ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2407 din 23 septembrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția comercială în dosarul nr. 7659/63/2008, s-a

respins cererea formulată de reclamanta SC C.C. SA Craiova împotriva

pârâtelor SC R.M. SA Craiova și SC B.O. SA Craiova.

S-a reținut că, încheierea

unui contract de schimb, având ca obiect lucrul altuia, ca și vânzarea -

cumpărarea lucrului altuia, în cunoștință de cauză are

o cauză ilicită și, deci, este, nulă absolut, în baza art. 984

C. civ., însă, conform prevederilor art. 967 C. civ., cauza fiind

prezumată licită, incumbă celui care invocă existența

unei cauze nelicite - prohibită de legi sau contra bunelor moravuri

și ordinii publice - să administreze proba pentru a răsturna

prezumția.

Prin contractul de vânzare – cumpărare,

autentificat din 15 mai 2000, reclamantul a făcut dovada

achiziționării de la SC S. SA devenită SC R.M. SA a terenului în

suprafață de 650,87 mp, cu imobilele situate pe acesta din Craiova,

ulterior intabulând dreptul de proprietate, însă prin probele administrate

în cauză, acesta nu a făcut dovada că pârâții au încheiat

contractul de schimb, în cunoștință de cauză, știind

că o parte din imobilele ce au făcut obiectul schimbului, sunt

proprietatea reclamantei.

Împotriva sentinței a declarat

apel reclamanta SC C.C. SA Craiova criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 165 din 7 iulie

2009, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța, astfel, a

reținut, contrar situației de fapt reținută de prima

instanță, că ambii copermutanți au cunoscut la momentul

încheierii convenției că o parte din imobile au fost înstrăinate

către reclamantă, dar dreptul acesteia era contestat, intimata-

pârâtă SC B.O. SA acceptând să primească în schimb de la

intimata- pârâtă SC R.M. SA Craiova o parte din imobilele ce făceau

obiectul unei judecăți.

Aceasta a intervenit în proces

făcând toate apărările găsite de cuviință,

însă acțiunea pornită și continuată de SC R.M. SA de

constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare al

apelantei - reclamante, s-a respins irevocabil.

Problema, în cauză, este aceea

dacă, în aceste circumstanțe, scopul părților la încheierea

contractului de schimb, a fost ilicit.

Vânzarea dreptului litigios este o

manifestare a principiului libertății contractuale, operațiune

juridică permisă de lege.

Potrivit art. 1403 C. civ., un drept

este litigios când este supus unei contestații judiciare. În cazul în care

înainte de finalizarea procesului, titularul dreptului litigios îl

înstrăinează, vânzarea are caracter aleatoriu, vânzătorul negarantând

existența dreptului, ceea ce s-a întâmplat și în speță,

demersul judiciar al pârâtelor, fiind fără câștig pentru

acestea.

S-a concluzionat, astfel, că

actul juridic ce are ca obiect și imobilele înstrăinate anterior

apelantei - reclamante, nu este lovit de nulitate, deși părțile

cunoșteau acest aspect, deoarece dreptul apelantei era la acel moment

contestat în justiție, iar părțile au înțeles să

vândă, respectiv să cumpere și dreptul litigios, operațiune

valabilă cu excepția cazurilor anume reglementate când dreptul

litigios nu se poate înstrăina, ceea ce nu este cazul, în speță.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamanta, în termenul legal, invocând art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., ca motiv de recurs și a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei și admiterea apelului cu consecința

schimbării hotărârii primei instanțe și a admiterii

acțiunii.

A susținut, în

esență, că hotărârea instanței de apel este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor legale incidente, prevăzute de art. 948, art. 966

și art. 968 C. civ. și ale Protocolului nr. 1 C.E.DO., deoarece

sintagma, „în cunoștință de cauză” are înțelesul

că părțile au cunoscut la momentul încheierii convenției

că bunul este proprietatea altei persoane, ceea ce dovedește

intenția de a produce o pagubă adevăratului proprietar,

fondată pe cauză ilicită, prin contract procedându-se nu numai

la vânzarea drepturilor litigioase, ci și la transferarea dreptului de proprietate

ca efect juridic al schimbului de imobile și la intabularea acestora, pe

numele intimatei- pârâte.

Este de principiu că nu poate

fi bună-credință acolo unde există culpă.

