ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2407 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială în dosarul nr. 7659/63/2008, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova împotriva pârâtelor SC R.M. SA Craiova și SC B.O. SA Craiova. S-a reținut că, încheierea unui contract de schimb, având ca obiect lucrul altuia, ca și vânzarea - cumpărarea lucrului altuia, în cunoștință de cauză are o cauză ilicită și, deci, este, nulă absolut, în baza art. 984 C. civ., însă, conform prevederilor art. 967 C. civ., cauza fiind prezumată licită, incumbă celui care invocă existența unei cauze nelicite - prohibită de legi sau contra bunelor moravuri și ordinii publice - să administreze proba pentru a răsturna prezumția.

Prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat din 15 mai 2000, reclamantul a făcut dovada achiziționării de la SC S. SA devenită SC R.M. SA a terenului în suprafață de 650,87 mp, cu imobilele situate pe acesta din Craiova, ulterior intabulând dreptul de proprietate, însă prin probele administrate în cauză, acesta nu a făcut dovada că pârâții au încheiat contractul de schimb, în cunoștință de cauză, știind că o parte din imobilele ce au făcut obiectul schimbului, sunt proprietatea reclamantei. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC C.C. SA Craiova criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 165 din 7 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța, astfel, a reținut, contrar situației de fapt reținută de prima instanță, că ambii copermutanți au cunoscut la momentul încheierii convenției că o parte din imobile au fost înstrăinate către reclamantă, dar dreptul acesteia era contestat, intimata- pârâtă SC B.O. SA acceptând să primească în schimb de la intimata- pârâtă SC R.M. SA Craiova o parte din imobilele ce făceau obiectul unei judecăți. Aceasta a intervenit în proces făcând toate apărările găsite de cuviință, însă acțiunea pornită și continuată de SC R.M. SA de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare al apelantei - reclamante, s-a respins irevocabil. Problema, în cauză, este aceea dacă, în aceste circumstanțe, scopul părților la încheierea contractului de schimb, a fost ilicit.

Vânzarea dreptului litigios este o manifestare a principiului libertății contractuale, operațiune juridică permisă de lege. Potrivit art. 1403 C. civ., un drept este litigios când este supus unei contestații judiciare. În cazul în care înainte de finalizarea procesului, titularul dreptului litigios îl înstrăinează, vânzarea are caracter aleatoriu, vânzătorul negarantând existența dreptului, ceea ce s-a întâmplat și în speță, demersul judiciar al pârâtelor, fiind fără câștig pentru acestea. S-a concluzionat, astfel, că actul juridic ce are ca obiect și imobilele înstrăinate anterior apelantei - reclamante, nu este lovit de nulitate, deși părțile cunoșteau acest aspect, deoarece dreptul apelantei era la acel moment contestat în justiție, iar părțile au înțeles să vândă, respectiv să cumpere și dreptul litigios, operațiune valabilă cu excepția cazurilor anume reglementate când dreptul litigios nu se poate înstrăina, ceea ce nu este cazul, în speță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, în termenul legal, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca motiv de recurs și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea apelului cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe și a admiterii acțiunii. A susținut, în esență, că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, prevăzute de art. 948, art. 966 și art. 968 C. civ.

și ale Protocolului nr. 1 C.E.DO., deoarece sintagma, „în cunoștință de cauză” are înțelesul că părțile au cunoscut la momentul încheierii convenției că bunul este proprietatea altei persoane, ceea ce dovedește intenția de a produce o pagubă adevăratului proprietar, fondată pe cauză ilicită, prin contract procedându-se nu numai la vânzarea drepturilor litigioase, ci și la transferarea dreptului de proprietate ca efect juridic al schimbului de imobile și la intabularea acestora, pe numele intimatei- pârâte. Este de principiu că nu poate fi bună-credință acolo unde există culpă. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o vânzare cu caracter aleatoriu, fără garantarea existenței dreptului de proprietate așa cum a reținut instanța de apel, deoarece indiferent de rezultatul demersului juridic din dosarul nr. 3029/com/2001, dreptul de proprietate al intimatei- pârâte SC B.O.

