ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Acțiunea în anularea titlului de proprietate nr. 2354/2003

ce formează obiectul Dosarului nr. 19277/215/2008 al Comisiei locale Coșoveni,

județul Dolj, de aplicare a Legii nr. 247/2005, este întemeiată pe apartenența

la domeniul public al comunei, a terenului cuprins în titlul de proprietate

emis pe numele pârâtului G.C., rezultând imposibilitatea legală ca imobilul să

formeze obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit susținerilor

reclamantei.

Modalitatea principală de

apărare exercitată de către pârât constă în nelegalitatea Hotărârii nr. 27/2005

emisă de Consiliul local al comunei Coșoveni, prin care s-a aprobat anexa

cuprinzând bunurile din domeniul public al unității administrativ teritoriale

și a H.G. nr. 141/2008, prin care s-a modificat și completat H.G. nr. 965/2002

de atestare a domeniului public al județului Dolj, precum și municipiilor,

orașelor și comunelor județului Dolj. În susținerea nelegalității s-a invocat caracterul

ulterior al acestor acte normative, față de momentul reconstituirii dreptului

de proprietate.

În cursul judecății, pârâtul

G.C. a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008, conform prevederilor

art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar Judecătoria Craiova, prin Încheierea din 10

decembrie 2008 a sesizat Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acesteia.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 126 din 3 aprilie 2009, a respins excepția de nelegalitate formulată de petentul G.C. în

contradictoriu cu pârâții Comisia locală Coșoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005,

Comisia Județeană Dolj de aplicare a Legii fondului funciar și Guvernul

României.

În motivarea soluției s-a

reținut că susținerea petentului în sensul că emiterea H.G. nr. 141/2008 s-a

făcut fără cunoașterea situației juridice a terenurilor nu este relevantă,

întrucât trecerea terenului în domeniul public s-a făcut prin Hotărârea nr. 27/2005

a Consiliului local al comunei Coșoveni, vizată pentru legalitate de Prefectura

Județului Dolj, act ce a stat la baza emiterii hotărârii de Guvern a cărei nelegalitate

se invocă. S-a reținut de asemenea că, potrivit notei de fundamentare a

hotărârii, imobilele cuprinse în anexa la H.G. nr. 141/2008 nu fac obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nerezultând din anexa

la nota de fundamentare că petentul G.I. este înscris cu teren pe raza

domeniului public al comunei Coșoveni, județul Dolj.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, petentul G.C., solicitând casarea ei și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea recursului s-a

apreciat că prima instanță nu a examinat fondul cauzei, nu a făcut referire la nici

un act depus la dosar, deși era datoare să verifice dacă trecerea în domeniul public

al comunei a unui teren proprietate privată este legală, prin raportare la argumentele

pentru care a fost invocată excepția de nelegalitate și actele depuse în

justificarea acesteia, iar motivarea lapidară a sentinței, în sensul că legalitatea

hotărârii de Guvern în discuție este dată de „Hotărârea Consiliului Local ce a

primit viza de legalitate din partea Prefecturii”, nu poate fi primită.

S-a susținut, totodată, că

această motivare cu caracter general echivalează cu lipsa motivării sentinței.

Recursul este fondat.

Examinând actele dosarului

și hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și

a criticilor ce i-au fost aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată

că, într-adevăr, argumentul determinant în adoptarea soluției de respingere a

excepției de nelegalitate a H.G. nr. 141/2008 a vizat pretinsa instituire a

dreptului de proprietate publică a comunei Coșoveni asupra terenului în litigiu

prin H.C.L. nr. 27/2005, care a primit viza de legalitate din partea

Prefecturii și a fost trimisă spre aprobare Guvernului.

De asemenea, în ceea ce

privește situația juridică a terenului, avându-se în vedere nota de

fundamentare a actului contestat, s-a concluzionat că imobilele cuprinse în

anexa hotărârii nu fac obiectul unei cereri de reconstituire.

Concluzia primei instanțe cu

privire la natura juridică a hotărârilor emise de autoritățile locale privind însușirea

inventarului bunurilor din domeniul public este greșită, instanța supremă pronunțându-se

în mod constant în sensul că acestea sunt doar acte prealabile, cu caracter

preparator, care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin

actul de autoritate al Guvernului și a căror legalitate se verifică în

condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, H.G. este actul

care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care, astfel,

poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim al altor persoane

în sensul legii contenciosului administrativ.

Făcând o greșită aplicare a

legii în privința naturii juridice a acrelor emise în procedura specială de

defalcare și de trecere în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale a

bunurilor de interes local, reglementată de Legea nr. 213/1998, prima instanță

a reținut legalitatea hotărârii de Guvern în discuție numai prin raportare la

pretinsele efecte ale H.C.L. nr. 27/2005, omițând să procedeze la examinarea

temeiniciei excepției invocate prin prisma reperelor specifice procedurii instituite

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv să verifice concordanța actului

administrativ contestat cu actele normative cu forță juridică superioară în

temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, ceea ce echivalează

cu nesoluționarea excepției pe fondul său.

În consecință, în temeiul art.

313 și art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În cadrul rejudecării,

instanța de fond va examina temeinicia excepției de nelegalitate prin prisma

reperelor anterior arătate, în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie ce are în vedere și

jurisprudența C.E.D.O., precum și în raport cu principiile fundamentale convenționale

și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor

fundamentale ale omului, cu referire specială la principiul securității

juridice, urmând a stabili cu certitudine, pe baza actelor prezentate de părți,

dacă includerea terenului în discuție în domeniul public al comunei Coșoveni

s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (4) și art. 7 din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Totodată, instanța de

rejudecare va examina și celelalte aspecte invocate în completarea motivelor de

recurs, precum și actele atașate la dosar (filele 8-56) care, dat fiind motivul

de casare reținut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.C. împotriva sentinței nr. 126 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2009.