. Modifică decizia recurată și respinge apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Craiova prin lichidator S.P.B.V.C. I.P.U.R.L. Craiova împotriva sentinței nr. 101 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2010.