ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.04.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2011

HOTĂRÂRE
18.04.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 1064, pronunțată la data de 20 mai 2010, în dosarul nr. 478/63/2010,

Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta N.M.

împotriva pârâților SC S. SA - prin lichidator judiciar N.S.P.R.L., M.L. și SC

A.Y.T. SA Plopșor - prin lichidator judiciar O.C.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond,

analizând probele, a constatat că schimbul de teren ce a format obiectul

contractului de schimb autentificat sub nr. 2417 din 27 ianuarie 1994 de

Notariatul de Stat Dolj, a fost avizat de Ministerul Agriculturii și

Alimentației prin Ordinul 8 din 23 ianuarie 1992, în baza documentației

prezentate, acordul părților interesate și a organelor ierarhic superioare, iar

acest ordin, coroborat cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991, dovedesc

dreptul de proprietate al SC S. SA asupra terenului ce a făcut obiectul

schimbului la data respectivă.

Mai mult, instanța a reținut că din

economia textului art. 51 din Legea 18/1991, în vigoare la data încheierii

contractului de schimb, rezultă că nu era necesar ca terenurile să fie

proprietatea societății comerciale, fiind suficient să fie în administrarea

societății.

În ceea ce privește motivul de nulitate constând în

cauza falsă, întrucât s-a contractat cu privire la bunuri ce nu au intrat în

patrimoniul fostului I.A.S. (actual SC S. SA), instanța a apreciat că este

neîntemeiată, pentru aceleași considerente expuse mai sus.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel, în termen, reclamanta N.M., la data de 28 iunie 2010, motivele de apel fiind

depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 192, pronunțată la data de 5 octombrie 2010, a

respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta N.M. împotriva sentinței

nr. 1064 din 20 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în

dosarul nr. 478/63/2010, în contradictoriu cu intimatul-pârât M.L. și

intimatele-pârâte SC S. SA - reprezentată prin lichidator N.S.P.R.L. Craiova și

SC A.Y.T. SA Plopșor - reprezentată prin lichidator O.C., societăți în prezent

radiate din registrul comerțului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, că soluția apelată este întemeiată pe o

amplă analiză a situației de fapt, corect stabilită de instanță, și nu preluată

dintr-o altă hotărâre, așa cum susține apelanta; soluția este motivată,

reținându-se corect cerința ca cei doi coschimbași - persoane juridice

implicați în schimb să fi avut terenurile în administrare la data înființării și

nerăsturnarea prezumției bunei-credințe.

Dreptul de

proprietate al

SC

asupra terenurilor pe care le-a avut în administrare

I.A.S.-ul din care a luat ființă a fost dobândit în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Temeiul nulității invocat îl

constituie lipsa obiectului actului juridic, precum și cauza nelicită.

Obiectul actului de schimb a cărui

nulitate parțială se solicită în prezenta cauză îl constituie o suprafață de

teren, de 10 ha, identificată exact în sistemul cadastral și în actul juridic

se schimb. Deci, obiectul există și este licit. Pe de altă parte, la data

încheierii actului, bunul era în circuitul civil și deci era posibilă

exercitarea dreptului de dispoziție asupra lui. Existența și licietatea bunului

este independentă de împrejurarea că cel ce a dispus de bun este sau nu

proprietar al său. Existența presupune existența fizică și nu existența bunului

în proprietatea celui ce dispune de bun.

În ipoteza dată, cele două societăți

comerciale implicate în schimb (foste întreprinderi agricole de stat ce aveau

în administrare terenuri proprietatea statului) aveau credința că bunurile erau

proprietatea lor pentru că le aveau în administrare, considerându-le

proprietatea statului.

S-a depus dovada

în cauză, cu registrul cadastral, că

avea în patrimoniu terenul la

momentul schimbului. Coschimbașul a avut credința că face un act de dispoziție

cu privire la un bun din patrimoniul său. Prezumția de bună-credință la

încheierea actului nu a fost deci răsturnată, reaua-credință a

și cu atât mai mult a celorlalte părți implicate în schimb,

nefiind dovedită de către reclamantă, căreia îi incumba sarcina probei

susținerilor sale. Deci, cauza actului juridic este licită și morală,

neexistând motiv de nulitate a actului juridic de schimb.

Motivul de apel invocat cu ocazia

cuvântului pe fond, referitor la încălcarea prevederilor art. 1308 C. civ., a

fost apreciat, de asemenea, drept nefondat. Prevederile art. 1308 nu au

incidență în speță și nu există nici o interdicție de încheiere a actului de

schimb dacă inițiativa vine de la o anumită persoană.

Totodată,

instanța de apel a apreciat că la momentul actual nici nu mai este posibilă

constatarea nulității actului deoarece nu mai este posibilă repunerea în

situația anterioară. Cele două societăți implicate în schimb, rezultate prin

reorganizarea fostelor I.A.S.- uri au fost radiate încă din anul 2007, ca

urmare a lichidării patrimoniului lor în procedura falimentului.

Susținerea că nu prezintă relevanță

că societățile implicate în schimb sunt radiate, întrucât reclamanta are de

unde să primească terenul, de asemenea, nu a fost primită. Reclamanta nu este

parte în contractul de schimb pentru ca repunerea în situația anterioară să

opereze față de aceasta. De altfel, reclamanta nici măcar nu are reconstituit

dreptul de proprietate asupra terenului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen, reclamanta N.M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei, în sensul admiterii apelului, modificarea sentinței nr. 1064 din 20

mai 2010 a Tribunalului Dolj și, în fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost

formulată.

