ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 32/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 februarie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 19917/63/2007, Tribunalul Dolj a scos cauza de pe rol

și a înaintat-o Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare

a dreptului de proprietate din 26 august 1996 emis de M.A.A.

Tribunalul a constatat că la data de 5 octombrie 2006

reclamanta SC S.P.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Craiova, solicitând

ca prin Sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să îi lase în deplină

proprietate și liniștită posesie suprafața de 4.093 mp, teren situat în

intravilanul Municipiului Craiova, arătând că prin contractul de vânzare –

cumpărare a cumpărat suprafața de teren, fiind intabulată în C.F.

A mai arătat reclamanta că SC A. SA Craiova pretinde

la rândul său un drept de proprietate asupra terenului, împiedicând-o pe

reclamantă în folosința acestuia, pârâta deținând certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului emis de M.A.A.

Cu privire la acest certificat reclamanta a invocat

excepția de nelegalitate, considerând prin cererea introductivă că instanța

învestită cu cererea în revendicare este competentă în soluționarea excepției

de nelegalitate.

La data de 6 octombrie 2006, reclamanta SC A. SA

Craiova a formulat acțiune în revendicare împotriva pârâtei SC S.P.I. SRL

Craiova, privind terenul în suprafață de 4.093 mp situat în Craiova, depunând

în probațiune Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor eliberat de M.A.A., cerere ce a fost înregistrată la Judecătoria Craiova, la data de 13 noiembrie 2006, dispunându-se conexarea cu cererea în

revendicare formulată de reclamantă.

S-a constatat de către instanță că obiectul dosarului

îl constituie cererea în revendicare formulată de reclamantă, având ca obiect

suprafața de 4.093 mp situată în Craiova, pentru care pârâta pretinde la rândul

său un drept de proprietate în temeiul Certificatului, pârâta formulând la rândul

său acțiune în revendicare împotriva reclamantei.

S-a apreciat că proba legalității acestui act este

determinantă în procesul cu a cărui soluționare a fost învestită instanța, iar

stabilirea legalității actului este importantă sub aspect probatoriu, consecința

unei eventuale nelegalități fiind înlăturarea acesteia din probațiune.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

fost sesizată instanța de contencios administrativ, pentru soluționarea

excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 26 august 1996 emis pe numele pârâtei SC A. SA de M.A.A.,

dispunându-se suspendarea cauzei până la soluționarea excepției invocate.

Prin sentința nr. 386 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția

necompetenței materiale, declinându-se competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială. S-a constat ivit conflictul de

competență înaintându-se cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că procedura specială privind soluționarea excepției de nelegalitate,

reglementată de Legea nr. 554/2004, este aplicabilă numai actelor

administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi.

A apreciat instanța că în cazul actelor

administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,

excepția de nelegalitate trebuie soluționată în raport de dispozițiile art. 17 C.

proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii și incidentale sunt în

competența instanței sesizate cu judecarea cererii principale.

Înalta Curte de Casație și Justiție este sesizată cu

soluționarea unui conflict negativ de competență (în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ.), în condițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

În speța de față, este vorba de stabilirea

competenței de soluționare a excepției de nelegalitate vizând un act

administrativ unilateral cu caracter individual, excepția ce a fost invocată în

cadrul unui litigiu preexistent, având ca obiect revendicarea unui imobil.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate; în

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza ..; suspendarea cauzei nu se dispune

în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate

este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

Prin urmare, față de prevederile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, competența soluționării prezentei excepții de nelegalitate

aparține instanței de contencios administrativ din circumscripția instanței

competente să judece fondul cauzei, în cadrul căreia a fost invocată.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte de

Casație și Justiție, apreciază că instanța competentă în soluționarea excepției

de nelegalitate a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală

este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în a

cărui rază teritorială este instanța competentă să soluționeze acțiunea în

revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe SC S.P.I. SRL Craiova și pe SC A. SA Craiova, M.A.P.D.R. respectiv pe comisia

locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craiova și comisia județeană de aplicare

a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Dolj în favoarea Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2010.