Prin urmare, nu se poate vorbi

despre o vânzare cu caracter aleatoriu, fără garantarea

existenței dreptului de proprietate așa cum a reținut

instanța de apel, deoarece indiferent de rezultatul demersului juridic din

dosarul nr. 3029/com/2001, dreptul de proprietate al intimatei- pârâte SC B.O.

SA continuă să existe și este evident că intimatele- pârâte

nu au avut decât un scop cu ocazia încheierii contractului de schimb acela de a

o păgubi pe recurenta- reclamantă, ca adevărat proprietar al

bunurilor ce au făcut obiectul contractului.

Intimata- pârâtă SC B.O. SA a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, pentru argumentele de

fapt și de drept invocate la fond și în apel.

Analizând recursul se

găsește fondat.

Instanța de apel a reținut

ca situație de fapt, contrar celei reținute de prima

instanță, împrejurarea că intimatele- pârâte au fost în

cunoștință de cauză la momentul încheierii contractului cu

privire la faptul că cele două bunuri imobile, identificate în actul

juridic contestat, au făcut anterior și obiectul contractului de

vânzare - cumpărare încheiat între recurenta- reclamantă și

pârâta- intimată SC S. SA devenită SC R.M. SA, dar a concluzionat

că această împrejurare nu este de natură a afecta contractul de

o cauză ilicită, prin reținerea relei – credințe și a

fraudei în dauna adevăratului proprietar, atât timp cât s-a convenit asupra

vânzării drepturilor litigioase în legătură cu aceste imobile,

ce făceau la acel moment obiectul dosarului nr. 3029/com/2001, având ca

părți pe recurenta- reclamantă și intimata- pârâtă SC

R.M. SA (fostă SC S. SA), tranzacție valabilă potrivit legii.

Observând însă obiectul

raportului juridic, se constată că privește un contract de

schimb, astfel încât greșit s-a dat eficiență juridică

așa-zisului retract litigios, din perspectiva analizei bunei-credințe

a părților la momentul încheierii contractului defăimat, atât

timp cât, prin definiție, în cazul retractului litigios părțile

urmăresc un profit, transmisiunea dreptului litigios având loc printr-o

cesiune cu titlu oneros, care în cauză nu există, părțile

procedând la un schimb de imobile și nu la o vânzare – cumpărare,

încât nu se poate vorbi despre rezoluțiunea cesiunii, față de

caracterul aleatoriu al convenției și desființarea

retroactivă a dreptului cesionarului, în speță a dreptului de

proprietate al SC B.O. SA Craiova, așa cum a reținut instanța de

apel, în reținerea bunei-credințe a intimatelor- pârâte.

Or, pentru a reține

buna-credință a părților, instanța trebuia să

verifice dacă retractul litigios putea fi exercitat ceea ce nu a

făcut decât din perspectiva dispozițiilor art. 1403, art. 1404 C.

civ., nu și a dispozițiilor art. 1402 C. civ., privitor la

existența unui drept litigios „vândut”. Este evident, că

părțile au cunoscut această situație la momentul încheierii

contractului de schimb, anume că retractul litigios nu ar fi putut oricum

opera, recurenta- reclamantă – ca debitor cedat neavând ce oferi în schimb

intimatei- pârâte SC B.O. SA Craiova - ca cesionar, pentru păstrarea

bunurilor sale.

Așa fiind, rezultă că

părțile au acționat cu rea-credință, contractul fiind

lovit de nulitate absolută, față de prevederile art. 948, art. 966

și art. 968 C. civ., situație în care în baza art. 312 alin. (2) C.

proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis

și hotărârea modificată în sensul admiterii apelului și a

schimbării sentinței, cu consecința admiterii acțiunii,

astfel cum a fost formulată.

Văzând și art. 274 C.

proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.C. SA Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr.

165 din 7 iulie 2009, pe care o modifică în sensul că admite apelul

formulat de reclamantă, împotriva sentinței Tribunalului Dolj nr. 2407

din 23 septembrie 2008 pe care o schimbă, în tot, și în

consecință, admite acțiunea formulată de reclamanta SC C.C.

SA Craiova, în contradictoriu cu pârâtele SC R.M. SA Craiova și SC B.O. SA

Craiova, constată nulitatea absolută a contractului de schimb

autentificat din 3 septembrie 2004 de B.N.P. T.M.D.

Rectifică C.F., referitor la

imobil, în sensul că dispune radierea acestui imobil din Cartea

Funciară.

Obligă intimatele - pârâte

să plătească recurentei - reclamante suma de 4.393,90 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 martie 2010.