În recursul său, întemeiat în drept pe

prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta- reclamantă N.M.

a invocat că hotărârea conține motive contradictorii și este nelegală,

deoarece:

- SC S. SA Craiova nu putea dispune cu privire

la terenul proprietatea autorului său, neexistând dovada preluării legale în

proprietate;

- actul de schimb nu a avut la bază acordul

adunării generale a acționarilor, materializat într-un proces-verbal astfel cum

cere Ministerul Agriculturii prin adresa nr. 350/2002;

- actul de schimb a fost încheiat cu nesocotirea

art. 1308 alin. (3) C. civ., astfel că nu se poate reține excepția bunei-credințe;

- cu privire la pretinsul drept de

proprietate dobândit în baza art. 20 din

Legea nr. 15/1990,

instanța de apel a făcut aprecieri fără a exista dovezi în sensul că terenul

s-a aflat în proprietatea

SC S. SA, deoarece adresele nr. 2238/1997 și

nr. 782/1998, ignorate, contrazic această concluzie, rezultând că regimul

juridic era acela de proprietate cooperatistă și nu de stat.

A mai arătat că dreptul său de proprietate nu a

putut fi recunoscut în întregime din cauza contractului de schimb, astfel că

are interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității contractului.

Intimatul-pârât M.L. a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se găsește nefondat.

În privința motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a precizat care sunt

considerentele contradictorii, iar din verificarea hotărârii rezultă că acestea

sunt concordante și justifică dispozitivul hotărârii, astfel că acest motiv nu

poate fi reținut pentru reformarea hotărârii.

În privința motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., se constată în primul rând că instanța de apel a

făcut o analiză temeinică a legalității hotărârii primei instanțe în limitele

învestirii acesteia, în apel neputându-se extinde cadrul procesual în ceea ce

privește obiectul judecății, decât în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., iar în conformitate cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ. nici în recurs

nu se poate extinde judecata astfel că nu se pot analiza decât criticile care

privesc cauzele de nulitate invocate prin acțiunea introductivă.

Recurenta-reclamantă a invocat drept motive de

nulitate absolută a actului juridic lipsa calității de proprietar a SC S. SA

astfel că terenul nu putea face în mod valabil obiectul contractului de schimb

și cauza ilicită, susținând că părțile au cunoscut regimul juridic al bunului

fraudându-i, astfel, interesele.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1405,

art. 960 și următoarele C. civ., art. III lit. a) și g) din Legea nr. 169/1997,

art. 11 alin. (2) din Titlul IV din Legea nr. 297/2005.

Prin urmare, încălcarea art. 1308 C. civ.,

invocată pentru prima dată în apel și lipsa acordului adunării generale a

acționarilor pentru realizarea schimbului de terenuri, invocată pentru prima

dată în recurs, constituie cauze de nulitate ce exced limitelor judecății,

astfel că nu pot face obiectul analizei privind legalitatea hotărârii, în

recurs.

Cât privește cauzele de nulitate invocate prin

acțiunea introductivă, instanța de apel a concluzionat în mod legal, față de

actele dosarului, că SC S. SA a dobândit ope legis un drept de proprietate

asupra terenului ce a făcut apoi obiectul contractului de schimb, având în

vedere dispozițiile legale incidente, respectiv art. 20 din

Legea

nr. 15/1990 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, fiind astfel respectate toate

condițiile art. 51 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 1405 și următoarele C.

civ.

Nu se poate reține nici

cauza ilicită, recurenta-reclamantă nefăcând dovada că părțile din contract au

intenționat prin încheierea actului să îi fraudeze interesele, nici la data

schimbului, nici ulterior recurentei nerecunoscându-i-se un drept de

proprietate asupra terenului, iar înscrisurile la care face trimitere recurenta-reclamantă

au fost analizate de către instanța de apel au fost respinse ca neconcludente

în raport cu celelalte constatări pentru verificarea regimului juridic al

terenului, astfel că s-au respectat și dispozițiile Codului civil referitoare

la valabilitatea actului juridic din această perspectivă.

Așa fiind, în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de reclamanta N.M.

împotriva deciziei nr. 192 din 5 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

18 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-13
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4090/2011
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1064 din 20 mai 2010, Tribunalul Dolj - secția comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta N.M. împotr
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2407 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială în dosarul nr. 7659/63/2008, s-a respins cererea formulată
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #133715)
trat în posesia și proprietatea imobilului situat în Mun. Craiova, strada S.D. nr. l, județul Dolj, care a făcut obiectul contractului de schimb, întrucât acesta nu se mai afla în proprietatea SC B. SA (fostă SC I. SA) la data de 17 martie
ÎCCJ 2009-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 452/2009
S. trebuiau restituite C.A.P. - ului și puse la dispoziția Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel încât schimbul de terenuri consfințit prin contractul de schimb încheiat între pârâtul persoană fizică și cele două societă
ÎCCJ 2020-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2010
nței nerespectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., date fiind circumstanțele litigiului. Astfel, ca urmare a refuzului de soluționare a notificării formulată de reclamant în termenul și condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin
Sursă