ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanta M.E. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3648 din 5 septembrie 1997, care a fost eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului pentru SC R. SA Târgu-Jiu, motivând că, în suprafața totală de 105.269,853 mp pentru care s-a întocmit acest certificat, a fost inclus nelegal și terenul în suprafață de 6.437 mp, asupra căruia este proprietară, în calitate de moștenitoare a defunctelor P.E. și P.C.

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, excepție care a fost admisă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, prin sentința nr. 1769 din 6 iunie 2002, rămasă irevocabilă la 17 septembrie 2002, când recursul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 689/2002. Prin sentința nr. 33 din 17 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, dat fiind că acțiunea a fost introdusă la instanța competentă la data de 14 mai 2002 și la 20 septembrie 2002, reclamanta s-a adresat organului administrativ, emitent al certificatului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, pentru că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deși s-a reținut că este nefondată. De asemenea, recurenta a arătat că excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost pusă în discuția părților și a fost greșit soluționată, fără a se observa că, anterior datei de 1 noiembrie 2002 la care a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, ca instanță competentă, se îndeplinise procedura plângerii prealabile, prin reclamația administrativă înregistrată sub nr. 103253 din 20 septembrie 2002, la Ministerul Industriei și Resurselor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată, dar cauza a fost soluționată prin admiterea unei excepții de procedură, constatându-se inadmisibilitatea cererii față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. În consecință, este întemeiat acest prim motiv de casare, invocat în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu privire la considerentele contradictorii din hotărârea atacată. De asemenea, sunt întemeiate criticile din recurs, prin care s-a susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ. și a aplicat greșit dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Dispozițiile legale sus-menționate nu au fost respectate în cauză, deoarece la termenul din 14 februarie 2003 s-au pus concluzii pe fondul pricinii, iar prin hotărârea pronunțată la 17 februarie 2003, instanța de fond a soluționat o excepție de procedură, care nu a fost invocată în ședință publică și nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Totodată, se constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Din actele dosarului, rezultă că această procedură a fost îndeplinită de recurentă prin reclamația administrativă înregistrată sub nr. 103253 din 20 septembrie 2002, la Ministerul Industriei și Resurselor, autoritatea administrativă care a emis certificatul de proprietate contestat în cauză. Răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat recurentei cu adresa nr. 192308 din 16 octombrie 2002, astfel încât la data de 1 noiembrie 2002, când Curtea de Apel Craiova, ca instanță competentă material, a fost învestită să judece pricina, era îndeplinită procedura administrativă. În atare situație, se constată că recurenta a respectat dispozițiile art. 5 alin. (1) și (3) din Legea nr. 29/1990, în sensul că a exercitat recursul administrativ, și în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției date acestui recurs grațios, a fost sesizată instanța de contencios administrativ, competentă să se pronunțe asupra acțiunii în anulare.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E. împotriva sentinței civile nr. 33 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.