ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1891/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 4 iulie 2001, reclamanta SC C. SA,

sucursala F. Craiova, a depus la dosarul nr. 1330/C/2000 aflat pe rolul

Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, o

precizare de acțiune prin care a solicitat ca, pe lângă obligarea pârâtei SC B.

SA Craiova de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în

suprafață de 609 mp situat în Craiova, cu vecinătățile: N - str. Dezrobirii, SV

- terenul reclamantei, E - terenul pârâtei și constatarea nulității absolute a

titlului de proprietate invocat de pârâtă și anume, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 0401/1994, emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației.

Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1948 din 5 septembrie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 346 din 21

noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pârâta nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, întrucât

terenul îi aparține încă de la înființare, fiind în suprafață totală de

23.395,60 mp.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ. (hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar instanța nu s-a pronunțat asupra

unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii).

În esență, se susține că hotărârea

s-a dat pe o expertiză neconcludentă efectuată de inginer D.V., că aceasta a

fost întocmită cu violarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ., deoarece nu a fost făcută citarea prin carte poștală recomandată, a părților din

proces, astfel încălcându-se dreptul de apărare a părților și că instanța în

mod greșit nu a făcut o confruntare a titlurilor, pentru a ajunge la o

concluzie corespunzătoare, care din acesta este legal întocmit.

Se solicită în principal, admiterea

recursului, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar,

casarea, cu trimitere spre rejudecare.

Recursul este fondat.

Potrivit certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M.07 nr. 0358/1998, emis de

Ministerul Agriculturii și Alimentației, reclamanta SC F. SA are în proprietate

exclusivă, suprafața de 21.395,265 mp, iar pârâta SC B. SA Craiova deține

conform certificatului de atestare seria M.07 nr. 0401 din 11 august 1994, o

suprafață de 211.869,26 mp.

Reclamanta a solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei, pentru 609 mp,

ce-i aparține.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei

expertize tehnice de inginerul D.V., care a concluzionat că suprafața în

litigiu aparține SC B. SA (pârâtei), aceasta având aici construit un atelier de

dogărie, iar reclamanta, o cale ferată de 11 m.

La expertiză s-au formulat

obiecțiuni, iar prin răspunsul la acestea s-a menținut punctul de vedere

inițial.

Prin recurs, se susține că expertiza

este neconcludentă, întrucât concluzia la care s-a ajuns, nu-și găsește

justificarea în probe și este viciată, întrucât părțile nu au fost citate cu

scrisoare recomandată.

Verificând actele dosarului, se

reține că la efectuarea expertizei, din partea reclamantei a fost prezent un

reprezentant, astfel că nu se poate vorbi de un viciu de citare care să atragă

nulitatea lucrării.

Recurenta a avut ca expert asistent

pe inginerul M.I., care nefiind de acord cu concluziile expertizei, a întocmit

propria lucrare.

Cât privește concludența expertizei,

ea poate fi apreciată în contextul tuturor probelor administrate și sub acest

aspect, recursul este întemeiat.

Între părți există și un proces

având ca obiect grănițuire și revendicare (dosar nr. 1330/C/2000 a Tribunalului

Dolj unde s-au efectuat expertize de inginerul P.M. și de inginerul S.S. și

expert tehnic asistent M.I., depuse în cauză și care au, de asemenea, concluzii

diferite cu privire la suprafața în discuție.

Chiar dacă aceste ultime două

expertize sunt extrajudiciare, cum în cauză nu există schița de plan din anexa la Decretul nr. 79/1961 (actul de proprietate al pârâtei) și cum trebuie să aibă un punct de

vedere documentat tehnic, este necesar să se dispună efectuarea unei noi

lucrări de expertiză de către trei experți.

La dosarul de fond există o cerere

scrisă din partea reclamantei pentru efectuarea unei contraexpertize, ori, din încheierea

de dezbateri din 15 noiembrie 2002 nu apare nici o mențiune cu privire la acest

aspect, dacă s-a stăruit sau nu în această cerere de parte și ce măsuri a

dispus instanța.

Urmează a se admite recursul în baza

art. 313 C. proc. civ. și a se casa sentința atacată, cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea probatoriului cu acte

(schița de plan din Decretul nr. 79/1961) și efectuarea unei noi expertize de

către trei experți, concluzia instanței urmând a fi trasă și în urma

confruntării titlurilor părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC C. SA,

sucursala F. Craiova, împotriva sentinței civile nr. 346 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 mai 2004.