ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2002/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 noiembrie 1999, reclamanta D.R. a chemat în judecată SC S.F. SA Craiova și Consiliul Județean Gorj, solicitând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria G.J. nr. 0005, emis la 1 iulie 1993, pentru o suprafață de 2889,50 mp. teren, situat în Târgu Jiu. În motivarea actului, reclamanta arată că în baza deciziei nr. 195 din 17 septembrie 1998 a Tribunalului Gorj, i-au fost restituite în natură, imobilele alcătuite din casă și teren aferent, situate la adresa mai sus indicată. A mai susținut că ulterior punerii în executare și intabulării dreptului său de proprietate, s-a constatat că și pârâta SC S.F.

SA deține certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren care se suprapune cu terenul proprietatea sa. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 10 din 21 ianuarie 2000, a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamantă. Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat cerere de revizuire, invocând faptul că pentru termenul din 21 ianuarie 2000 nu a fost legal citată. Prin sentința civilă nr. 522 din 4 iulie 2001, Curtea de Apel Craiova a calificat cererea, ca fiind o contestație în anulare și a admis-o, reținând că instanța, în lipsa părții, nu putea lua act de renunțarea la judecată. A fost desființată sentința civilă nr. 10 din 21 ianuarie 2000 și s-a fixat termen pentru judecata fondului.

Aceeași instanță, judecând cauza în fond, a pronunțat sentința civilă nr. 85 din 21 martie 2003, prin care a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta D.R., a anulat certificatul de atestare a proprietății, emis pârâtei în parte, pentru suprafața de 725,6 mp. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, pârâta SC S.F. SA Târgu Jiu, susținând în esență că instanța nu a ținut seama de actele depuse de ea, care dovedeau că terenul în cauză a fost deținut de I.P.R.U.C. Târgu Jiu, fiind preluat de ea, că a plătit impozitul pe clădiri și teren pe anii 1990 și 1991. De asemenea, instanța și-a însușit un punct de vedere eronat, exprimat de expert, suprafețele reținute de acesta depășind suprafețele de teren trecute în certificat.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Cu toate că acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 15 noiembrie 1999, cerându-se anularea unui certificat emis la 1 iulie 1993, instanța nu s-a preocupat să solicite reclamantei, dovezi privind data la care a luat cunoștință de acest document, în vederea stabilirii faptului dacă acțiunea acesteia a fost făcută în termenul prevăzut de Legea nr. 29/1990. De asemenea, instanța nu s-a preocupat să-i ceară reclamantei, dovada respectării prevederii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe toate aceste considerente și având în vedere și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S.F. SA Târgu Jiu, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 85 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.