SA continuă să existe și este evident că intimatele- pârâte nu au avut decât un scop cu ocazia încheierii contractului de schimb acela de a o păgubi pe recurenta- reclamantă, ca adevărat proprietar al bunurilor ce au făcut obiectul contractului. Intimata- pârâtă SC B.O. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, pentru argumentele de fapt și de drept invocate la fond și în apel. Analizând recursul se găsește fondat. Instanța de apel a reținut ca situație de fapt, contrar celei reținute de prima instanță, împrejurarea că intimatele- pârâte au fost în cunoștință de cauză la momentul încheierii contractului cu privire la faptul că cele două bunuri imobile, identificate în actul juridic contestat, au făcut anterior și obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între recurenta- reclamantă și pârâta- intimată SC S. SA devenită SC R.M.

SA, dar a concluzionat că această împrejurare nu este de natură a afecta contractul de o cauză ilicită, prin reținerea relei – credințe și a fraudei în dauna adevăratului proprietar, atât timp cât s-a convenit asupra vânzării drepturilor litigioase în legătură cu aceste imobile, ce făceau la acel moment obiectul dosarului nr. 3029/com/2001, având ca părți pe recurenta- reclamantă și intimata- pârâtă SC R.M. SA (fostă SC S. SA), tranzacție valabilă potrivit legii.

Observând însă obiectul raportului juridic, se constată că privește un contract de schimb, astfel încât greșit s-a dat eficiență juridică așa-zisului retract litigios, din perspectiva analizei bunei-credințe a părților la momentul încheierii contractului defăimat, atât timp cât, prin definiție, în cazul retractului litigios părțile urmăresc un profit, transmisiunea dreptului litigios având loc printr-o cesiune cu titlu oneros, care în cauză nu există, părțile procedând la un schimb de imobile și nu la o vânzare – cumpărare, încât nu se poate vorbi despre rezoluțiunea cesiunii, față de caracterul aleatoriu al convenției și desființarea retroactivă a dreptului cesionarului, în speță a dreptului de proprietate al SC B.O.

SA Craiova, așa cum a reținut instanța de apel, în reținerea bunei-credințe a intimatelor- pârâte. Or, pentru a reține buna-credință a părților, instanța trebuia să verifice dacă retractul litigios putea fi exercitat ceea ce nu a făcut decât din perspectiva dispozițiilor art. 1403, art. 1404 C. civ., nu și a dispozițiilor art. 1402 C. civ., privitor la existența unui drept litigios „vândut”. Este evident, că părțile au cunoscut această situație la momentul încheierii contractului de schimb, anume că retractul litigios nu ar fi putut oricum opera, recurenta- reclamantă – ca debitor cedat neavând ce oferi în schimb intimatei- pârâte SC B.O. SA Craiova - ca cesionar, pentru păstrarea bunurilor sale.

Așa fiind, rezultă că părțile au acționat cu rea-credință, contractul fiind lovit de nulitate absolută, față de prevederile art. 948, art. 966 și art. 968 C. civ., situație în care în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea modificată în sensul admiterii apelului și a schimbării sentinței, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Văzând și art. 274 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.C. SA Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 165 din 7 iulie 2009, pe care o modifică în sensul că admite apelul formulat de reclamantă, împotriva sentinței Tribunalului Dolj nr. 2407 din 23 septembrie 2008 pe care o schimbă, în tot, și în consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtele SC R.M. SA Craiova și SC B.O. SA Craiova, constată nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat din 3 septembrie 2004 de B.N.P. T.M.D. Rectifică C.F., referitor la imobil, în sensul că dispune radierea acestui imobil din Cartea Funciară. Obligă intimatele - pârâte să plătească recurentei - reclamante suma de 4.393,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.