ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 452/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la data de 7

februarie 2005 pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanții C.C.R., C.M.C. și G.E.L.

au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.L., SC A. SA Craiova, prin

lichidator N.S.P.R.L., SC A. SA P. prin lichidator O.C., Comisia Județeană de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii Dolj și Comisia Locală de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Consiliului Local al Comunei Coșoveni,

să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de schimb nr. 2417

încheiat la data de 27 ianuarie 1994 între pârâtul M.L. și pârâtele societăți comerciale

în ce privește terenul în suprafață de 1 ha situat în tarlaua 12, parcela 184/6

punctul Fântâna Înaltă.

Potrivit reclamanților, terenul în litigiu a

fost proprietatea autorului lor, defunctul C.D., cu care acesta s-a înscris în

C.A.P. Coșoveni, figurând în evidențele registrului agricol pe anii 1960-1963.

Terenurile fostului C.A.P. Coșoveni au trecut

în folosința I.A.S. Banu Mărăcine, fără să existe un act translativ de proprietate,

regimul juridic al terenurilor date astfel în folosință rămânând cel inițial,

respectiv proprietate de grup al foștilor membrii C.A.P.

Reclamanții susțin că după apariția Legii

Fondului Funciar terenurile preluate de I.A.S. trebuiau restituite C.A.P. - ului

și puse la dispoziția Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel

încât schimbul de terenuri consfințit prin contractul de schimb încheiat între pârâtul

persoană fizică și cele două societăți agricole, în care este cuprinsă și

suprafața de un ha ce a aparținut autorului lor este lovit de nulitate deoarece

coschimbașa SC A. SA nu era titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței

de teren de un ha.

În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. III alin. (1) pct. 2 și art. III alin. (1) lit. g) din

Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii Fondului Funciar nr.

18/1991.

II. Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr.

2034 din 15 martie 2005 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Dolj, secția comercială, apreciind că litigiul are natura comercială, deoarece

contractul de schimb a cărui nulitate parțială se solicită a fost încheiat

între două societăți comerciale.

III. Tribunalul Dolj, secția

comercială prin sentința nr. 4121 din data de 31 octombrie 2007 a respins

acțiunea introductivă formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC A. SA pentru

lipsa capacității procesuale de folosință, societatea fiind radiată urmare

închiderii procedurii falimentului, conform adresei nr. 41920 din 2 octombrie

2007 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj; acțiunea promovată împotriva

pârâților M.L. și SC A. P. a fost respinsă pe excepția lipsei de interes,

tribunalul apreciind că reclamanții cărora le-a fost reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul Legii 18/1991 pe numele autorului lor, pentru suprafața

de 4,47 ha, prin anularea contractului de schimb ce face obiectul judecății nu

ar obține nici un folos practic, personal și direct, deoarece admiterea

acțiunii nu ar avea ca efect reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului în beneficiul reclamanților, în condițiile în care procedura pe Legea

18/1991 a fost finalizată în ce-i privește.

Referitor la cele trei comisii de

fond funciar tribunalul a reținut că aceste entități juridice nu au calitate

procesual pasivă în cauză, fiind terți față de contractul de schimb a cărei

nulitate se cere a se constata.

IV. Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova

prin Decizia nr. 119 pronunțată la data de 23 aprilie 2008.

Răspunzând criticilor formulate,

instanța de control judiciar confirmă dezlegarea dată de tribunal pe aspectul

lipsei de interes al reclamanților în condițiile în care aceștia au obținut titlul

de proprietate definitiv și nu au contestat suprafețele de teren sau

amplasamentele stabilite.

V. Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs, prin cererea înregistrată la data de 16 iunie

2008 solicitând casarea sentinței și deciziei pronunțate în cauză cu trimiterea

spre rejudecare în fond instanței competente, Judecătoria Craiova.

Motivele de recurs dezvoltate prin

cererea de recurs au vizat sub un prim aspect necompetența materială a

instanțelor comerciale care s-au pronunțat în cauză, dat fiind natura civilă a

litigiului, întemeiat pe dispozițiile speciale ale legii fondului funciar, ceea

ce atrăgea competența instanțelor civile.

Sub un al doilea aspect recurenta

critică soluția adoptată în cauză, pe excepția lipsei de interes, soluție

contrară dispozițiilor și finalității Legii 18/1991.

Recurenții și-au încadrat criticile

formulate în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8

și 9 C. proc. civ.

VI. Examinând hotărârea atacată în

raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce urmează:

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. vizează pronunțarea unei hotărâri de o

instanță necompetentă.

Recurenții invocă în cadrul acestui

motiv încălcarea normelor imperative care reglementează competența de

atribuțiune în cauzele privind materia fondului funciar, punând în discuție

subsumat acestui motiv și calificarea greșită a litigiului dedus judecății de

către instanțele care s-au pronunțat în cauză, ca fiind de natură comercială.

În acest context, Curtea, verificând

actele dosarului, constată că, recurenții reclamanți prin acțiunea introductivă

tind să își valorifice drepturile conferite de Legea nr. 18/1991, Legea

fondului funciar, astfel cum a fost modificată și completată, legitimându-se

procesual activ ca persoane îndreptățite, potrivit legii, la reconstituirea sau

constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren agricol ce

a aparținut autorului lor.

În această calitate și în temeiul art.

III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar recurenții solicită constatarea nulității absolute a

actului de schimb de terenuri agricole încheiat de pârâți, apreciind că au fost

încălcate dispozițiile Legii Fondului Funciar, care reglementează astfel de

operațiuni cu terenurile agricole, cu consecința încălcării drepturilor lor

conferite de aceiași lege.

Prin urmare, rezultă cu forța

evidenței din obiectul cererii introductive și temeiul de drept invocat, natura

civilă a litigiului de față atașat materiei fondului funciar.

Calificarea litigiului de față, ca

aparținând jurisdicției comerciale, datorită participării la schimbul de

terenuri agricole a două societăți comerciale este lipsită de orice fundament

legal, prezumția simplă de comercializate instituită de art. 4 din C. com.

fiind răsturnată datorită naturii esențialmente civile a actului a cărui

nulitate se cere.

Cu alte cuvinte, operațiunea de

schimb de terenuri agricole, consfințită prin actul de schimb dedus judecății,

nu constituie un fapt obiectiv de comerț în sensul art. 3 C. com. și nici un

fapt subiectiv în sensul art. 4 C. com., litigiul dedus judecății, atașat

materiei fondului funciar având natură civilă.

Așa fiind, constatând că prin

hotărârile pronunțate în cauză instanțele comerciale au încălcat normele

imperative care reglementează competența de atribuțiune în materia fondului

funciar, astfel cum este reglementată de art. 1 pct. 1 cu referire la art. 2 pct.

1 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va admite prezentul recurs pentru motivul de ordine publică prevăzut de art.

304 pct. 3 C. proc. civ. și va casa decizia și sentința pronunțată cu

trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova pentru soluționare pe fond în primă

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C.C.R., C.M.C. și G.E.L.

împotriva Deciziei nr. 119 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială.

Casează decizia recurată și sentința nr. 4121

din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială și trimite cauza

la Judecătoria Craiova pentru soluționarea pe fond în primă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

februarie  2009.